29,239 matches
-
Și-n spatele tufelor macre De rouă pe brînci te piteai Doreai să dispari prin oglinde Rupîndu-le vechiul pospai De-argint și în lumea cealaltă În raiul în care-am mai fost Erai nu erai doar cu ochii De curvă rîzînd fără rost
Erai atît de ferită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12023_a_13348]
-
de fapt a te apropia de esență în ce-l privește". Poate se găsește un bun samaritean care să întemeieze o clinică și să-l trateze pe Pinter de dependența de critică. Cu puțin noroc, poate devine abstinent, învață să râdă iar și scrie chiar și o piesă bună'. Nu putem să nu ne amintim de reacțiile adverse stârnite de Tărâm pustiu la apariție, în 1922. Poemul a fost numit îvaca sacră a poeziei engleze' și alte atribute virulente, ceea ce nu
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
spectacolul să exprime ce ai avut în minte când scriai piesa. Câteodată chiar așa iese.' Cât despre umor, Pinter nu pune mare preț pe el. Cum zice dramaturgul, î...rareori am senzația că scriu cu umor, dar uneori mă trezesc râzând de ceva ce mi se pare hazliu. Cel mai adesea limbajul numai pare să aibă umor - eroul se luptă de fapt din răsputeri să supraviețuiască.' În februarie 2005, Pinter anunța într-un interviu că a scris destule piese și vrea
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
de fapt a te apropia de esență în ce-l privește". Poate se găsește un bun samaritean care să întemeieze o clinică și să-l trateze pe Pinter de dependența de critică. Cu puțin noroc, poate devine abstinent, învață să râdă iar și scrie chiar și o piesă bună'. Nu putem să nu ne amintim de reacțiile adverse stârnite de Tărâm pustiu la apariție, în 1922. Poemul a fost numit îvaca sacră a poeziei engleze' și alte atribute virulente, ceea ce nu
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
spectacolul să exprime ce ai avut în minte când scriai piesa. Câteodată chiar așa iese.' Cât despre umor, Pinter nu pune mare preț pe el. Cum zice dramaturgul, î...rareori am senzația că scriu cu umor, dar uneori mă trezesc râzând de ceva ce mi se pare hazliu. Cel mai adesea limbajul numai pare să aibă umor - eroul se luptă de fapt din răsputeri să supraviețuiască.' În februarie 2005, Pinter anunța într-un interviu că a scris destule piese și vrea
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
alese. în ultima săptămână, înainte de a se întoarce la București, Cărăuțeanu, sub același baldachin impunător, spunea înainte de a se instala sub el...: Cortul lui Mișu Viteazul înainte de a veni sa-i taie capul ăia,... bandiții ăia ai lui Basta... Fiindcă râdeau amândoi, mai ales Sisi, prima dată trebuise să-i explice, cât de cât, lui Menaru despre ce era vorba, iar Sisi, care, între Dinu al ei și turcoaică, juca întotdeauna un fel de rol de tălmaci, îi spusese ceva, fără ca
Asfințit cu ghioc (V) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12049_a_13374]
-
mai rămas numai un tiralior, pe care ar vrea să-l prindă. Asta se vede clar, după cum întinde mâinile, când într-o parte, când într-alta, dar zadarnic. Tiraliorul, cu țeava armei îndreptată spre dânsa, se ferește cu abilitate și râde sardonic, "rănind-o", dar nu o "împușcă", deși, pentru aspectul ei, ar merita să fie "împușcată", nu numai "rănită" prin ridiculizare. Mișcările, gesturile celor doi actori sînt cam la fel cu cele din jocul copilăresc "de-a baba-oarba", dar datorită
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
și unul din chipurile acelea era o fată fără făptură și se numea sylvia - și în jurul meu era o lumină, căldură, și o formă nelămurită - aceea era fantoma - rânduri răslețe mi-au mai rămas povestind despre sylvia și fantoma - sylvia râdea uneori, și risipea în fum de țigară gesturile ori gândurile celor pe care eu le trăgeam peste mine, strângând ochii, să-mi spun că nu e adevărat soarele dimineața - să jinduiesc la soarele de acum din salon - să risipesc eu
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
strângând ochii, să-mi spun că nu e adevărat soarele dimineața - să jinduiesc la soarele de acum din salon - să risipesc eu acuma jumătățile astea de închipuire cu mat smalț suflate - fantoma îi tot șoptea câte ceva. sylvia, sylvia, ea, nu râdea. deci, nu mai este acuma posibil să scoatem sus, la iveală, vreo imagine, s-o așezăm pe masă în fața noastră - șervețel, - să așezăm paharul peste ea, să rămână acolo cercul lăsat de pahar - care înseamnă iadul în care-și citesc
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
nesuportat. Îmi însemnam ceva, însăilam niște versuri zgubilitice, nu-mi plăceau... Iar lectură și iar puseu brusc, euforizat de cofeină, în lumina clipei prea strîmte... Cam în vremea aceea am cunoscut-o. Imediat mi-a zis: "Povestește-mă!" Și a rîs: hi hi hi! Și am început. A fost o dată ca întotdeauna... ca de obicei, adik... pe cînd minciuna depășea, băi!, în circumferință căpșuna, cam cu atîtik...( și îi arătam exact, depărtînd degetul mare de cel arătător, fluturîndu-mi mîna dreaptă prin fața
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
De Crăciun De ce n-ai mai așteptat? Chiar dacă n-aș fi venit de Crăciun - cu părul sclipind de beteala a tot ce-aș fi vrut să-ți mai spun. Oricum am fi atârnat în pom, dorințele noastre vitrificate. Am fi râs că nu s-au împlinit și-am fi băut, unul pentru celălalt, pe săturate. Ne-am fi povestit în scris, în ce mai credem sau nu, fiecare și câteodată, ne-am fi întâlnit în vis, sub îndoita somnului ninsoare. Dar
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
o tristețe ce nu renunță *** Așa, deci, scrisul ca osîndă. Și îl găsești astfel pe unul vorbind despre salvare, într-o piață, după mulți ani, în el toate sunt elocvente, numai partea aceea nepreocupată de vreun sens se joacă și rîde ca o copilă *** Locurile toate, purtîndu-și morții, cam așa cum chiar acele locuri ar fi construite de trupurile lor, de acum sau de odinioară, pentru odihnă, și te simți invitat, și ai o stare în care lumina din tine se îndoiește
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
cai arăbești au aruncat sulițele-ascuțitele - de-au șuierat și și-au înfipt cuțitele în vrăbiile gureșe din copaci, în peștii prostănaci, din apele pînă-n fund tulburatele. Cît ai clipi, focuri s-au aprins sub pirostrii, pe vetre. Ca bete, boieroaicele rîdeau, chicoteau. Și nu știu... Cu mîna pe inimă, mărturisesc, nu știu, Să fi ținut mai puțin... mai mult... Era în mine - un tumult! (...) ...Cu sfîșietoare părere de rău că drumul meu era prin Valahia doar de trecere, m-am rupt
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
panteonului dacic: Zamolxis, Soarele, Luna; toți comesenii ascultă fermecați faptele mitice ale strămoșilor cântate de un aed, orb, asemenea lui Homer - "când spune cântărețul povești din alte vremuri/ de regi de-a căror fapte te miri și te cutremuri" -, sau râd de giumbușlucurile "ghidușului". în plină petrecere se produce însă o lovitură de teatru: pe neașteptate apare Sarmis în ipostaza de poet "nebun", adică inspirat de divinitate. După ce cântă facerea lumii de către Zamolxis, Sarmis, constatând cât de strâmb este alcătuit universul
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
căci ele au sîni, căci ele au șolduri), de curtean cu fălcuțe și bărbie dublă, ce figură de mustață cu nas, de nas cu chelie, de chelie cu cîrlionți, ce figură ai în G. L.! Stam cu ziarul desfăcut și rîdeam și mă bucuram. Și deodată m-am simțit foarte singur. Desigur, desigur, vreau versurile (cele 200 de strofe - dar, iartă-mă, scrii ca un buhai!). Voi face o listă și o voi trimite celui mai drag secretariat din lume. Pentru că
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
un ibric de alamă, un polonic inox, o tigaie de tuci, un pahar elegant, înalt, pentru șampanie, un păhărel de lemn, folosit ca suport de halit ouă fierte" orice" deschizînd robinetul, sorbind febrilă ,din pumni, jetul rece, sonor în chiuvetă"rîzînd" uite, băi, fac bulbuci!" uite, băi, ce palme umede am!" scuturîndu-le ca pe niște frunze groase, cărnoase, suculente" frunzele ei de plantă ciudată, de copăcică neclasificată în nici o botanică" storcîndu-le amuzată" acolo, în pădurile inextricabile ale tinereții ei veșnice, sfinte
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
mireasă" (Doleanțe) se întretaie cu ariditatea notației sumare din "pastelul citadin": "Pretutindeni zidurile, porțile și ferestrele (...) / piețele de asfalt și statui răsfrînte în oglinda lor neagră" (Rechizitoriu), mergînd pînă la hieratica picturii naive din goblenuri: În curtea de culoarea mării rîde o fată slută / și vîntul îi prinde rochia în scaieți și cucută. / Aerul e sărat și foarte vechi gardul pe unde / cîte o vită de var murdar pătrunde." (Ioana). Oricît de deconcertante prin lipsa unității, poeziile lui Ion Vinea păstrează
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
de ape, Și reușind să viseze câte o dungă de cer Doar în secunda dintre două pleoape. Peisaj impudic Ce poate fi mai indecent, mai senzual Decât pielea pământului Pe care, retrăgându-se din când în când, Marea o dezvelește râzând, Ca o fustă cu volane albe murdare Ridicată parșiv dinspre mal Unde marginea ciorapului Nu atinge taina de sus Și lasă o fâșie îngustă de piele, Orizont animal Și în rău și în bine, Adânc lucios și lunecos de mare
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
totem peste douăzeci de ani. În plus eram și somnambulă. L-am întrebat pe Maharajah dacă a vizionat visele mele vreodată, iar el mi-a spus că eu sunt una dintre cei care îl alungau cu furie din somn. Am râs în barbă: va să zică eram și făcătoarea și pedepsitoarea Maharajahului meu! Tot pe vremea aceea mergeam la Școala de balet, din pricina unui păcătos de platfus; programul meu la această școală era atât de încărcat încât plecam dimineața la șapte și mă
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
fost mai mare ai fi știut ce se întâmplă pe pământ! Din ziua sosirii mele pe pământ, Mama mi-a șoptit: Fii binevenit! Atunci eu crezând că pământul vorbește am zis: Nu-i așa, mamă, că m-am născut să râd? Ea s-a apropiat de mine cu drag și mi-a zis cu blândețe: Mi-era dor să te văd, dragul meu! Ea, uitându-se la mine, mă întrebă: ŤCrezi în păsări?ť Eu crezusem că râde de mine și
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
am născut să râd? Ea s-a apropiat de mine cu drag și mi-a zis cu blândețe: Mi-era dor să te văd, dragul meu! Ea, uitându-se la mine, mă întrebă: ŤCrezi în păsări?ť Eu crezusem că râde de mine și m-am îmbufnat: De ce Mamă mi-e dor de tata? Eu mă uit la ea drăgăstos și-i spun: când vor trece sitarii ai să-ți aduci aminte de mine, voi zbura printre ei. Foarte ades umbra
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
Emil Brumaru Indiferent la grozăviile dezlănțuite în jur. Indiferent la întîmplările înspăimîntătoare din tine. Singurătatea, după un timp mai lung, dă un soi de veselie permanentă. Rîzi, îi faci și pe ceilalți să rîdă, să se "distreze", să uite, cumva, de nenorocirile lor intime, de prăbușirea cotidiană într-un dezastru banal, prăfos, interminabil" Și deodată, iarăși numai tu cu strania ta frică" parcă terminînd de interpretat un
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
Emil Brumaru Indiferent la grozăviile dezlănțuite în jur. Indiferent la întîmplările înspăimîntătoare din tine. Singurătatea, după un timp mai lung, dă un soi de veselie permanentă. Rîzi, îi faci și pe ceilalți să rîdă, să se "distreze", să uite, cumva, de nenorocirile lor intime, de prăbușirea cotidiană într-un dezastru banal, prăfos, interminabil" Și deodată, iarăși numai tu cu strania ta frică" parcă terminînd de interpretat un rol" cu gura uscată" pierdut pentru totdeauna
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
sare" țup-țup!, cu amîndouă picioarele ușor flectate" pur și simplu" sare în plină stradă, ca iepurii, fără să-i pese de nimeni, ridiculizînd vîrsta mea, seriozitatea cetățenilor urbei noastre culturale de pute" bucuroasă că mă entuziasmez" că-mi vine să rîd" mă hlizesc" că o laud" cum să-i explic? Cum s-o fac să înțeleagă că-i formidabilă, gingașă, seducătoare" cînd se strîmbă, ducîndu-și mîinile la cap, mimînd niște urechi uriașe" sau niște antene de extraterestră comică" da" holbîndu-și ochii
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
Veronicăi?... da" nu despre asta vroiam să vorbesc... după ce a conferențiat ironic, tăios, Decuble, și a improvizat și Antonesei, cam sfios, că era în campanie electorală și se da de sobru... după ce a marcat punctul și Călinescu, dezinvolt, pufnind a rîde cînd se burica Decuble... deci... pe mine mă irită chestia asta cu deci... una, două: deci!... parcă am fi monosilabici... monogami!... păi, pe bune, nu sîntem monogami, că-i plicti!... și bineînțeles că eu mă benoclam cu Corlățeanca... venise și
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]