710 matches
-
cele N‐ a auzit decât din cărți de ele, În schimb iubirea‐i doare...te omoară... Iubita mea i‐ o fată de la țară! ÎN CASA ASTA În casa asta am trăit Privind la soare, oameni, stele, La flori, la fluturi, rândunele... La casa asta am iubit. O casă veche, dintr‐ acelea Din vremea care a murit. În casa asta am trăit Privind la soare, oameni, stele! De‐ aici în viață am pornit În pas cu gândurile mele Pe căi când aspre
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
murit Încet pe cer se suie: Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, și nu e. Tot astfel când al nostru dor Pieri în noapte-adîncă, Lumina stinsului amor Ne urmărește încă. {EminescuOpI 235} DE CE NU-MI VII Vezi, rândunelele se duc, Se scutur frunzele de nuc, S-așează bruma peste vii - De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? O, vino iar în al meu braț, Să te privesc cu mult nesaț, Să razim dulce capul meu, De sânul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să stea mai mult afară. Bătrâna iarnă nu plecase cu totul și încă le mai dădea târcoale, dar căldura soarelui o alungă, Veniră și păsările călătoare. Pe cerul albastru care se oglindea în apele limpezi venea un stol uriaș de rândunele, care umbrea pământul și acoperea seninul cer. Stolul se opri într-o poieniță. În timp ce păsările obosite făcură un popas să se odihnească, un puișor zglobiu și obraznic cerceta locurile. Prin iarba umedă zări un ghiocel plăpând. Sări în jurul lui și
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
Doré n-a trebuit să sufere nici o clipă. VIGNETA Ucenicii care erau de față s-au îndoit mult timp că el murise. îngerii îi provocaseră de la început dificultăți. Aripile le erau un pic prea ascuțite, ca ale pescărușilor ori ale rândunelelor, iar chipurile, din motive teologice, trebuiau să le fie lipsite de expresie. Dar ce putea el face? La urma urmei, trebuia să le dea înfățișare umană, deși știa că, potrivit legii gravitației, în acest caz cu greu s-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
liniște și voie bună, fiecare lucra după rânduială. La iazul Șlincu se derula concert după concert; încetau broaștele de pe iaz, începeau brotacii din puii de curcudel, mlădițele de răchită sau rogozul din iazul de alături. Încetau vrăbiile din copaci, începeau rândunelele din cuiburi aciuate sub streșinile caselor gospodarilor din sat. Numai peștii și libelulele din iazurile de pe vale, se războiau din cauza capturilor de pureci. Și uite așa, nu-i nevoie de o pală mare, că focul poate lua proporții și dintr-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
luni mai devreme, frigul o prefăcuse fără milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală tristețe și în deznădejde grea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cârciumioarei începutului de dragoste mă voi linge pe degete după ce voi deveni dependentă de crema de zahăr ars a poveștilor tale spumoase mă voi lăsa cucerită de gusturi deseară. am decis să te întâlnesc, am îmbrăcat rochia mea elegantă de rândunele negre-albăstrui mă arunc de pe acest pisc, care îmi găzduiește chilia către începutul dragostei tale. nouă în primul loc: a venit timpul să te pregătești pentru ziua cea mare, a sosirii prințului tău mult iubit, îți ungi picioarele fine cu ulei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în adâncul cerului, deasupra contrastelor lumești, se întâlneau rugăciunile noastre, ale celor de pe vas, cu ale celor dragi din Țara amenințată ca nicicând. Doar frământările mării răscolite de obuze se asemănau îngrijorărilor noastre. Și în aceste nemaiîntâlnite circumstanțe, stoluri de rândunele, obosite de drum și nefaste presimțiri, se așezau pe umerii noștri pentru a se reface o clipă. Rânduindu-se în pâlcuri successive și reluându-și zborul invers, ca și în înaintarea noastră care, strategic, se abătea spre sud, spre țărmul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în cunoscutul lui stil sado-maso. Copilada era, chipurile, ruladă de copil! Nu ne miram. Nu-l știam noi pe Romulus? Într-o seară ieșiserăm lângă mânăstire și stăteam cu toții pe iarbă, sub cerul imens, trandafiriu, ascul tând toaca și privind rândunelele ce dădeau roată. Așezat pe-o rână și privind cerul, Romulus avea o înfăți șare deosebit de melancolică. „La ce te gân dești?“ l-am întrebat, cuprins și eu de vraja acelei seri. „Mă-ntreb de câte cartușe ar fi nevoie
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pe-o rână și privind cerul, Romulus avea o înfăți șare deosebit de melancolică. „La ce te gân dești?“ l-am întrebat, cuprins și eu de vraja acelei seri. „Mă-ntreb de câte cartușe ar fi nevoie ca să dai jos toate rândunelele“, mi-a răspuns, cu aceeași ex presie de melancolie pe chip... Ne-am întors la București înghesuindu-ne toți într-un com par timent de tren, ducând cu noi vrafuri de teste, chintale de benzi de magnetofon, pe care urma
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și întrerupseră. Cum să bănuiască, ele, mititelele, și frumușelele, că, în fond, viața însăși, viața omului, nu-i decât un sclipăt, ca acel ceva, ce li s-a arătat, pe cer, ca într-un moment de foc,în fapt, două rândunele, ce era gata-gata să se ciocnească,în zborul lor săgetător, dar, care, au alunecat, una pe lângă alta, ca două năluci, acum apărând, acum dispărând! Apoi, Alina-Teodora și Maria, ținându-se de mânuțe, au continuat să se deplaseze, pe alee, către
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ca două năluci, acum apărând, acum dispărând! Apoi, Alina-Teodora și Maria, ținându-se de mânuțe, au continuat să se deplaseze, pe alee, către casele părintești, după joaca din după amiaza acelei zile albastre, de început de vară toridă...cevaul acela, rândunelele, adică, dispărând,în oceanul alb-albastru, al cerului imens, de deasupra noastră, a tuturor! DULCII Bine c-ați mai venit pe la mine, dulcii mei dragi, dulci! Chiar îmi era dor de voi. Nu v-am văzut de mult. Bine că te-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
născut și-ai făcut primii pași în lume, se cade a-ți fi icoana vieții, altfel vei rătăci bezmetic precum neoamenii prin timp. Viața, această viață, când veselă, când tristă ia naștere din dragoste. Când se întâmplă altfel e dureros. Rândunelele și-adună bob cu bob din glod materialele de construcții pentru cuibul dragostei lor... Unii dintre (ne)oameni scurmă în toate smârcurile în căutarea de felurite nemernicii. E normal să-ți dorești mulțime de lucruri chiar dacă ești convins că nu
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
ș.a. m. d.) trebuie să știi foarte bine „Tabla... împărțirii”! Însă, atenție: să „împarți” bogăția nu sărăcia! Zorile omului harnic sosesc mult mai devreme decât cele ale leneșului.. Brazdă adâncă-belșug de pâine rumenă. Creatorul văzutelor și nevăzutelor a dat viață rândunelelor pentru a arăta oamenilor cum trebuie clădit un cuib perfect și cum trebuie ca părinții să aibă grijă de „puii” lor! Inventatorul fusului n-a bănuit la câte trăsnite „învârteli” îi vor supune oamenii obiectul descoperirii sale... Unii consideră gazeta
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
bradului, nedumerită de atâta candoare Ce-o citesc în privire, îl supun unui test găsit într-o carte: Îți propun un joc la care nu există învingător și învins. Nu, eu sunt învingătorul, pe brațele mele și-au făcut cuib rândunele, iar dincolo de mine, stelele, adunate grămadă, îmi luminează destinul. Pentru o clipă, doar pentru o clipă, ne vom schimba rolurile: tu-i vei deveni adolescenta ce aleargă pe zăpada vieții, încercând să oprească timpul la o anumită zi, iar eu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în fiecare dimineață În zâmbetul blajin ce-ncununează a mea față. În ochii mei albaștri te zăresc Te văd când plâng și când zâmbesc Orice faptă, orice gând al meu Reflectă dragostea și crezul tău Sunt cânt, iubire zbor de rândunele Mă pierd printre culori și mă confund cu ele Grădina mea de vis e-un curcubeu Alături îmi stă zi de zi Dumnezeu în apele cerului se reflectă chipul meu mereu iar tu te oglindești măicuță în tot ce sunt
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
O rază spre a-l încălzi. Și-atuncea floarea cea plăpândă Plecase căpșoru-n jos Și plină de recunoștință Îi spuse: “mulțumesc frumos”. E primăvară! Un ciripit voios se-aude-n vale. E vocea primăverii. A sosit! În coruri mii și mii de rândunele Îți spun cu toate-un dulce “Bun venit!” Spre orizont doar cârduri de cocoare Au înnegrit al cerului senin, Venind în țara noastră unde iarăși Albastrul cerului de soare-i plin. Trezită e natura iar la viață Iar pomii toți
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
este aproape, Iarna a plecat departe. Se zărește de sub nori Cercul mic de aur Încălzește mii de flori Cu focul unui balaur. Semne de primăvara Iese iarba luminoasă, Rândunica vine-acasă. Cald e soarele-n câmpie Ca un ou de ciocârlie. Rândunelele voioase Se întrec în zbor, Mielușeii strigă-ntruna După mama lor. Ghiocelul cel voios A ieșit mai bucuros Primăvara a venit Uite... A sosit. Natura a înflorit Toată lumea înflorește Natura se dezmorțește. Ghiocelul cel iubit Acum iar a înflorit. Culoare
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Luminosul crainic, Soarele stingher Și atât de tainic Se-aprinde iar pe cer. Și cu noua lumină Sclipește ca un strop Ce parcă are mină Pe vârful unui plop. Până la amiază Pământul ocrotit Încet, încet vibrează Adânc și liniștit. Două rândunele Două rândunele de jad Deasupra noastră încet cad Din cer coborând, Spre noi parcă râzând. Sunt semnul primăverii În miezul serii Sunt un semn la bucuriei Și totodată al armoniei. Aș vrea să nu mai plece De parcă s-ar întrece
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Soarele stingher Și atât de tainic Se-aprinde iar pe cer. Și cu noua lumină Sclipește ca un strop Ce parcă are mină Pe vârful unui plop. Până la amiază Pământul ocrotit Încet, încet vibrează Adânc și liniștit. Două rândunele Două rândunele de jad Deasupra noastră încet cad Din cer coborând, Spre noi parcă râzând. Sunt semnul primăverii În miezul serii Sunt un semn la bucuriei Și totodată al armoniei. Aș vrea să nu mai plece De parcă s-ar întrece Cu timpul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și dintr-o suflare a despărțit-o pe frunzuliță de creanga ei. A purtat-o pe aripile sale peste mări și țări până când s-a trezit rătăcită într-un parc. Numai foșnetul covorului de frunze moarte tulbura liniștea din parc. Rândunele erau deja plecate în lunga călătorie spre meleagurile calde. Luna cea tristă pentru că își pierduse prietenul Soare își trimitea razele palide spre pământ. Deși foarte târziu, un copil rătăcea pe aleile parcului pustiu. Frunzulița a ajuns pe umărul lui. Când
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îi spun: bine-ai venit! pe zare pe zare trece o fântână ce face semne la cocori, plecarea lor coboară-n flori, plecarea noastră în țărână. pe zare trece râul dulce se joacă norii în inele și stoluri dragi de rândunele se duc acasă să se culce. pe zare bate vântu-n zbor, se scutură cafeaua-n cești, iar noi privim de la ferești. cum trece ultimul cocor. pe zare trece gândul meu și dorurile-nvolburate, se duc aiurea ca să cate ce n-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pentru-a gândurilor goană. Iar călugărița veche, ce de mult era iertată, Ce de mult se disvățase de plăcerile d-iubire, Ea cu limba ascuțită clevetește-ntreaga fire - Contra demoralisărei propovădue-nfocată. {EminescuOpIV 223} Ah! îi zise mititica, nu privești la rândunele, Cum din cuib scot puii capul se cutează pe ulucuri Și apoi la miezul nopții îi aud făcând buclucuri Sărutîndu-se cu ciocul, drăgostindu-se-ntre ele. Soarte-avem nefericită - îi răspunse-atunci bătrîna: Nu-i găină rândunica, rîndunoiul nu-i cucoș. Necredința
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
norocul Fie idealurile, Te urmează în tot locul Vânturile, valurile. Ne-nțeles rămâne gândul Ce-ți străbate cânturile, Sboară vecinic, îngînîndu-l Valurile, vânturile. {EminescuOpIV 397} CU PÎNZELE-ATÎRNATE Cu PÎNZELE-ATÎRNATE În liniște de vânt, Corabia străbate Departe de pământ. Iar stolul rândunelelor Trece-ntre cer și mare... O stelelor, stelelor, Nemuritoare, De ce și voi nu vă luați Pe-ale lor urme oare? De ce mă întristează, Că valurile mor, Când altele urmează Rotind în urma lor? De ce căderea florilor Ș-a frunzelor ne doare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-l și p-ăla, Foaie verde trei smicele. N-aveau ce face. Nu puteau să-l supere tocmai la masa unde cununa. Cânta armonistul, cânta țambalagiul, guristul după ei: Foaie verde trei smicele, Pe deasupra casei mele Trece-un stol de rândunele. Și nu-i stol de rândunele, Alea-s dragostile mele, Care m-am iubit cu ele, . Din tinerețele mele... Când terminară, Aglaia le dădu câte un scaun, abia scoțîndu-i din mâinile nașului. Țiganii se mai însuflețiră. Mestecară pulpanele de gâscă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]