848 matches
-
clătinându-și scârbit capul. — Calmează-te Ray, spun eu, punând un braț protector În jurul umerilor lui Ocky. — Stai un minut. Unde-i dormitorul? șoptesc eu. — E... se uită el pieziș, ... dai cineva acolo... — N regulă, Îi spun eu cu un rânjet cordial. Deschid ușa dormitorului, iar gagicuța stă pe pat Îmbrăcată cu un tricou. Intru, Închizând ușa În urma mea. — Ce-i asta? Întreabă ea. Cine ești? — Poliția, zic eu, scoțându-mi legitimația. Nu Încerca să pleci din cameră. Ai Înțeles? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
luni la bulău, pânla urmă, toții puțoii Îi iubesc pe cei care fut minore, intervine. O iubițică bunuță se boiește umpic și toți masculii cu sângeniei din Saughton Înțeleg carei șmenu. O puță sculată n-are conștiință, zâmbește Ray, un rânjet rece, spectral. — Todeauna-ntriabă cum a fost futaiu, ceilalți băieți din bulău. Cum era ea? Avea țâțe mari? Uniformă de școlăriță? râde Lennox un chicotit sec. Își scoate un muc din nas și-l inspectează să vadă dacă a rămas vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
trebuie să schimbăm la Bruxelles. Gagicuța Îmi spune că n-a fost niciodată la Amsterdam. — Poate te duc eu cândva, Îi spun eu zâmbind și frecându-mi țepii din barbă care mi-au crescut de azi-dimineață. Îmi răspunde cu un rânjet Încordat și lipsit de voioșie. Până când primesc rezervarea și confirmarea, Începe iarăși să ningă. Ghetele trosnesc mărgelele de plastic ale zăpezii pe când mă Întorc la mașină și mă Îndrept spre East End. Parchez În Gayfield Square, lângă pușcăria locală, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
plâns. Doar ți-ai plecat Ccapul. Mămica ta a venit și te-a luat de acolo. Privirea ei, d, dar lanprivirea ei cea plină de milă, pe care acum Începeai s-o păl pe dințdetești aproape la fel de mult ca pe rânjetele tatălui tău000cești cu caf00000000000000000000000000000000000000000000axative dup00000000000000000000000000000000000000000ă ies dracu din00000nu0000nu00000000000000000000000nu faceorcăria dinăuntrasta00000000stai00000000000000000000stai00000 șterg la cur pe când vă0000stai00000000000000000durerea0000000000cum atârnă ca o tagliatelle0000000000000000000000000000000000trebuie să-ți scoți capul de rahat din chestia aia și nu-l pot elimina pe ticălos. Iau hotărârea să nu muncesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
părăsită, și fac: Da, am. Decorul, apoi se uită disprețuitor la mine de parcă aș fi fost chelnerul, serviciul și probabil mâncarea. Și totuși mi-ar plăcea o masă de rahat. Ceilalți rânjesc și surâd lingușitori când el Își face numărul. Rânjetele lui Ocky și al lui Estelle ascund niște măști cadaverice ale terorii și numai Lexo e impasibil, uitându-se pe fereastră. Ghostie clatină sumbru din cap. — Da nu. Nu iera nicio masă. Nui nicio cameră la han, ridică el din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
că putem rezuma satisfacția noastră suficientă la faptul că observăm și savurăm un joc facil de cuvinte referitor la dantură. E la fel de ușor să ne și emoționăm de biata fetiță, poate bolnavă, poate jinduind să iasă la joacă Încrezătoare În rînjetul Îmbietor al soarelui (căci gîndul nostru matur și chibzuit nu mai știe să dea crezare unui gest plin de candoare și generozitate). Și totuși, cu puțin mai mult discernămînt, vom sesiza că tîlcul poemului pivotează În jurul ferestrei. Fetița știrbă este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
rămâne, în mentalul colectiv, un spectacol al torturii extreme pentru că durerea fizică este mult amplificată de trauma psihologică a expunerii rușinoase. De aceea, erijându-se în spirit responsabil de protejarea valorilor etice, moralistul enunță sentențios: Morala practică încuviințează următoarele pedepse: Rânjetul va fi bătut peste buze și dinți (a se cere la autor și lista rânjiților), cu palma strânsă într-o mânușă groasă: imitație de surâs. Lipsa de cugetare, indicată de o distracție afectată și de înfumurarea tăcerii zâmbitoare, iar în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe când un om e un comedian vulgar, care imită zece specii într-o singură zi, fără să și-o găsească pe-a lui." Cameleonismul comportamental, ascuns în spatele unei imagini impecabile, este propriu "lichelei" care "se trădează într-o fărâmă de rânjet, într-un ciob al căutăturii, în surceaua unui act". Moralistul atacă implicit convenționalismul social care încurajează falsitatea în relațiile interumane, iar critica sa ia forma unui autodenunț: " Fiecare din noi ducem la pălărie o mână de plumb, cu care ar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
felurită le era simțirea, Când vitele chiar, necuvântătoare, Și fiarele scot glasuri felurite, Ori le e frică, ori au vreo durere, Ori sânt cuprinse de vreo bucurie. Aceasta tu o poți vedea cu ochii: Atunci când, mâniați, dulăii mârâie Și-n rânjetul mâniei lor și-arată Puternicii lor colți, cu totul altul E glasul lor, decât atunci când latră Și umplu mprejurimea cu lătratul. Iar când îi ling pe puii lor cu limba Și când îi dau cu labele de-a dura În
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de câine" a prizonierilor din și dinafara temnițelor comuniste transferă în registrul tragic malițioasa izbucnire caragialiană din Búbico. Fără să mai recurgă la anestezice din gama comicului, N.I. Herescu pune în vorbele alter ego-ului său, Gabriel Adam, tot nespusul din rânjetul lui Nenea Iancu: Îmi sunt dragi câinii, domnișoară, dar nu suport obiceiul de a-i cocoloși, de a-i ține în puf [...] în timp ce copii nevoiași, bolnavi, flămânzi, trăiesc în condiții mizerabile, dorm pe sub poduri, nu au un acoperiș deasupra capului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
imensă emana din toată făptura lui. Fata, sub dominația acelei priviri, o ciudată înțepenire simte că o cuprinde. O moleșeală nedeslușită, ca un somn, simte că o doboară. Îl vede rânjind cu colții enormi spre ea... nu mai vede decât rânjetul, un rânjet care cu lăcomie se apropie încet 2-3 pași spre ea... îl vede clar. Înfricoșător de clar. Capu‟i masiv, puternic, începu să iasă înspăimântător în lumina lunii, luciul dinților deveni strălucitor.. Și, fruntea lată a tigvei, din care
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din toată făptura lui. Fata, sub dominația acelei priviri, o ciudată înțepenire simte că o cuprinde. O moleșeală nedeslușită, ca un somn, simte că o doboară. Îl vede rânjind cu colții enormi spre ea... nu mai vede decât rânjetul, un rânjet care cu lăcomie se apropie încet 2-3 pași spre ea... îl vede clar. Înfricoșător de clar. Capu‟i masiv, puternic, începu să iasă înspăimântător în lumina lunii, luciul dinților deveni strălucitor.. Și, fruntea lată a tigvei, din care o pereche
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
securea în animalul cenușiu, care părea inofensiv... lovește încă o dată și, iar a lovit orbește, ca turbată. Dar, animalul în fața ei se încovoaie și se răsucește spre ea să o apuce. Îl vede rânjindu-și colții... nu vede decât un rânjet, un rânjet care din nou, cu frică și lăcomie se întinde către ea.
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
animalul cenușiu, care părea inofensiv... lovește încă o dată și, iar a lovit orbește, ca turbată. Dar, animalul în fața ei se încovoaie și se răsucește spre ea să o apuce. Îl vede rânjindu-și colții... nu vede decât un rânjet, un rânjet care din nou, cu frică și lăcomie se întinde către ea.
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ai ales greșit meseria, Tesmer. La cum exagerezi, ar fi trebuit să lucrezi la Ministerul Propagandei. El nu zise nimic. Am adăugat: — Bine, bine, am priceput. Cât o să mă coste afacerea asta? Tesmer strânse din umeri, Încercând să-și controleze rânjetul care amenința să i se Întindă pe față: — Pe un bărbat care are un halat de cincizeci de mărci? Să zicem o sumă rotundă: o sută. — O sută? Pentru măscăriciul ăsta mic? Mai uită-te o dată la el, Tesmer. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am descoperit că spre mine fluturau atâtea gene false, Încât am Început să mă simt secătuit. La câteva mese mai Încolo, o grăsană mă salută cu o mișcare vălurită a degetelor de la mâna-i scurtă și grasă și, interpretând greșit rânjetul meu ca fiind un zâmbet, Începu a se lupta ca să se ridice de pe locul ei. Am gemut. — Da, domnule? răspunse chelnerul. Am scos din buzunar o bancnotă mototolită și i-am aruncat-o pe tavă. Fără să mă mai deranjez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Mulți dintre oamenii ăia Îmi erau prieteni. Mulți dintre ei și-au pierdut dreptul la pensie. Unii dintre ei, chiar, și-au pierdut capetele. Goering zâmbi ușor. Cu fruntea lui lată, ochii reci și vocea joasă, ca un răget, cu rânjetul de animal de pradă și burta leneșă, cel mai mult Îmi amintea de un tigru mare, gras, care se hrănește cu oameni. De parcă ar fi fost, În mod telepatic, conștient de impresia pe care o avea asupra mea, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și Îi cred În stare să mă lase pe mine să fac o parte din munca lor de teren. — Păi, atunci, ce-o să facem? Chipul Îi trăda neliniștea, dar eu am i-am aruncat un zâmbet larg, mai mult un rânjet: — Știi, Întotdeauna am fost de părere că nu e nimic mai amuzant decât să Încerci să scapi de o codiță care se ține după tine, mai ales dacă există posibilitatea să se dovedească a fi cineva de la Gestapo. 15 Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
scoase din nou repezit fără să o aprindă. — Spune-mi, te rog, i se adresă el tipului cu pușca, aveți pe insulă un cuplu, un bărbat și o femeie? Îi cheamă... ăăă... — Teichmüller, am zis eu. Tipului i se șterse rânjetul de pe față sub o pantomimă a neștiinței prostești: Nu știu nimic, zise el pe un ton egal. Ne-am uitat În continuare cu nerăbdare În direcția hanului. Era o clădire cu două etaje, vopsită În alb, cu obloane Îngrijite, negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
noi, care n-am incendiat Tenochtitlanul, avem și mai multe motive să ne îngrozim. Poate totul trebuie privit așa cum Mexicul își privește vulcanii. Știind că sub coroana de zăpadă arde un foc primejdios. Artistul din vechiul Mexic a căutat oroarea, rânjetul crud, gura care devoră. Dar a făcut-o, poate, din credința că toate au un revers. Dacă viața este o floare, brațul care o rupe se termină în mod normal cu o gheară. Nicăieri florile, păsările, vântul n-au fost
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
găsi la New York e preferabil să renunțe. Cât despre lumină, ea nu e lumina din Orient, care amestecă mizeria și poveștile din "o mie și una de nopți", și nici lumina mediteraneană, caldă, senzuală, feminină. E o lumină care amuțește rânjetul morții, fără să-l ascundă. Apolo însuși, în această lumină, s-ar fi înfășurat în șerpi ca și Coatlicue, în loc să omoare Pythonul. Și, poate, nu atât colibele alcătuite din ramuri legate cu ajutorul lianelor m-au făcut să-mi amintesc de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
care n-a intrat nimeni. Iar eu, singur în tot orașul de la suprafață, sânt unicul stăpân și unicul dușman. Lulu intrase pe poartă împreună cu insul cel mai dement pe care l-am cunoscut vreodată, Bazil, cu ochi capii, cu un rânjet umed, un tip smucit și scandalagiu, a cărui întreagă viață nu era făcută din altceva decât din cântece cu porcării, bancuri "fizice" pe seama infirmilor și lăudăroșenie erotică. Intraseră la braț și luaseră imediat două fete la un tango pasionat, cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
creierul) s-a rupt, lăsîndu-mi în coșul pieptului o tristețe sfâșietoare, băiatul cel necunoscut a rămas totuși pe fundalul gol, incendiat, al ecranului și timp de câteva clipe a trebuit să suport, să privesc drept în față, pe chipul lui, rânjetul zălud, umed, inconfundabil al lui Lulu. Foaia e umedă de la transpirația mâinii mele. Nu mai pot. Dar am venit la Cumpătu hotărât să termin odată. Să rezist oricărei priviri. Să ies din bătălia asta psihică vindecat, ori să nu mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să privesc totul în față? - himera, himera mea! Fusta mini, șocantă, rafinată și vulgară, pantofii cu toc înalt scâlciați de laba lată a picioarelor. 139 Poziția de model, cu ambele palme pe un șold scos mult în afară, uitătura languroasă, rânjetul de nedescris, totul. Cineva spunea ceva, ceilalți râdeau, strigau, aplaudau, eu priveam ființa aceea, masca aceea, viermele acela dintre aripile de treizeci și patru de ani anvergură ale vieții mele. Nici n-am priceput de îndată cine era în spatele fațadei aceleia înnebunitoare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
capul nici o clipă spre colegii mei, care lălăiau exuberanți. Undeva în spatele mașinii răsuna neobosită vocea spartă a lui Lulu, cu asemenea vi- 171 goare, încît îi materializa imaginea pe retinele mele, suprapusă peste perindarea satelor și a lanurilor de grâu. Rânjetul obraznic și scabros, ochii de păsăroi, părul nefiresc de negru și implantat ca la femei, deasupra frunții, aveau să-mi revină ani în șir în memorie, ca un cordon ombilical care m-ar lega de acel Victor de mult putrezit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]