2,010 matches
-
ai așezat vicleană timida răsuflare Peste albastre vise lăsate amanet La poarta dintre ceruri, unde hotarul doare Când pașii se mai calcă pe urme vechi, discret ... Și am uitat de mine și am uitat de moarte Deși grimasa-ți vie rânjea pe sub furtuni, Eu nu vedeam oceanul, ce rece ne desparte Oceanul tău de ploaie cu tainice genuni ... Mai plânge și acuma,în luna mea de miere Un fir de lămâiță ... ce lamentare-amară! Tu, toamna mea nebună ai strâns atâta fiere
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
involuntar de aripa perversă a gloriei, dar prăbușit, în același timp, sub aspect uman în brațele durerii bine ascunse în spatele unei priviri inteligente ori a zâmbetului scenic de conveniență și înecat cu Voie divină într-o infinit de multă moarte rânjind batjocoritor din balta plină de sânge a disperării de sine și de ceilalți, căci parteneri de viață precum Luigi Tenco, Lucien Morisse (fostul soț) și Richard Chanfray au umbrit prin acțiunea lor suicidară ceea ce părea la început a fi un
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
cu fular și tot în ghete; jalnic mai arăți, tu, țară, încă ai omăt în plete! ce mizerie pe stradă, câte mucuri de țigară! câinii latră ca-n ogradă, nici nu zici că-i primăvară! prin asfalt atâtea găuri ne rânjesc cu nonșalanță! caii duc în spate euri, nechezând în ambulanță. parcă a trecut războiul; cimitirile sunt pline. morții strâng în palme țoiul, sare prețul din vitrine... jalnic mai arăți, tu, țară, dar mai jalnic e norodul! cântă imnul o fanfară
JALNIC MAI ARĂŢI, TU, ŢARĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345498_a_346827]
-
zbughi în pădure pe o cărare întortocheată. Cal și călăreț urlau disperați de mama focului. Pătru pentru prima oară își pierdu definitiv speranța și realiză că demonul îl păcălise. Parcă în jurul său ardeau flăcări, iar din ele chipuri hidoase îi rânjeau satisfăcute de prezența sa. - Lasă-mă jos necuratule! Piei satana din calea mea! În zadar Pătru Valdescu îl blestema cu cele sfinte că dracul părea că nu se sinchisește. Deodată demonul se opri brusc și trânti calul cu călărețul pe
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
de alături și tresări: „Asta-i drăcoaica! Dacă-mi face vânt peste zid?” Instantaneu întoarse capul și rămase blocat. Se afla într-o cameră goală înconjurată de un perete rotund de piatră, iar de tavan sta agățată o maimuță care rânjea, gata să se năpustească peste el. Îngrozit, se dădu un pas în spate și se lovi cu capul de perete. Pe dată vedenia dispăru. Rămase ca o stană de piatră nepricepând ce se întâmplase cu el. „Oare diavolul mi-a
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
se apropie cu oarecare reținere. - Cine ești de mă deranjezi în plină noapte? - întreabă deschizând poarta. Doi ochi ca două făclii îl țintuiră de stâlpul porții. - Nu te speria, sunt dracul! Nu te holba așa la mine că mă deochi! - rânji diavolul cu satisfacție. Ștefan se smuci de lângă stâlp, dar o gheară lungă și vânjoasă îl prinse de turul izmenelor. - Unde fugi? - Tu ești, ucigă-l toaca! - strigă disperat Ștefan. În acel moment diavolul îl izbi cu putere de stâlpul porții
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
aruncă pe cal și făcu semn călărețului să încalece: - Este ora dimineții. Dă pinteni calului și să te oprești doar acasă! - Nu mă duci înapoi? - întrebă Ștefan. - Tinere, dracul te ia, dar nu te duce și înapoi! Hi, hi, hi! - rânji satisfăcut. - Arată-mi măcar calea pe care s-o apuc ca să ajung acasă! - Hi, hi, hi! Când dracul îți arată calea este de rău! Nu te mai întorci acasă! Eu vreau la schimb sufletul muritorului. Dar de tine nu mă
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
insinuare, când părelnic neutru, când puternic, adevărat îndemn al strădaniei sale. În răstimpuri dădea s-apuce pe alt drumeag, spre dreapta ori spre stânga, dar colinele îi rămâneau tot în coaste, prevăzătoare. Când se-ntâmpla ca deznădejdea să-l încolțească rânjindu-i aprigă, își zicea că, de fapt, el trăiește aceeași zi la nesfârșit! Și-atunci se dezbăra de așa părere azvârlindu-și ochii încolo și-ncoace, descoperind te-miri-ce, fie vreo piatră curios erodată, fie vreo crevasă, fie urma unui ciot
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
figura în oglinda stăpânită de aburul subțire al ochilor săi. Oasele feței închipuiau un zâmbet hidos. Memoria vizuală îi fixă pe retină imaginea fioroasă a chipului descărnat, însoțindu-i gândul din urmă: Prezentul continuu... am reușit! * De dincolo de oglindă, Zeit rânji cu cinism: -N-a durat prea mult... ce efemer... cât de perisabil... Acum, alt efort, altă conferință, în alt oraș... cu alt voluntar... Referință Bibliografică: VOLUNTARUL / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2116, Anul VI, 16 octombrie 2016. Drepturi
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
-i bântuiau mintea... O năpădi o sudoare ca de gheață. Începu să sufle greu și să tremure. Avea gura uscată, voia să strige, dar nu-și putea dezlipi buzele. Vedea o femeie ce se îndepărta privind în urmă, spre ea, rânjind și ținând ceva în brațe. Da! În partea stângă, lângă șold, se vedeau bălăngănindu-se niște piciorușe de copil. Emanuela întindea mâinile cu disperare. Picioarele refuzau să o asculte, rămânând lipite parcă de cimentul ce-i ardea tălpile. Simțea un
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
un fior o cutremură din creștet până în vârful unghiilor de la picioare. În odaie, la o măsuță joasă și rotundă, țărănească, pe două scăunele, se aflau față în față baba și o hidoșenie pe care n-o mai văzuse niciodată. Arătarea rânjea cu chipu-i fioros, cu coarne, urechi lungi, corpul păros prelungit cu o coadă stufoasă, picioare terminate cu copite iar brațele cu labe ca de urs. - Intră, surato, pițigăie baba. Nu te teme de viitorul tău colaborator! Marița rămase ca
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
-miu acușica vreo zece minute, știi, el lucrează la suprafață. Mioara încremeni. Stropi mari de sudoare îi apărură pe frunte și spuse cu glas tremurat, sugrumat de emoție: - Vin acu’, stai să trag ceva pe mine. ************* Jos în stradă Paveluș rânji obraznic. Scoase un carnețel unsuros din buzunarul pantalonului, îl deschise și citi pentru sine: - Orele opt Mioara, asta fu deja, Lenuța la orele zece, iar la doișpe’ Mărcuța. Dacă scot două sute de la fiecare, om sunt. Începu să râdă, grăbi pașii
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
Cum sângerez la țărm de gând.. Ca și-o corabie naufragiind... Împotmolită în nisip..din grind.. Costelive clipe se pierd în întunericul... Grizonat de parcă-s umbre în himeric Perfide pânze de păianjen țesute-n timp Stau spânzurate pe-un tavan rânjind Figuri geometrice-n lumina-slabă descriind... Prin simple exerciții perfectând se văd.. Lumini și umbre urcând..și coborând... Cioburi sparte... cad și se aud De la fereastra deschisă-a unui gând Care a ieșit batjocorind .. În agonia gândurilor ,degetele burnițează.. Fire de
GÂNDURILE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378013_a_379342]
-
ai decât! - Și să-mi puneți la loc ușa! - Să-i puneți imediat ușa la loc! îmi sare în apăreare doamna Florescu, care apăruse și ea între timp. Nu puteți lăsa omul așa! - Noi nu punem uși, ne persiflează individul rânjind, noi stricăm uși! Se mai întâmplă să și greșim! Doamna Florescu este de-a dreptul indignată. Sună la 112, la Poliție, la Parchet și nu în ultimul rând la echipa de intervenții a asociației de propietari. - Acum o strică pe-
DRUMUL APELOR, 37 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376316_a_377645]
-
batic roșu în cap m-a făcut curvă! îmi zice cu indignare în glas. Porcu`dracului! - Sper că nu i-ai răspuns? - Nu m-a răbdat inima! To eat my pussy, stupid! să-mi mănânci treaba aia, prostule! iar prostul rânjea cu gura până la urechi! Pufnesc în râs. - Bravo! - Voquin ți-a trimis un telefon! Ai pe spate numărul și PIN-ul, iar în memorie, numărul lui și al unchiului! - Nu le-a predat pe toate? - Nu, doar nu era prost
DRUMUL APELOR, 29 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376326_a_377655]
-
terminat cu tirania portarilor. Acum poți intra în spital la orice oră, dacă plătești o taxă de intrare de 5 lei. Au instalat o casă de marcat, primești un bon fiscal pe care i-l fluturi sub nas portarului, tu rânjind, el scrâșnind din dinți. Probabil că toți portarii din spital își caută de lucru, nu atât din cauza banilor, cât a puterii de care sunt lipsiți. Măcar undeva, la o școală, să își poată umfla mușchii: - Ai întârziat, a sunat clopoțelul
SPITALUL DE IERI ŞI DE AZI de DAN NOREA în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376446_a_377775]
-
sertărașe erau deja câteva kilograme de fier, ceva plimb, sulf, dar și câteva grame de aur plus ceva argint, ușa laboratorului se dădu de perete și în cadrul ei apăru, congestionat la față și cu spume la gură, Aligatorul. În spatele lui rânjea bălos nea Ilie.- Băă! Am avut încredere în voi, iar voi, trântorilor, mi-ați băgat cuțitu-n rinichi! Unde e, bă, leprelor, lucrarea pe care v-am cerut-o!? Vă apucați să vă faceți voi jucării ca să nu iau eu Nobelu
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
în frunte apucase deja să-i scoată flăcăului inima și să o pună în locul celei pe care o înapoiase prințesei. Ceilalți doi uriași, însă, se mai certau care să-și ia primul prada când prințesa intră pe fereastră. - Ce surpriză, rânji uriașul cu trei ochi în frunte, ca să spun drept, îmi plac astfel de surprize! Mai este loc și pentru o inimă de prințesă! Acum își aminti frumoasa fată totul. Cum fusese răpită din castelul părinților, cum rămăsese fără inimă, obligată
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
să nu râdă, ceva mai ușurați că fata nu înnebunise, cum crezuseră și era cu mintea la locul ei, slavă Domnului! Deși erau destul de enervați de glumele proaste ale lui Haralamb, care acum treaz de-a binelea, deja începuse să rânjească răutăcios, întărâtând și mai tare furia Sarei. Tata l-a apostrofat cu multă asprime și a luat măsuri. Începând din acea dimineață, i-a dat sarcina de a curăța grajdul vacii, de a face curat în coteț la porci zilnic
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
altfel un fel de ceață rarefiată cu ochi, urechi și o rudimentară minte dacă era înțelept nu era om nu înghițea carnea altuia nu dărâma casa altuia nu fura femeia altuia nu ucidea, nu viola uite cum macină cafea și rânjește la mine apoi mă întreabă senin, ticălosul, vrei un expresso segnior? AG Referință Bibliografică: molienda pensamientos / Adrian Grauenfels : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1888, Anul VI, 02 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adrian Grauenfels : Toate Drepturile Rezervate
MOLIENDA PENSAMIENTOS de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376103_a_377432]
-
cu ochi că smoala. Parca-s două găuri negre Din care țâșnesc tenebre, Gura largă,limba șfori, Pe spinare-mi trec fiori. Te lățești,te alungești, Pui năluci ,pe la ferești. Față cu ochii că smoala, Si obrazul cum e coală, Rânjești la mine hidoasa Și în mână ai o coasă, Închid ochii,să nu văd, Si in gândul meu,mă rog Și ma-nchin,ca să dispari Din odaie,cu pași mari. Pleacă...ia cu tine boală, Fata cu ochii că smoala
FATA CU OCHII CA SMOALA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376661_a_377990]
-
în schimb protecție de la Înalta Poartă, iar birurile vor fi plătite de sărăntoci! Auzind acestea, Ursuz decise să le dea o mână de ajutor. Trecu prin perete desfășurându-și mantia neagră ca niște aripi uriașe, cu gheare lungi și ascuțite. Rânji arătându-și caninii lungi și îngălbeniți de atâta sânge și cu o voce răgușită rosti: - Dacă aveți nevoie de ajutor, apoi eu sunt cel pe care-l așteptați! - Văleuuu, ăsta-i diavolul! - exclamară în cor îngroziți. - Nu vă temeți de
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
Părinte căci sunt tare confuz și nu știu ce să fac... Se închină cu profundă evlavie, suspină și se retrase mergând mereu cu fața spre sfântul altar. Însă în dreptul icoanei Sfântului Gheorghe i se păru că balaurul întoarce capul spre el și rânjește. Nu se prea miră, deoarece era obișnuit cu modul, întotdeauna neobișnuit, de apariție a celor cu puteri divine. Se uită cu vădit efort spre dihanie care țintuindu-l cu ochii săi roșii îi surâse în continuare, spunându-i șuierat: - Dragul
UN ET ÎN DILEMĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376662_a_377991]
-
Murăturile lui Buna erau divine și pocneau între dinți ca niște petarde în miniatură. De când nu mai mâncase în halul acesta? Răsuflă greu, cu degetele de la ambele mâini răsfirate pe burtă. Mâncase ca un porc și băuse ca un porc. Rânji. Puteau chiar să-i spună începând de mâine Ghiță, că altul nu mai aveau în curte cu numele acesta. - Lasă, că te întorci mâine, îi șopti Buna aplecată peste umărul lui. Poți să dormi cu Cosmin, în patul pe care
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
ulița, țiganii nu îndrăzniră să coboare din mașină direct în mocirlă: --Hai, mă, nene, păi de ce te-am plătit? --Nici un pas în plus, țipă Mototolea, mă lăsați dracului cu porcii voștri! --Parcă ziceai că vrei să cumperi și mata, rânji mustăciosul. Cine nu riscă... Mototolea înghiți gălușca. De asta acceptase să facă drumul ăsta. Ca să dea și el un tun. Și acum, dă înapoi? Nu se poate! Cine nu riscă...Nu este el omul care să se lase învins tocmai
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]