1,494 matches
-
Mă mai întorc o clipă. Printre goblene, domnul Mitrea avea clasoare, multe clasoare care-i cad pe jos, în evantai. Un timbru, „Cap de Bour„ , cusut în goblen îi cade, și el. Ce se mai chinuie să le adune, în râsetele vecinilor, care coboară scările și par că nici nu-l observă. Se chinuie, se apleacă, se întoarce, se răsucește. Inutil însă! Nu le mai poate aduna! Are doar un braț! Florica Patan Pitești, iulie 2014 Referință Bibliografică: CAP DE BOUR
CAP DE BOUR de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369152_a_370481]
-
și cenușii rămân deoparte și de alta a drumului, ca într-o procesiune a gândurilor și încercărilor trăite și netrăite. Sunt în mine cratere profunde în care las să lunece amintirile, deopotrivă frumoase și umbrite de bucurie și durere, de râsetul clovnului și de zâmbetul înghețat al păpușii cu ochi cenușii. Sunt în mine spații înguste și largi în care bucuria împinge durerea. În bolul alchimic cântecul se naște sub talpa ierburilor amare. Mai senin ca nicicând, la margine de bol
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
am trăit prietenia Cu picioarele în praf Ce frumos crescut-am unul lângă altul Cu picioarele în praf Cât de frumos am alergat toată natură Cu picioarele în praf Ce frumos am simțit noi devenirea Cu picioarele în praf Câte râsete și jocuri Câte ghidușii și vise Cât de pur iubeam noi totul Cu picioarele în praf Câte mâini am reunit Câte trupuri am mișcat Câte suflete-am unit Cu picioarele în praf Ce joc! Al vieții început Câte jucării pe
CU PICIOARELE IN PRAF de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362251_a_363580]
-
în care aniversau 30 de ani de viață împreună, iar EL aniversa 65 de ani de viață.. Aniversarea am petrecut-o cu ei, într-o zi de august, în micul meu cort, cu o cană de ceai, cu multe cântece, râsete, și amintiri, undeva în Făgăraș, pe malul lacului Capră.... Ajutat de o memorie extraordinară a locurilor,a traseelor, a oamenilor, a situațiilor, a timpului și timpurilor, acest formidabil om răspândea în jurul lui siguranță, încredere și optimism. “Profesorul de Carpați” - cum
INELUL CU PIATRA ALBASTRA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377738_a_379067]
-
d-ni deputați, adică înscriși 89. Voci: Numai înscriși? D. președinte: Vom vedea mai tîrziu! După o jumătate oră, votîndu-se un proiect de lege: D. președinte: Acum aflu că sânt numai 72 d-ni deputați; continuând astfel voi rămânea singur! (rîsete) D. Vernescu, vorbind contra închiderii discuțiunii, crede că guvernul trebuia să ceară un bil de indemnitate înainte de a solicita sancționarea legii relativă la d-nu Calenderu. {EminescuOpXI 46} Voci din majoritate: Să dăm guvernul în judecată! D. Giani: Sânt pentru
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
roșii, cu hainele cam jegoase, dar de o bună dispoziție, ce mai, contaminantă, datorată, firește, euforiei lor etilice, dar și pasiunii de a-și număra mărunțișul, deloc subțire, de a-și face casa... la sfîrșitul unei zile de activitate: ce rîsete, ce ocheade, ce îmbrățișări! Și ei, oho! mulți alții, văzuți peste tot, numai în metrou cîți colcăiau. Stop-cadru interogativ: cum, acest fost mare imperiu, această eclatantă Republică Franceză, bogată și strălucitoare, nu-și poate vindeca micile bube, atît de vizibile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cîndva erai ca mine, preaslăvita, Și-acum ca mine lăsată-n părăsire împărtășești a-învățătorului tău soarta. Ești, O, ruino, slăvitul cer de altădată? sînt stîncile acestea locul Unde bucuria cîntă în arbori și-n rîuri se juca plăcerea, Si rîsetul ședea pe sub Stejari, si inocentă se juca-mprejur 215 Pe verzile cîmpii, și prietenia dulce se-întîlnea-n palate, Și cărți și instrumente de cîntat și peisaje de-ncîntare? Au unde-s ele, cuprinse de cumplit prăpăd sub aste rămășițe? Și dacă,-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu dau în vileag chiar de la început, de la primele replici, distorsiunea universului palpabil. Se alunecă în fantasmagoric printr-o lentă acumulare de semne stranii. Cortina, în piesa pe care o supunem analizei, se ridică pe un moment de exuberanță. Glume, rîsete, dar și cîte o ironică înțepătură care îl avertizează pe spectator (și pe cititor deopotrivă) că lucrurile nu stau de fapt așa cum par. Cîte o încordare subită și fără justificare imediată, încruntările tot mai dese te pun pe gînduri. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
gard se aud glasuri nedeslușite, chicote de rîs pe înfundate) Costache: Mă, cine-i acolo? Vocile: (printre sughițuri de rîs) ... Noi... Costache: Care noi, mă? Vocile: ... Noi... Costache: Da ce căutați voi pe-aici?! Vocile: ... Nimic... Mere... căutăm niște mere... (rîsete) Costache: Care mere, măi neastîmpăraților! Octav, ce-i cu ăștia pe aici? Octav: (apropiindu-se de gard) Băieți, hai, azi teiul nu face mere... Încercați mîine, hai! (musafirii rîd fără să se mai ferească, scutură copacul și apoi pleacă) Țiganii
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
picioare, Ioane”, „Vezi unde bagi cuțitul” - și guițături de s-aude-n șapte sate, grohăituri din ce În ce mai stinse. Treaba este terminată. Și a fost Întuneric și Între timp s-a făcut ziuă, primul moment. Foc domol de paie, miros de păr pârlit, glume, râsete. Mai Întâi, animalul este Înfășurat atent În flăcări de paie, după care este Întors pe toate părțile, spălat cu multă apă și ras cu un cuțit cu lama mare, În mai multe rânduri, până ce tata este mulțumit. E tras apoi
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
dimpotrivă, era încântat de cum îi merseseră afacerile și întrebat fiind cum de a reușit, el a spus (fiind fabricant de mezeluri) că are următoarea rețetă: "un pui un cal, un pui un cal"; a fost pe loc o explozie de râsete și descrețire a frunților, când de fapt remarca făcută era jenantă sau ridicolă. Dar, a doua zi, ziarele din R.F.G. aveau, pe prima pagină, o caricatură, în care se aflau un cal și un pui, fiecare cu un comentariu al
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Am vrut să scriu, apare în 1960. După mai bine de două decenii, îi sunt editate, într-un ritm alert, numeroase volume, în limba română, dar și în ebraică, printre care Kova tembel (1987), cu o prefață de Marin Sorescu, Râsete în Olimp (1989), Hotare (1992), Cer cuvântul la diverse (1996). Umoristul versifică dezinvolt, ingenios, produce sau doar transcrie „perle” și „briliante”, dă la iveală în cascadă „umor în pastile”, truvaiuri sclipitoare, întotdeauna percutant actuale. Va obține, de altfel, un premiu
ARISTIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285454_a_286783]
-
tonalitatea se modifică, prozatorul vorbind despre destinul generației sale ori despre o lume a periferiei, dură, violentă și pătimașă. SCRIERI: Am vrut să scriu, Iași, 1960; Pentru tine, draga mea, București, 1985; Kova tembel, pref. Marin Sorescu, Tel Aviv, 1987; Râsete în Olimp, Tel Aviv, 1989; Fata primarului, Aarhus (Danemarca), 1990; Hotare, Rehovot, 1992; Zugrăveli, Tel Aviv, 1992; Legenda legendelor, București, 1992; Scrisori neparfumate, București, 1995; Cer cuvântul la diverse, București, 1996; The Internationale, București, 1995; De dragoste, de viață, de
ARISTIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285454_a_286783]
-
permite deseori câte un gest obscen În prezența femeilor. În timp ce stă de vorbă cu femeile, se pricepe să imite, printr-o mișcare ușoară și necuviincioasă, Înfățișarea vechiului zeu al grădinilor din sfânta Romă. Dar scamatoria lui frivolă stârnește mai mult râsete decât indignare. (M. Bahtin, 1974, p. 271) În continuare Goethe redă o scenă, care se petrece pe o ulicioară lăturalnică. Apare un grup de bărbați costumați; unii poartă straie țărănești, alții haine femeiești. Una dintre femei pare să aibă o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
asemenea unui curent viclean care trântește ușile într-o locuință goală, la ceasul înserării. În ciuda veseliei tatălui meu, în ciuda cadourilor, a zgomotului pocnitorilor și a scânteierii bradului, neliniștea aceea impalpabilă era prezentă. Ca și cum, în mijlocul urărilor, al pocnetelor dopurilor și al râsetelor era așteptată venirea cuiva. Cred chiar că, fără să și-o mărturisească, părinții noștri primeau liniștea înzăpezită și banală a primelor zile din ianuarie cu o oarecare ușurare. În orice caz, perioada de după sărbători era preferată de sora mea și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
când. Renunțau la nepăsarea aceea prefăcută doar când găseau un pretext pentru jocuri de cuvinte. Numele de „Faure” a fost repede victima unui calambur: „a-i da lui Faure” însemna în rusește „a-i da un avantaj adversarului”. Au izbucnit râsete blazate de savant. Careva, tot râzând scurt, indolent, a lansat: „Ce mai forward, Faure ăsta!”, subînțelegând înaintașul de la fotbal. Un altul, făcând o mutră de om sărac cu duhul, a vorbit despre fortotcika, ferăstruica... Mi-am dat seama că limba
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pare-se, amănunte comice („haioase”, a afirmat unul) despre comportarea lui. Îi ascultam sperând ceva revelații erotice. Deodată, a fost menționat numele partenerului persiflat: Franțuzul... Era porecla mea, de care eram mai degrabă mândru. „Franțuzul” - un francez, pe rusește. Printre râsetele lor, am prins un schimb de replici aparte, între doi prieteni, în chip de conciliabul: „O să ne ocupăm de ea, în seara asta, după dans. Amândoi, de acord?” Am ghicit că era vorba despre ea. Am părăsit ungherul în care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
imitațiune. Apoi, din ce în ce mai încurajat de veselia și frumusețea priveliștei, ridică o sticlișoară drăguță cu gâtul lung, cu un fel de vin negru, precum se părea, și pecetluită cu îngrijire cu ceară roșie și o strânse cu iubire la inima lui. Râsete frenetice ieșiră din toate părțile; sergentul, indignat, lăsă să cază sticla ce se sparse în mii de bucăți. Danțul se opri, țipete de spaimă se auziră în toate colțurile pimniței și sergentul își simți părul zbîrlindu-se, văzând că vinul vărsat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
probat (prin cari a trecut). Fleck, cu voacea sa uruitoare ca tunetul, cum turbă el d. e. în mari momente tragice, ca în Carol Moor, după recunoașterea tatălui său, "cum îl doboară simțământul monstruozităței, cum pierde vocea, cum suspină, irupe-n râset, cum se întreamă scrâșnind asupra slăbiciunei sale, cum dau din el (sunete) bubuiri de tunet nemaiauzite până acum" (Tieck, Phantaszis, partea III, p. 504 și așa mai departe), cine-ar putea să potențeze chiar această descripțiune plină de esitațiune la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
marc surpriză din viața lui. Era evident că creatorul lui se străduise să îi confere un aspect umanoid, dar nu prea reușise, cele șase picioare ale sale, lungi și subțiri, făcîndu-l să pară mai degrabă o insectă. - Fiindcă mă miră râsetele camarazilor mei, Sire, vă cer îngăduința de a face o mică demonstrație cu detașamentul nostru de zeți, strigă de jos Allin Perse. Împăratul încuviință cu un gest scurt și versantul opus al văii prinse brusc viață. O sumedenie de ținte
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
din ce în ce mai mult spre cultură. în acest tablou istoric al progreselor spiritului uman, Venus marchează puncte, chiar dacă Marte nu dă îndărăt. Odată cu nașterea muzicii, Lucrețiu semnalează deschiderea oamenilor spre tot felul de plăceri: o intersubiectivitate radioasă în relație directă cu natura, râsetele sub frunzișul copacilor, bucuria și dansul; muzica vocală și instrumentală triumfă, proprietatea se dezvoltă odată cu prosperitatea pe mări, încheierea primelor tratate permite contractele, dreptul, așadar întrajutorarea și alianțele, tot atâtea logici hedoniste în perspectivă. Inventarea scrisului, narațiunile poetice, rafinamentele vieții
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
primească aprobarea generală. Numai un austriac bătrân țipă: «Grey? Care Grey? Nu am auzit de el.Ă Martins, crezând că e În afara oricărui pericol, Îi răspunse cu aceeași placă: «Zane Grey, de altcineva nu am auzit.Ă Fuse derutat de râsetele discrete stîrnite În grupul englez. Observăm că Martins răspunde la orice nu are legătură directă cu posibilitatea ca discuția să Își urmeze cursul firesc. Dialogul se desfășoară Într-un spațiu care nu e cel real, ci seamănă mai degrabă cu
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
sigură: „Nu putem trece fără ca să privim / gânditori / la acest trunchi negru / care reamintește discret / ce departe de noi este bucuria abandonată. / Toți îngerii se leagănă / cu scări legate de un stâlp. / În parcul cu maci scuturați pentru totdeauna, / cu râsetele / și gesticulația mâinilor mici de rouă / în liniște. // În adormirea melancolică a orașului / o muzică de curte abstractă / se aude, / în spate, / ziua privirea o ține pierdută / însoțind curtenitor / disperarea amurgului peste lumea / care imploră scena aceea fără public / și
JALES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]
-
Văd bine, astea sînt...? — Batoane de ciocolată Mars, Încuviințez. Și Cheesy Wotsits. Și Cola! Începe Suze să rîdă cu poftă și-și acoperă gura cu mîna. Bex, m-ai făcut fericită. Cum naiba... — Nu mă Întreba. Nu-mi pot stăpîni rîsetele. — Ce vacă ipocrită! — Mă rog... ridic eu din umeri modestă și matură. N-am de gînd să-ți spun că eu ți-am zis mereu că e o vacă. Sau că i se văd rădăcinile. Pentru că asta ar m-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Toată iubirea pe care părinții doresc să o primească de la copiii lor, trebuie s-o dăruiască mai întâi ei, ținând cont și de dorințele lor: de a fi împreună cu ei; de a le lăsa libertatea de a se manifesta prin râsete, voie bună, alergări, jocuri, gălăgie, pentru ca aceștia să se poată bucura din plin de copilărie. Iubirea reciprocă are o influență uriașă în formarea caracterului copiilor. Această iubire trebuie îmbogățită permanent pentru ca familia să devină o „școală a iubirii". Respectul și
EDUCAŢIA COPILULUI ÎN FAMILIE. In: Arta de a fi părinte by Otilia Todică () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1407]