43,111 matches
-
ivit prilejul, în timp ce ei s-au apărat cu arma în mână și în fața lui Hitler, si a lui Stalin. Iar astăzi, cănd Dumnezeu le-a luat mințile și votează cu iresponsabilitate aderarea la ceea ce-a mai rămas din Imperiul Râului, noi vrem să-i imitam și să-l aducem la putere pe Miloseviciul național! Sigur că omul de rând nu gândește în acești termeni. Prevăzut cu o memorie relativ scurtă, el compară dacă ceea ce i-a promis politicianul pe care
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
-și imagineze că un astfel de individ urmărește altceva decât propria îmbuibare, puterea dictatoriala (exact ca-n propriul partid!) și reîntoarcerea țării la vremurile în care nu se auzea decât glasul gângav al unui paranoic școlit prin mahalalele bolșevismului. Pentru râul făcut țării, pentru scuipatul respingător azvârlit birjărește în obrazul atâtor nevinovați, a sosit vremea că Vadim Tudor să dea socoteală. Să sperăm că de data aceasta securistimea oploșita (după spusele unui senator țărănist) la Parchetul general va renunța la clasică
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
morală, cât și ăconventia verosimilitudiniiă. Așadar, pe de-o parte, personajul nu este ținut să fie, cu orice preț și în tot momentul, un monstru: la răstimpuri, el ni se înfățișează uman, ba chiar simpatic, iar performanțele sale în domeniul râului pot foarte bine să ne trezească admirația, ca orice lucru bine făcut. Pe de altă parte, hiperbola - ca principiu structurant al narațiunii - pune toate faptele narate sub o lupă măritoare, conferindu-le dimensiuni uriesesti, aproape mitice. Și fiindcă tot am
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
povestește ce s-a întâmplat cu spiritul junimist (caracterizat prin spirit critic, luciditate, profesionalism, scepticism în fața înnoirilor improvizate) în confruntare cu opacitatea sau ostilitatea altor curente de gandire din epoca. În Cartea Oltului, Geo Bogza relatează momente din "viață" unui râu, arătând cum izvoraște acel rău din munți, cum întâlnește stânci pe care trebuie să le învingă printr-o măcinare lentă, cum se lățește în câmpie, cum inundă sate, cum își schimbă uneori albia, cum se varsă în cele din urmă
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
în "camerele obscure" ale celebrei instituții), iar mai aproape de noi prin crearea, de către Ion Iliescu și acoliții săi, a adevăratelor "batalioane ale morții" minerești, aflate sub comanda lui Miron Cozma, istoria României de azi e marcată de persistentă tragică a râului. Am tresărit parcurgând paginile lui Rebreanu în care, evocând anul 1941, se vorbește de "echipele morții" și de listele rușinii. Oare nu în același fel proceda Corneliu Vadim Tudor, cu puțină vreme în urmă, cănd publică numele personalităților care ar
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
de context, adică de logică. Să le luăm pe rând. N-am căderea să judec dacă cei optsprezece ani administrați lui Cozma sunt multi sau puțini. Judecând că un profan, probabil că el ar fi trebuit priponit pe viață pentru râul pe care l-a facut țării, pentru anii-lumină cu care ne-a dat înapoi, în încercarea noastră disperată de a ieși din bărbărie și de a intra în civilizație. Problema e că, așa cum arată sentința, Miron Cozma e scos țap
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
Aurora, obsedată și ea de tema Maurului. Dacă inițial, în tablourile sale, Maurul apărea că o figură metaforica a pluralismului modern, simbolul noii națiuni indiene, el ajunge în ultimii ani ai Aurorei, când este pictat în exil, o figură a râului, a impurității, a distorsiunii. Trăind în contextul incoerent al gunoaielor orașului, Maurul intra într-o lume a fantomelor, devenind el însuși o umbră degradata de viciu și crimă. Totuși, în ultimul tablou al Aurorei, numit și el, desigur, Ultima suflare
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
-și asculte pedagogii germanofili. Către finalul "studiilor" Slavici ajunge la concluzii surprinzătoare pentru Junimea, dar și pentru timpurile ce vor veni: "Pentru germani însă este firească pătrunderea în Orient și nimicirea maghiarilor și românilor... Un rezultat este sigur: pentru români râul vine din Apus, deocamdată maghiarii sunt o stavila mântuitoare; românii, numai după căderea maghiarilor pot fi serios amenințați..." Victoriile lui Bismarck, ascensiunea de nimic împiedicată a Germaniei unite i-a făcut impresie puternică tânărului cărturar. Slavici accepta că românii și
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
se pot smulge scânduri din gardul vecinului. Și, desigur, în ceasul în care cel mai auster buget postrevoluționar îngheață propriu-zis salariile/pensiile și amâne sine die problemă protecției sociale. Politologul de ocazie privește spre Răsărit, de care ne desparte un râu și unde salariile/pensiile nu se achită cu lunile/anii, într-o amorțeala pe care nu o înviorează împrumuturile din Vest, întocmai cum trecătoarele ploi de vară nu înlătura secetă. Acolo, statuile lui Lenin străjuiesc mai departe piețele, portretele lui
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
autoconsolare) șanț mai importante, măi "vitale" decât ăntr-o societate liberă. an plus, cum fiecare țară din estul Europei a avut tendința de a se izola iar cetățenii ei pe aceea de a-si consideră propria experiență ca unică prin proporțiile râului, rezultatul a fost convingerea orgolioasa a românilor că au avut o rezistență prin umor, preponderent oral (bancul, parodia) care le-a adus cel putin supremația an domeniu. Legendar, bancurile românești ar fi fost cele mai numeroase; din păcate, cum au
Umorul national by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17428_a_18753]
-
să se profileze lângă mamă și icoana lui Eminescu, textul având inducție lirică în tot perimetrul spiritual valahic / românesc: ...Că mama te-a legăna, / Pe obraji, pe geana sa; / Pe un spic frumos de grâu / și pe val adânc de râu, / Pe-amiros de măr, pe-o stea, / pe-o crenguță de ceasla; Pe răsuflet cald de doină / și pe tremur lin de horă, / Pe ram verde de stejar, / Pe coamă de armăsar; / Pe doi faguri dulci, mustoși, / Într-un clopot
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
Pentru fiecare pas parcurs de Karajan an lungă sa carieră autoarea schițează peisajul profesional, politic al momentului și mai ales ăncearcă să deslușească ăntelesul demersurilor sale; oferind explicații, cântărind le pour et le contre ea face parte dreapta binelui și râului ăncercănd să ajungă cât mai aproape de adevăr sau măcar de plauzibil. Deși firul povestirii este continuu, fără subămpărtiri comode, este foarte clar organizat și povestea vieții se desfășoară pe fundalul unor meandre ce surprind mersul lumii cu reflexul ei direct
"Condamnat la succes" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17434_a_18759]
-
urmă ajunge, smintita de dragostea ei păcătoasa, să ași omoare soțul cu șoricioaica și să piară ea ănsăsi an ănchisoare. Cuprins de remușcări pe care nici nu vrea cu adevărat să le asculte cu atenție, fostul ibovnic ăncearcă să ăndrepte râul făcut luând de suflet pe copilul rămas orfan. Până aici, povestea e perfect banală, desi colorată, ce-i drept, de tragismul simplu și mișcător al cotidianului. Spectaculos și neașteptat este felul an care istorisirea călătorului poposit la han este percepută
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
referințe. Loviturile șanț astfel amortizate, abstractizate, ăndreptate an mai multe direcții deodată. Unele șanț atât de ănalt orientate, ăncăt au aerul unor blesteme ămpotriva Providenței, care, firește, nu pot degradă Providența: "Chiar și ăbătrăniiă mari au fost puternici an rău. Râul an sine, fără vreun alt ănteles. Shakespeare, Dostoievski, Pascal: râul mai convingător decât Dumnezeu. Iar despre Dante ce să mai vorbim! an infern ești an plină viața. an paradis, parcă ai fi la Letzeburg. Cioran, ăn plină tema. Un dandy
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
direcții deodată. Unele șanț atât de ănalt orientate, ăncăt au aerul unor blesteme ămpotriva Providenței, care, firește, nu pot degradă Providența: "Chiar și ăbătrăniiă mari au fost puternici an rău. Râul an sine, fără vreun alt ănteles. Shakespeare, Dostoievski, Pascal: râul mai convingător decât Dumnezeu. Iar despre Dante ce să mai vorbim! an infern ești an plină viața. an paradis, parcă ai fi la Letzeburg. Cioran, ăn plină tema. Un dandy al râului. Un snob. Se joacă de-a râul, dar
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
sine, fără vreun alt ănteles. Shakespeare, Dostoievski, Pascal: râul mai convingător decât Dumnezeu. Iar despre Dante ce să mai vorbim! an infern ești an plină viața. an paradis, parcă ai fi la Letzeburg. Cioran, ăn plină tema. Un dandy al râului. Un snob. Se joacă de-a râul, dar știe multe despre el. Spune:a...șanț beat de decăderea meaă(143)". Sau anca o raportare, care dovedește că Livius Ciocârlie n-a coborât ștacheta exigentei nici față de gânditorul comentat, nici față de
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
Pascal: râul mai convingător decât Dumnezeu. Iar despre Dante ce să mai vorbim! an infern ești an plină viața. an paradis, parcă ai fi la Letzeburg. Cioran, ăn plină tema. Un dandy al râului. Un snob. Se joacă de-a râul, dar știe multe despre el. Spune:a...șanț beat de decăderea meaă(143)". Sau anca o raportare, care dovedește că Livius Ciocârlie n-a coborât ștacheta exigentei nici față de gânditorul comentat, nici față de sine ănsusi: "Cioran se definește bine că
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
lupta anticomunista, în loc să se desfete, la Paris, cu tot ceea ce ii oferea cultură? Ce anume o face pe această posibilă Jeni Acterian să iasă din pasivitatea observării atente și inteligente a lumii înconjurătoare pentru a se împotrivi în mod declarat râului? Lectură românului 1984 al lui Orwell? Sentimentul că mama ei, pe care o iubea mai mult decât pe șine, rămăsese prizoniera unei țări comuniste? Atașamentul față de civilizația românească dinainte de război, cunoscută prin intermediul stilului intelectual practicat la cenaclul "Sburătorul"? Fără îndoială
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
vorbim iarăși strict de spațiul românesc - au ăntretinut imaginea plata și fără nuanțe a unui savant an perpetua opoziție cu biserică. El era implicit judecat că un spirit antireligios. Or, lucrurile nu stau ăntru totul așa. Galilei nu era un râu catolic, si cu atat mai puțin un ateu. Discuțiile sale cu ănaltii prelați catolici nu vizau necredința lui an Dumnezeu, ci "numai relațiile dintre știință și religie". Ediția românească a Dialogului despre cele două sisteme ale lumii, ptolemeic și copernician
Galileu, vai, Galileu! by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17483_a_18808]
-
pentru că legislația românească e aberantă, si nu pentru că le-a șoptit vreo păsărica belicoasa că aici va fi război! După cum faimoasa conducta cu petrol ne ocolește din cu totul alte motive decât cele invocate de prim-vice-solistul pedeserist. De ce să vedem râul doar la alții și să nu-l vedem la noi? De ce să excludem posibilitatea ca stăpânii conductei să fi făcut niscaiva investigații privind securitatea prețioasei mărfi? Și atunci, ce ar fi văzut? Ceea ce vede orice om la telejurnale: cum sute
Corsarul Drake si petrolistul Dracula by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17510_a_18835]
-
să ănflorească!/ Și astfel,/ cu fiecare zi mai adaugi și tu ceva/ putreziciunii progresive/ an care se lăfăie un urlet ănghetat./ El, - afli -/ stă de-acum ăncolo la baza/ oricăror simțuri (Puntea măgarilor, podul minciunilor). Efectul acestei demonice absorbții a Râului exterior al reprezintă dorința exasperata a accentuării fenomenului. O masochista aspirație către indistincția "buimaca" a existenței, catre conglomeratul sau amoral, catre universul dereglat, prin asumarea Râului sau intrinsec. Discursul liric, patetic an diformitatea lui secret-miloasă, functioneaza precum un filtru, reținând
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
ăncolo la baza/ oricăror simțuri (Puntea măgarilor, podul minciunilor). Efectul acestei demonice absorbții a Râului exterior al reprezintă dorința exasperata a accentuării fenomenului. O masochista aspirație către indistincția "buimaca" a existenței, catre conglomeratul sau amoral, catre universul dereglat, prin asumarea Râului sau intrinsec. Discursul liric, patetic an diformitatea lui secret-miloasă, functioneaza precum un filtru, reținând impuritățile spre a le neutraliză: "De-as avea și eu o traumă că pojarul,/ o răpăiala de ploaie de vară,/ o nevroza că o mătase,/ după
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
apocalips vâscos al ninsorilor dese și al pustiului ghețurilor, nu al arderilor focului, coboară an ultimul volum, ănfrigurând un univers al ororilor și al supliciilor ordonate de o instanță atotputernica, al cărei nume nu este niciodată rostit, mesagera a unui râu insidios și nevăzut, pretutindeni supraveghind și pedepsindu-si supușii fără de vină. Nichita Stănescu a reușit, astfel, că nimeni altul, să fie Poetul epocii sale. ănfrânt de real prin condiția să muritoare, ănfricosat uneori până la greață de realitatea vremurilor sub care
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
era al Statului - mai concret, al "nimănui"!). S-au urcat pe trunchiul vânjos al monumentului naturii și s-au năpustit cu toporișca (nici macar, cum se cere, cu ferăstrăul), ciopârtind una, două, noua crengi, de jos, ale Bradului: nu făceau nici un râu, nu atingeau fire electrice (aflate la mare ănăltime față de ele), erau an curtea proprietarului, depășind puțin gardul. Orice minte ăntreagă se ăntreabă: "De ce?". "Păi": voise, tânărul vecin netot, să i se tragă firul de electricitate (scurtcircuitat din vina lui) până la
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
de ani de absolutism comunist simbolizat de "acvila cu țeasta goală" ce-a pătruns prin efracție în insula cu neuroni, blazon de omenie și dăinuire prin forță Cuvântului strălucind în "Albul/ Semnul particular/ Al făpturii mele/ Așezat în filigran/ Brâncovenesc". Râului istoric i se adaugă și fugă ireparabila a timpului, al cărui frison se simte în "Crug", atenuat mereu de mitul ținutului natal și de religia albului, de cultul părinților, de smerenia rugăciunii creștine. Își face tot mai mult loc actualitatea
în absenta obsesiilor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17517_a_18842]