2,283 matches
-
va lucra zilnic el va semăna, iar sămânță împrăștiata, pretutindeni aruncată, care rodul ei va da este bună sau e rea. Când vorbim de Dumnezeu răsare grâul mereu Neghina și mărăcini când pe cel rău pomenim. Semănam când în tăcere răbdam orișice durere. Semănam când în prigoane plecăm genunchii la icoane. Și când scriem semănam, balsam sufletelor dăm când cuvintele sunt bune și otravă aruncăm când cuvintele-s ne-bune. Semănam și când muncim, semănam când ne-odihnim,. Când muncim pentru
ORICE OM ESTE UN SEMANATOR de DORINA STOICA în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347518_a_348847]
-
din partea unora și acelorași care au condamnat de formalitate, într-o plăcere a delirului, comunismul în Parlament, în anul 2006, înfierând „abdicarea forțată a Regelui Mihai”, cum spunea înainte de a se schimba, președintele Traian Băsescu. Poporul român nici nu poate răbda la nesfârșit chinul, sărăcia, nedreptatea, despiritualizarea, nici nu mai are resursele de încredere spre a mai aștepta mult libertatea, scăparea din jug. Biserica, în totalitatea confesiunilor religioase nu face nimic, așezându-se nu resemnată ci pur și simplu indiferentă față de
ARGUMENT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347601_a_348930]
-
trei stropi, ca pe mormânt Pentru GUVERNUL defunct: - Ia nu-mai căinați, vă zic! Sunt pe creacă doar un pic... Să le dăm repede,-acum Funie, ardei și fum, O bucată de săpun, Că vor ajutor, săracii... Nu i-ar mai răbda toți dracii! Iar ne-ndeamnă și ne mint C-au găsit unul *cinstit Turma să o păstorească Și din nou să ne prostească. Domnilor, dacă-i *cinstit... Jur că nu mai plec din birt! ALIANȚA noastră-i bună Când gustăm
SCRISOARE DESCHISĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347641_a_348970]
-
pâinea lui Dumnezeu care le mai alina durerile, începând cu sufletul. Când cineva se văita că e puțină mâncarea, scotea din sarsana o bucată de pâine învelită într-o hârtie groasă de sac: - Uite măi, dacă nu mai poți să rabzi, ai aici un codru uscat de pâine. Dar să știi că nici nu te saturi, nici nu te îngrași cu bucata asta. Dacă, Doamne ferește, nimerește aici unul care e pe moarte, nu e mai bine să o păstrăm pentru unul
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
care le avem în familiile noastre. Însă nu cred că sufletul trebuie forțat. Eu la mireni le mai spun câte un sfat, dar pe călugări îi las ca pe ei. - Ce trebuie să facem să ne întărim credința și să răbdăm toate cele ce vor veni asupra noastră? Și cunoaștem din proorociile sfinților că, de vor răbda creștinii necazurile de pe urmă, vor fi mai mari decât cei dintâi. Iar Cuviosul Paisie Aghioritul îndrăznește să spună că „mulți sfinți și-ar fi
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA UNUI AN DE CÂND PĂRINTELE ARHIM. IUSTIN PÂRVU S-A NĂSCUT ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ, MUTÂNDU-SE LA CEREŞTILE LĂCAŞURI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361997_a_363326]
-
le mai spun câte un sfat, dar pe călugări îi las ca pe ei. - Ce trebuie să facem să ne întărim credința și să răbdăm toate cele ce vor veni asupra noastră? Și cunoaștem din proorociile sfinților că, de vor răbda creștinii necazurile de pe urmă, vor fi mai mari decât cei dintâi. Iar Cuviosul Paisie Aghioritul îndrăznește să spună că „mulți sfinți și-ar fi dorit să trăiască în vremurile noastre". - Cugetând la moarte. Monahul și creștinul nu are această însușită
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA UNUI AN DE CÂND PĂRINTELE ARHIM. IUSTIN PÂRVU S-A NĂSCUT ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ, MUTÂNDU-SE LA CEREŞTILE LĂCAŞURI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361997_a_363326]
-
sau ce...? pleacă românii pe capete în băjenie să caute un loc mai bun. aici...ei nu mai sunt stăpâni. traiul li s-a scumpit. banul nu se mai ajunge. urechile devin mai lunge... se face foamea la greu, se rabdă. locuri de munca nu mai sunt, nu mai e loc pe-acest pământ. au împânzit lumea românii, că li s-au înmulțit stăpânii... nu se mai știe de rușine, de omenie, de respect, devii în țara ta tot mai suspect
BĂJENIE, ROMÂNIE, BĂJENIE de IONEL GRECU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365888_a_367217]
-
cine l-a spart. Dumneata trebuie să-l obligi. S-a înfuriat polițistul: --Ascultă...cetățene Spârcâiac! N-ai decăt să-ți dai în judecată vecinul și să-l oblige instanța. Te rog să mă scutești de prostiile tale! Le-am răbdat pentru că a intervenit dom’ inginer Casapu. Dar...până aici! Ai întrecut măsura. Tache s-a înfuriat și mai tare. Îi dusese el în curte camioneta, tot cu cheile în contact, așa cum i-o lăsase cumnatul ăla de la Făurei, dar el
SRL AMARU-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365900_a_367229]
-
fii porumbelul alb, Peste lume să înalți Zi de zi al păcii steag. Să cânți nemurirea, Când te doare părăsirea Și în ochi să porți menirea Unei inimi care cântă Doar speranța și iubirea. Să ierți pentru totdeauna Și să rabzi pân’ la sfârșit Ca străjerul ce așteaptă Ziua și al ei zenit. Să alungi cu o clipire Orice răutate-n hău Și să spui întotdeauna: Mai presus e Dumnezeu! Să îți pui întreaga viață, Ca și scut, a ta trăire
OGLINDIREA NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365915_a_367244]
-
a lungul festivalului, ca un părinte care își ocrotește copilul și pentru asta îi mulțumesc din suflet. A fost o mare bucurie să primesc de la dânsul volumul „Viață gri în alb și negru”, cu o înduioșătoare dedicație. Nu m-am răbdat și am răsfoit-o nițel, mă rog, nițel mai mult, atrasă de epigramele de calitate și de stilul direct, curat pe care îl folosește în rimele sale. Cel mai mult, însă, m-a impresionat poezia scrisă despre viața din satul
JURNAL DE FESTIVAL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365907_a_367236]
-
creștine exemplare, Edgar Papu și Cuviosul Serafim de Sarov au trecut, fiecare la vremea lui, pragul unic al eternității lui Dumnezeu, pătrunși de același sentiment al umileniei dezmărginite.” (Magdalena Albu - „Edgar Papu - Fluviul unei conștiințe exemplare”) „Asemenea lui Iov care rabdă, dar nu-și pierde speranța, la fel și Dumitru Ichim crede cu tărie că nu poți să scrii sau să exiști în Dumnezeu decât în tăcerea absolută a ascultării și a Cuvântului „născut, iar nu făcut” sau poate doar atunci când
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
de râs. Cei care nu găsesc replica pică de fraieri. Atâta îți trebuie, să te lași afectat de vreuna din înțepăturile care te vizează direct ; devii victimă sigură, devii ținta tuturor. Singura cale de scăpare în atare situație este să rabzi, să intuiești care dintre cei intrați în joc reprezintă veriga slabă, să-i pândești reacțiile, vorbele rostite și la momentul potrivit să ripostezi inteligent, să abați atenția celorlalți asupra celui vizat. Este ca și cum ai juca, virtual, leapșa până când cel intrat
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
până și de propria-i prezență. Seara își chinuia ațipirile, sufocând visele ce le-ar fi putut avea peste noapte. Ziua își chinuia foamea ; o lăsa să vină cât mai pregnant lăsând-o apoi să aștepte cât de mult putea răbda împunsăturile din stomac. Răbda în fața farfuriei plină cu mâncare, după care o amăgea cu câteva înghițituri, se ridica și își continua existența de nălucă. * Ceva anume, din ființa lui, a prins să se revolte. Viața nu îi fusese dată numai
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
-i prezență. Seara își chinuia ațipirile, sufocând visele ce le-ar fi putut avea peste noapte. Ziua își chinuia foamea ; o lăsa să vină cât mai pregnant lăsând-o apoi să aștepte cât de mult putea răbda împunsăturile din stomac. Răbda în fața farfuriei plină cu mâncare, după care o amăgea cu câteva înghițituri, se ridica și își continua existența de nălucă. * Ceva anume, din ființa lui, a prins să se revolte. Viața nu îi fusese dată numai ca o irosire. Își
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
puternic la care au fost supuși în acea perioadă și pe fondul unei imunități precare unul dintre bătrâni s-a îmbolnăvit de o boală grea și incurabilă. Acest om, pe care Ion îl cheamă, acest bătrân, părintele copiilor vizați a răbdat dureri îngrozitoare timp de aproape un an de zile cât boală care la cuprins era în stare acută. N-a avut cine să-l transporte la un doctor, n-a avut cine să-i cumpere medicamente nici cine să-i
OCHIUL DRACULUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365337_a_366666]
-
face niciun pas, nici înainte și nici înapoi. Albert are, la început, senzația că încearcă să-și mențină echilibrul având picioarele pe marginile unei copăi năstrușnice. Senzația este de câteva momente. Pare, apoi, că pământul nu vrea să-i mai rabde. Nici cerul nu este mai prejos. Totul este luminat ca în plină zi, vuietul este de-a dreptul înfricoșător până ce totul se potolește și mijirea nopții revine, nu înainte de a se petrece ceva straniu : un vaier venind ca de pretutindeni
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
de amfiteatru sunt înmărmuriți dar și convinși de justețea celor afirmate. Decanul facultății își permite, pentru a doua oară, ce-i drept nu în timpul aceleiași zile, să-i deranjeze cursul pentru a se adresa studenților. Prima dată profesorul i-a răbdat prezența ignorându-l, dând doar de înțeles, cu ușoare pufnituri pe nas, că ceva pute. De această dată, întors cu spatele către studenți, cu voce șoptită petru a nu fi auzit, îl repede ferm pe intrus poftindu-l afară. Odată
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
nici nu a contribuit cu bani la flori ! Afirmația l-a determinat pe Albert să fiarbă în suc propriu. Situația este salvată, temporar, de colegii de grupă : - Ba da doamnă... ! Cum să nu... Este lăsat în pace dar nu l rabdă „pipota” să nu reacționeze : - Vă rog, îmi permiteți să ies puțin afară ?! - Desigur, cum să nu, dar credeam că ai trecut de vârsta asta !... Hohotele de râs, la unison, i-au provocat doar o grimasă, vizibilă abia în momentul în
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
și de ură De trădători și hulitori ce scapă! De ce păcatul lor murdar de gură Să îl plătim tot noi, cei fără apă Și preschimbați în neam de paparude? Pe ei blesteamă-i în exod să plece Și în deșert să rabde, să asude! Dă, Doamne, apă câtă să-i înece! Referință Bibliografică: Dă Doamne apă... / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 585, Anul II, 07 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
DĂ DOAMNE APĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365575_a_366904]
-
apropiată agenție bancară. 12. Se va elimina impozitul pe venit în două faze. In prima fază se va elimina venitul... 13. Și nu în ultimul rând, se va institui taxa pe prostie, că suntem atât de proști că îi mai răbdăm să-și bată joc de noi. Ionel Cadar Referință Bibliografică: MĂSURI ANTICRIZĂ ( Pamflet ) / Ionel Cadar : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1003, Anul III, 29 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ionel Cadar : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
MĂSURI ANTICRIZĂ ( PAMFLET ) de IONEL CADAR în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365116_a_366445]
-
face niciun pas, nici înainte și nici înapoi. Albert are, la început, senzația că încearcă să-și mențină echilibrul având picioarele pe marginile unei copăi năstrușnice. Senzația este de câteva momente. Pare, apoi, că pământul nu vrea să-i mai rabde. Nici cerul nu este mai prejos. Totul este luminat ca în plină zi, vuietul este de-a dreptul înfricoșător până ce totul se potolește și mijirea nopții revine, nu înainte de a se petrece ceva straniu : un vaier venind ca de pretutindeni
EVOCARE de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365177_a_366506]
-
Atunci am să te chem la o vișinată.. - Hai Albert, să mergem acasă! Crispat, Albert îl urmează. Întâmplător, gândurile îi sunt pe aproape cu ale Mitrului. De această dată va fi însă altfel; își va privi tatăl în ochi, va răbda fără să scoată un scâncet. Ce va fi în mintea lui însă numai el va ști. O mână i se așează pe umăr; mâna Mitrului. Nu pare deloc grea: - Să nu mai furi niciodată! * Un pom cu coaja lucioasă, cu
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
vara, căldură mare, îmi era foame, o străg pe bătrâna, aia n-auzea, era cam surdă, bătrânooo, mi-e foame, ce spune, fa, băiatul ăsta, o întreba bătrâna pe soru-mea, auz că i-e foame, hei, e foame, să mai rabde și el că n-a venit prânzul...apoi se visa cu Gigea acolo la casa lor, privea niște copii și își vede proprii copii mari jucându-se pe șanț, socru-său venise în chip de strigoi la geam noaptea și
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
martie 2012 Toate Articolele Autorului E PRIMĂVARĂ! Iarba rară stă să sară La bătaie cu-n ciulin. El de sus privește-n silă La un câmp de verde plin. În grădină ceapa-și cere Dreptul sfânt la frunze noi. A răbdat ca omu-n iarnă Gerul cruntelor nevoi. Usturoiu-i dă cu tifla, Verde-crud, îngemănat. Nu a pierdut nici o frunză; E de-o lună semănat. În pridvor, ca răbufnirea Vitelor din jug scăpate, Doi căței se iau la harță, Lângă blidul plin cu
E PRIMĂVARĂ! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365251_a_366580]
-
și lacrima s-a întristat se simte prea udă și curată. Își evadează locuința prea des vrea să intre în hibernre n-are pace îți scrie ție Doamne numai ție creatorule dar nici tu nu o asculți o lași să rabde de aer, în sufletul meu cel gol. Prea rece pentru a fi atins. Prea sumbru ca să fie priceput. Prea lucios ca să fie curățat. Nu pricep ce-i cu steaua din dreptul tău de ce se prăvale fără răgaz asupra mea? De ce
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]