2,886 matches
-
mă ademenise acolo.Muzica megafonului părea să întrețină o atmosferă de isterie ciudată. - Ce bei?, mă întrebă ea brusc. - Același lucru! Îmi turnă un pahar de votcă peste două cuburi de gheață. L-am luat în mână, bucurându-mă de răcoarea ce-mi liniștea palmele înfierbântate. - Copii, el este El. Habar n-am cum îl cheamă, dar în democrație totul este posibil! - Trăiască Ursula, trăiască democrația!, izbucniră ei în urale. - Vino!, îmi spuse ea trăgându-mă de mână pe treptele în
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Hi, hi,hi, hi!, chicoti piticul, ridicând la lumina becurilor, rând pe rând, instrumentele nichelate și ascuțite. - Hai, începe, începe odată!, îl îndemnau ceilalți. - Așaaa, așaaa! Pare suficient de bine!, zise piticul apropiindu-se de mine. Imediat am simțit cum răcoarea îmi învălui sexul, pentru ca în câteva clipe să se transforme într-o căldură plăcută. Mi-am îndreptat privirile într-acolo și-am rămas încremenit. Îmi așezase un fel de plasture albicios, extrem de fin, ce avea imprimat secera și ciocanul. - Secera
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
fi fericit. Te vei căi. Mai bine iubește-mă dacă mai ești în stare. Dacă nu, o luăm de la început. Greața a pus brusc stăpânire pe mine. Am ieșit brusc din încăpere și din clădire, căutând cu disperare aerul și răcoarea zilei. Era noapte și am vomat sufocându-mă la poarta pe care intrasem, nebănuind ce mi se va întâmpla. *** Când m-am trezit în camera mea, ochii îmi erau ca niște cărbuni încinși. Eram ca un leș în mișcare. Capul
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
profesorilor, în fiecare zi, la orele dimineții, se antrenează. Unii dintre ei fac parte din Loturile Naționale de Atletlism ale României. Lacul este împrejmuit cu treistie . Sălciile pletoase se lasă purtate de vânt ca valurile mării aducând o briză de răcoare. Pe oglinda lacului plutesc: leșițe, rațe sălbatice, numeroase broaște țestoase și diferite specii de pești. Pe lângă diversitatea de pomi, mai întâlnim și o livadă de meri, în jurul căreia sunt plantați: pruni, nuci , corcoduși și aluni. Pe aleile grădinii sunt montate
GRĂDINA BOTANICĂ-IZVOR DE INSPIRAȚIE de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362808_a_364137]
-
ca de un fulger în noaptea slăvită, de ele n-o să mă mai rog. Broboane de teamă taie fruntea, lumină și întuneric amestecate într-o ceață lăptoasă se evaporă aprinse și tălpi alungite de umbre calcă pe inima dimineții-n răcoare, nimic nu-i mai bine decât binele la capăt de drum. Văd depărtarea cu ochii-n pământ de se vrea ruptă-n bucăți ;și nici asta nu mă poate opri. Neînduplecat cu pașii întinși pe muchia unghiului în deschiderea lui
NOMAZII CERULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362860_a_364189]
-
în urma lor dezastre precum uraganele sau cutremurele. - Nu fi pesimist. Nu vreau să-ți stric atmosfera de bună dispoziție. Din nou îți mulțumesc și fug la culcare. Mâine vreau să merg la plajă, așa că te las cu pipa ta la răcoarea nopții. Noapte bună! - Noapte bună, fiule ! Referință Bibliografică: CAT DE MULT TE IUBESC.... - ROMAN - CAP.VII / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1537, Anul V, 17 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate
CAP.VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363012_a_364341]
-
ne-am revenit, eram transfigurați de plăcere amândoi, cu fețele roșii de emoție și plini de senzații fascinante și de broboane de transpirație. Dușul era alături, adică întinderea nemăsurată a mării... și de aceea, am sărit amândoi din barcă în răcoarea apei, pentru a ne mai tempera trăirile actului desfășurat sub razele destul de fierbinți ale soarelui. Un timp, am înotat unul lângă altul, cu mișcări largi și leneșe, ne scufundam și ne îndepărtam, apoi ne apropiam unul de altul. Îmbrățișați, călcam
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
prefera clienții să stea pe bancheta din spate. Poate pentru siguranța lor... Mulți nebuni se urcă în față și pentru câțiva dolari sunt în stare să le pună cuțitul la gât. Intru în mașină, la locul indicat, și simt o răcoare cam ascuțită care mă înconjoară. Aerul condiționat al mașinii lucrează din plin. Mi-e frig chiar, dar mai apoi mă obișnuiesc și călătoria decurge în condiții excelente. Șoferul este foarte sobru, serios, și conduce cu mare atenție. Profesionist! Îl întreb
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
l'Eveque”! În fine, mi-am făcut damblaua... Simt o oboseală acută în picioare și pe Moș Ene dând târcoale pe la gene. Sar într-un taxiu și direcția Hotel Ruby Fragance. Este trecut bine de miezul nopții. Ajung la cameră, răcoarea plăcută a aerului condiționat îmi mângâie pielea. Intru sub duș, aceeași apă călaie, un prosop curat... și apoi acoperit doar cu un cerceaf mi se... rupe filmul! Dorm ca un bebeluș până la ora 9 dimineața. Aș mai fi stat în
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
câteva informații răzlețe, care s-au pierdut nebăgate în seamă de nimeni, în noianul știrilor fierbinți; se închideau rând pe rând cabinetele stomatologice. Singură în apartamentul în care lumina lăsase locul întunericului ce adusese cu sine și o boare de răcoare, Letiția moțăia pe canapea, cu o compresă udă peste tâmplele ce încă-i zvâcneau dureros, încercând să se relaxeze după o zi trepidantă, la limanul căreia reușise în sfârșit, să ajungă. Sonorul televizorului era dat la minim și totuși informația
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
unei cascade superbe, Ilona îngenunchease într-un tablou blestemat. Stătea acolo, în pârâul cu pietre grele și plângea. Se înserase bine iar umbrele stejarilor dansau tiranic, la lumina lunii, peste trupul ei, iar și iar, întinzându-i o plasă de răcoare. Era ca o pasăre pe rugul fricii de a nu pieri sub tăișul neîncrederii în sine, de a nu se dezorienta la răscrucea din suflet. Mihai se apropie. Un dor sfâșietor îi zbuciuma pieptul. Dori s-o prindă pe după umeri
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
de apă. Doar barca tulbura liniștea ei, scrijelindu-i oglinda de cleștar. Având motorul la reviziile de garanție, trăgeam vârtos de vâsle, să ajung cât mai curând în zona de pescuit, trecând pe lângă pescărușii, ce-și spălau nepăsători aripile în răcoarea apei. Deasupra mea, câțiva nori erau aninați în jurul lunii, ca o coroniță pe capul unei codane, aflată la joacă cu prietenii prin poieniță. Se auzea doar clipocitul vâslelor ce spărgeau oglinda nemișcată a undei și fâșâitul bărcii strecurându-se încet
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
drumul destinului. Măria Sa Soarele, se afla la două sulițe depărtare de luciul încremenit al mării. El și-a urmat cursul spre înălțimile văzduhului, eu trăgeam de nailoane să ridic peștele de pe fundul apei. Simțeam ca o boare, o senzație de răcoare și luciul nemișcat începu să se încrețească. Culoarea, dintr-un albastru de cleștar, se întunecă. Barca dansa din senin fără să-i cânte nici un lăutar. Nu am sesizat imediat ce se întâmplă, fiind preocupat cu scoaterea peștilor flămânzi, atrași de momeala
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
mare, ești școlăriță, trebuie să te înveți să ai singurică grijă de lucrurile tale și de felul în care te îmbraci!... Se făcuse rece de-a binelea. Iarna ziua e scurtă, soarele se înclina deja spre apus. Se simțea deja răcoarea după-amiezei când, deși soarele mai strălucea încă, era totuși un soare din acela “cu dinți“. Acasă, de bună seamă, ne aștepta căldura unui foc de lemne de fag, dar și niște turte dulci scoase proaspăt din cuptor de bunica! Referință
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
aștrilor și ale anotimpurilor. Astfel tema astrului luminos și blând al zilei, soarele, o regăsim în mai multe poeme: „Zori de zi”, „Pânza cerului s-a rupt!”, „Soare-n apus”, „Soare de vară”, „Soare prietenos”: „A plouat și-a fost răcoare,/ Doar o oră a trecut. / Soarele pe cer apare, / Vesel, parcă încrezut,/ / Că s-au scuturat toți norii / Și-a rămas pe cer stăpân./ Cum nu vrea ca muritorii / Să-l considere hapsân, / /Împrumută-o adiere / De la vântul cel sprințar
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
de țară, dar pavată, nicidecum mocirloasă. Vegetație mixtă, rășinoase și foioase încă verzi. Diverse acareturi care nu par în paragină, dând senzația că sunt locuite (încălțări la o ușă și rufe întinse la uscat pe un stativ pliabil). Soare molcom, răcoare suportabilă, vânticel care face să sune clopotele mici de la colțurile streșinilor, “limbile” lor fiind “dezlegate” de zbaterea unor decupaje din tablă în formă de pești. Pe acoperiș sunt câțiva dragoni fioroși, lideri ai zodiacului asiatic. În curte se află patru
CRĂCIUN ÎN ASIA – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “COREEA DE SUD (2003 – 2004)”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie [Corola-blog/BlogPost/362526_a_363855]
-
-l năși. Poate voia să-l protejeze! Nevasta lui Ignatio era frumoasă, o iapă bună de prăsilă. Ignatio bănuia ceva. N-o trimisese el, în toiul nopții, să împrumute gaz de la el? Femeia își pusese un șal la gît, era răcoare în noaptea aia, plouase toată ziua, în băltoace sclipea luna, lătra un cîine, cîrîiau găinile prin cotețe ... dar astea sînt doar imaginile, nu sentimentele, ce era în sufletul ei de femeie? Licurișca zîmbea. Vezi, la sufletul femeii nu se gîndește
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
și-a suflecat poalele și de sub ele Au zburat porumbei de zăpadă Peste umbra unei stele Care se oprise să te vadă Cu ochii ei de viorele Și strălucirea ei de floare Trecea prin părul tău inele Pîrîuri repezi de răcoare ... Nu mai știam. Eu, ea?! Amîndoi? Da, eu și ea! Referință Bibliografică: PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 13 - 14 / Ioan Lilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 382, Anul II, 17 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioan Lilă : Toate
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
am o casă super-civilizată chiar și pentru o capitală, nu numai pentru un sat pierdut pe hartă și negăsit încă de nimeni, cu baie, canalizare, apă fierbinte la orice oră din zi sau din noapte ... E bine în casă, este răcoare, salonul este mare, peste optzeci de metri pătrați, dar, cînd ieși din casă, spațiul este nelimitat, întins cît îl poți cuprinde cu privirile. Thomas și Licurișca mă ascultă uimiți, s-au trezit pe la prînz și ne bem cafelele cu lapte
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
cusute în război, cu marame de borangic, bărbații cu cioareci, cămăși cu poale albe, scrobite, cu veste negre de dimie și cu pălăriile rotunde și mici pe vârful capului, de ți-e mai mare dragul să-i privești. În aer, răcoare și un dulce miros de fâneață. O mierlă râde în frunziș, apoi zboară fâlfâind din aripi. De departe se aude vuietul apelor Râului Doamnei și zgomotul cascadei de la moara primarului, apa vijelioasă învârte apoi paletele turbinei de la centrala electrică a
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
spațioasă, îndestulată cu de toate. Salonul era și pentru petreceri, dar și pentru garaj al mașinii pe timpul rece. Din salon ieșeam în curte unde erau dependințele: o bucătărie, de vară cu cuptor de pâine, o cămară de vară care ținea răcoare, atelierul mecanic și două încăperi unde erau instalate mașinile de sifoane și limonadă. Sticlele de limonadă cu bile se spălau cu alice din plumb, în multe ape. Era foarte pretențios Iosif la curățenie. În mod special, verifica singur curățenia sticlelor
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
în forma literei „u”, destul de solide, pentru a ține prăvălia. În beci erau paturi cu nisip pentru depozitarea legumelor pe timp de iarnă, putinile cu varză la murat. Cumpăram câte o sută de pepeni și îi țineam în beci la răcoare, consumându-i până la mijlocul toamnei. Și mere țineam în beci, stăteau bine, mai ales că aici aveam o fântână de 7 m, cu tuburi de 1 m, de fapt primul lucru pe care l-am făcut înainte să începem la
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
de nuci. Îmi părea rău că nu o să mai pot să mă bălăcesc, împreună cu gâștele satului, în pârâul Beica. Doamne, ce mai iubeam acest firicel de apă tulbure! Deși aducea multe necazuri oamenilor. Când era vară și cald, apa aducea răcoare. De acolo aduceau oamenii apa în găleți să ude grădinile. Noi, copiii, prindeam broaște și peștișori. Pe aceștia din urmă îi puneam în borcan și ne uitam la ei cum se joacă. Așa credeam noi, naivii, că se joacă, dar
PRIMA ZI DE ŞCOALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360828_a_362157]
-
Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 229 din 17 august 2011 Toate Articolele Autorului Un cântec de lumină Un cântec de lumină, ninge-a mister prin crengi când ciutura-nflorită, adânc coboră-n suflet. Izvoru-i nesecat, cu apa cea mai lină, răcoare-i e iubirii cu arsiță în umblet. Un cântec de lumină ninge cu maci în pleoape când somnul nopții vine să-ți dăruiască vise. Acolo te simt eu, de mine, mai aproape, în apele duioase povești încă nescrise. Sunt cântecele
UN CÂNTEC DE LUMINĂ de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360847_a_362176]
-
ei umed și cald, Ascuns de noaptea fără de stele, Cambrat pe sufletu-mi fad... Ador ritmul din streșini, Numărând clipele arbitrar... Și calmul din gânduri hoinare, Criptat în lumini de felinar. Ador șoaptele frunzelor Când ploaia le sărută pasional... Ador răcoarea nopților, Compun adiacentul singular... Blue Mireille, 05.06.2014 Referință Bibliografică: Ador / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1252, Anul IV, 05 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ADOR de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360952_a_362281]