2,217 matches
-
Trece ca nebunul - timpul Ce reglează abia anotimpul Si n-are puteri vindecătoare, Iubiri ce se fac volatizatoare.. Trece timpul ca un zevzec, Irită mentalul ca un arsenic Înșeală pe acela care speră, Mustindu-i iluzia efemeră.. O noapte senină răcoroasă, Soarele anină ieșind din casă, Aducând amintiri a ce n-a fost, S-amintim bruma, n-avea rost... Ce mai trece timpul, zăpăcește, Făr”curaj tot nimic-ul dospește, Iși caută insolitul de ”nu mă iuta, Regăsind totul a ce
NEBUNUL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369850_a_371179]
-
să capteze vântul în velă și pentru asta aveau de lucru nu glumă. Anica nu era chiar așa de grăbită încât să folosim motorul. Aveau ore bune de petrecut în doi și începutul lor a fost o bălăceală în apa răcoroasă deoarece soarele abia se făcea simțit. În trei timpi, acum versați, au scos vela din vânt apoi ea s-a repezit în cabină să-și pună hulitul costum de baie. Când a reieșit pe punte Ionel a îmbrățișat-o ca să
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
norișorii s-au decolorat iar linia dintre lac și cer s-a estompat de abia era vizibilă. Grupul nostru făcuse ochișori și de pe punte admira răsăritul. Când razele de soare au devenit sensibile s-au aruncat toți în apa foarte răcoroasă în loc de duș al dimineții. Normal, pijamalele rămăseseră pe punte. Uzi leoarcă au făcut gimnastica de dimineață mânuind vela spre a capta vântul după ridicarea ancorei. Ciripeau voios cu toții. Ziua începuse cu bine și sperau să se termine tot așa. Vântul
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
de câteva ceasuri Și luna se scaldă în vălurele pe lac; Codri-s întorși cu vârfu-n adânc; Sunt tablouri nocturne și-mi plac. Miroase aromă de tămâioasă prea coaptă Și de gutui cu puf galben amărui; Câtă parfumărie-n cămări răcoroase! Doamne, să le spun, acum, mai am cui? Fumul învolburat în caiere se toarce Și către cer coloană se ridică; La birt e mare veselie, petrecere și... pace. Spumegă șampania pe gâturi de sticlă. Iar lăutarii par, de-acum, că
MUNCĂ, RELAXARE ȘI CHEF de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370312_a_371641]
-
valuri din nu știu care motive. Am mâncat cireșe mai mult decât am fi putut să umplem două coșulețe, am cântat și am spus glume, după care am coborât puțin obosiți să ne odihnim. Era iarbă verde, bogată, între nuci, umbră deasă, răcoroasă și o priveliște de basm pe toată valea până unde se întindea grădina la al cărei capăt trecea firav un pârâiaș flancat de trestii și rogoz. Stăteam întinși pe spate, cu mâinile sub cap, încercând să numărăm nucile micuțe de pe
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
începuse să se încălzească și la propriu și la figurat. Soarele se ridicase deasupra stâncilor de pe malul de vizavi și mângâia cu razele sale pământul. Aburi se ridicau de pe vârfurile stufului și de pe luciul apei, semn că fusese o noapte răcoroasă pe baltă, nu fierbinte, ca la mine în apartament. Transpirați, ne-am aruncat gecile de pe noi. Miruna a împrumutat de la mine o cămașă și un pantalon scurt, care îi veneau atât de bine, că o mâncam din priviri. Eram veseli
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
din 23 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Trei fulgi, născuți din trei surori, Purtați de vânt pe cer, sub nori, Valsând spre noi se hârjonesc Și devenirea-și povestesc: - Eu, spune primul, sunt odor, Născut din spumă de izvor De răcoroasa Primăvară! Purtat de adieri de seară, M-am ridicat și-am revenit Trei anotimpuri, și-mplinit Ca picur-lacrimă pe cer, Am fost schimbat în fulg de ger! - Dar tu? Eu sunt odor din Vară, Când cerul, câmpul de secară L-a
TREI FULGI NĂSCUŢI DIN TREI SURORI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370405_a_371734]
-
2016. Sînt momente cînd privesc din arama ferestrelor insecte lipite de becuri, zbătîndu-se inutil ca după o încercare nereușită de zbor în decoruri cu trepte largi și lustruite mai mult decît un tratat despre fericire, rămîn pînă tîrziu în noaptea răcoroasă și visez cu ochii deschiși cînd îmi vorbești de zbuciumul tău la marginea unui drum prăfuit de vară, un soi de fior ce te-a luat prin surprindere și care durează fără măsură de albastru în ceea ce consider esențial. Iubirea
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
în care l-am cunoscut. Eram elevă în primul an de liceu când poeta Maria Muntean (Dumnezeu să o odihnească în pace), vechea mea colegă de cenaclu, m-a luat cu ea la parastasul unui prieten. Da, într-o zi răcoroasă în cimitir, pradă unei cumplite dureri la mormântul fiului său, așa mi-a fost dat să îl cunosc pe ziaristul Traian Suciu, unul din puținii oameni minunați care își făcea timp și loc în ziar și în suflet și pentru
SCRISOARE DESCHISĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369383_a_370712]
-
năprasnic și a încetat potopul. Când am vrut să cercetez vremea, se așternuse tăcerea, și din toată suflarea nu mai rămăsese nimic. Ca un acoperiș, apa se întindea la fel peste tot. Am deschis un ochi de fereastră: Un vânt răcoros mă izbi în obraz. Am îngenuncheat atunci, și, prosternat, m-am pornit pe plâns; lacrimile îmi curgeau șiroaie pe obraji. Am cercetat cu de-amănuntul zările la marginea mării: la fiecare dintre cele paisprezece căi, ieșea deasupra apei câte un
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
mai mult din dorința de a avea un motiv serios să refuz muntele... Adevărat este că soarele acestei veri a devenit periculos. Arde pielea, nu o bronzează... La munte este mai bine. Aerul nu este fierbinte, diminețile sunt extrem de plăcute, răcoroase, iar vegetația oxigenează întreaga atmosferă. Îmi va fi mie greu... Cum să văd munții aceia frumoși din care s-a hrănit iubirea mea și să nu țip de durere acum? Cum să văd străzile pe care ne-am plimbat la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
timp când pașii mei au fost în trecere sau au făcut mici popasuri în oraș. Impresionantă este în primul rând poziția geografică a orașului situat simetric la poalele munților ale căror înălțimi nu prea mari te îmbie cu aerul proaspăt, răcoros și blând. Locuitorii sunt oameni ai muntelui, blânzi, calmi, primitori, cu dragoste de frumos și spirit gospodăresc, cu respect pentru tradiții și cu deschidere spre nou, trăsături vizibile în stilul arhitectonic în care specificul tradițional se împletește cu cel modern
RÂMNICU VÂLCEA, ORAŞUL TRADIŢIILOR ŞI AL BUNEI CREDINŢE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369711_a_371040]
-
cealalată parte a străzii, în grădina secătuita de cărăbuși lătra neconvingător câinele; cireșul urzește capcane pentru paianjeni două case mai jos, iar departele lumii crește exponențial cu fiecare tril înăbușit al mierlelor. Toate, iubito, sunt dovezi ale tăcerii. Ah, ce răcoroasă odihnă aici, înăuntru... ce liniște, ce presentiment al somnului fără de tulburare... Referință Bibliografica: Presentiment / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1442, Anul IV, 12 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Râul Bâz : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PRESENTIMENT de RAUL BAZ în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368243_a_369572]
-
hotelului Mangalia? Când va trece de releul de la poștă, se va lumina de ziuă. Și luceafărul lui Eminescu astăzi este deosebit, se scaldă direct în mare. Păcat că sunt valuri, altfel l-ați fi observat mai bine cum apare în răcoroasa apă a mării. De altfel, puteți urmări Ursa Mare, Ursa Mică și celelalte constelații în liniște. Doar zgomotul valurilor sparte de dig vă va tulbura contemplarea. Este un cer superb pentru romantici... Păcat că nu este marea liniștită să aveți
FEMEIA DE SUB LUNĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368230_a_369559]
-
înfior la rându-mi. Și tălpile. Iar marioneta? Nu-i. Eu sunt. Zi cu zi am crescut. Am devenit bărbat. Iar gustul pământului matern mă doare. Mă răscolește tot mai mult. Eu sunt bărbatul. Și-mi răsfir tălpile peste maternitatea răcoroasă. E neagră. Ultimul negru în marea de verde. Verdele vieții. Și trupul mi se-nfioară. Am umbră? Sau umbra mă are pe mine? Iar încep? Nu. Nu trebuie. Eu sunt bărbatul cu umbră. Deci, eu am umbră. Nu am umbră. Nu
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
vadă fiica la casa ei, cu soț și copii. Dumnezeu a vrut să o aibă prea târziu în viața lor pentru a mai apuca să se vadă bunici. Era începutul unei primăveri cu zile frumoase și călduroase și cu nopți răcoroase, însă nu prea friguroase. Ploua mai ales noaptea, însă a doua zi razele soarelui, lacome, absorbeau picăturile de ploaie de pe tulpinile plantelor. Totul era verde și bine crescut, atât prin grădinile oamenilor, sau pe câmp, unde recoltele se prezentau promițătoare
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
Învățase ceva din anul petrecut în Dobrogea despre cum se trăiește într-o localitate rurală. Abia aștepta să sosească la Ciocănești în modesta locuință a iubitei, pentru a profita de liniștea oferită de serile cu lună plină într-o locuință răcoroasă construită din chirpici, cu tavanul pe care îl atingea cu mâna întinsă și de care atârna o lustră cu două brațe și becurile chioare. Aici parcă simțea cu adevărat cum seva pământului îi dădea viață. Auzea greierii țârâind lângă cuptorul
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
o bodegă plină cu fum și oameni încălziți de aburii alcoolului! - Nici chiar așa domnișoară, chiar dacă ne-am întâlnit la piață. - Atunci să mergem la cofetărie. - De acord. După dumneavoastră. Ajunși în cofetărie unde un ventilator zgomotos menținea o atmosferă răcoroasă acceptabilă, au comandat câte un parfait și câte o cafea. Doctorul a preferat fără zahăr, având un început de diabet. Presupunea că înghețata este făcută cu îndulcitori sintetici și nu cu zahăr. Așa se procedează de obicei prin laboratoarele de
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370159_a_371488]
-
din mătase fină. Și aerul devine tot mai rece și-o adiere trezita din somn,zâmbește luni și fruntea-ș înaltă din pădurea de stejari și așează peste mine nu covor țesut din parfumuri fine.Îar eu inspir adânc absorbind mireasma răcoroasă a nopți și atras de clipocitul luminos ce străbate cerul,îmi ridic privirea și admir prelungirea și prăbușirea unei stele și parcă resimt regretul ei,asemeni unor lacrimi ce poartă-n ele,parfumul viselor adormite... Și întunericul dizolva lumină și
ÎNTALNIRE CU PARFUM DE VIS de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352777_a_354106]
-
după masa de prânz, spre Insula Mare a Brăilei. Paul, Magy și Calul au preferat siesta, căci tocmai fuseserăm încartiruiți în căminul Liceului Economic și localul, renovat de un an, îi ademenise cu oferta lui, mai mult decât civilizată și răcoroasă, spre somn. Eu, mare iubitor de căldură și la propriu, și la figurat, am ales plimbarea. -Dar ea, misterioasa, ce-alesese?! Retirarea în sine?! se interesă visătoare Miramoț. -Nicidecum... Când am urcat pe puntea micului vaporaș, am revăzut-o. Scruta
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
înmormântarea și n-aveam timp de găsirea altor înlocuitori decât cei ce se găseau prin preajmă. Și știi ce mi-a adus, George? L-am “boit” cu un strat subțire de ... ciocolată! Norocul nostru a fost că timpul afară era răcoros și substanța n-a cedat prelingerii ... Cum este obiceiul, la morți gura trebuie să stea “închisă”, nu c-ar spune pe partea cealaltă ce n-a spus pe asta, dar există această convenție unanimă, indiferent de credință. Un mort, un
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
fost oficiată de preotul, Mag. Emanuel Nuțu de la Biserica Ortodoxă Română din Viena și preotul Mihai Țehanciuc, pastorul spiritual al oaspeților, în deplină armonie creștineasca, aducând cuvântul Domnului mai aproape de mintea și inima celor prezenți. După Sfântă Liturghie, pe coridoarele răcoroase ale mănăstiri, întemeiata în 1444 de către regentul Austriei Friedrich al IV, care își poartă cu mândrie patina vremii, pe mese lungi s-au găsit alături de bucate și băuturi, acei minunați cozonaci aurii înveliți în ștergare împodobite cu motive tradiționale bucovinene
ROMÂNI LA ZIUA EUROPEI: POARTA MARAMUREŞANĂ ÎN VIENA LUI JOHANN STRAUSS de VIOREL BAETU în ediţia nr. 497 din 11 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354415_a_355744]
-
sensul giratoriu, se ramifică un drum la stanga spre masivul muntos Făgăraș. Șoseaua care traversează masivul muntos Făgăraș numită și „Transfăgărășan” a fost realizată pe timpul dictatorului Nicolae Ceaușescu, ca drum strategico-militar dar și turistic... După câțiva kilometri pătrunzi într-o vale răcoroasă, pe lângă rău, apoi drumul se desfășoară în serpentine spectaculoase până la Bâlea Cascadă. Aici turistul poate face un popas la restaurant, dar și o plimbare pe poteca turistică până aproape de cascadă. De undeva de sus, de pe stânci, un puhoi de apă
NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂŞAN NATIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354460_a_355789]
-
începu să frigă, să strângă și să usture, așa că s-au hotărât să scurteze prima vizită de plajă cu intenția de a reveni după-amiază, când căldura era mai suportabilă. Garsoniera avea în hol aer condiționat, de unde se împrăștia o climă răcoroasă și reconfortantă. Tot pe holul care era ca o anticameră destul de mărișoară, erau amplasate: dresingul pentru haine, o măsuță cu două scaune capitonate, oglinda încadrată într-o ramă sculptată din lemn de mahon de mărimea unui om, minifrigiderul plin cu
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
28 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului au hohotit castanii peste stradă cu albul florii verdele spoiesc ciorchinii reuniți într-o arcadă cu umbra lor răcoarea o sporesc iar cei din parcuri cuvertura albă așează pe coroane dolofane țesând în aer răcoroasă salbă pe creștetul luminii diafane un hohot de culoare azi cuprinde simeza mediocră citadină creează un decor ce se extinde și străzile preschimbă în grădină natura generoasă zămislește scenografia-i splendidă-n toți anii prinosul de frumos mi-l dăruiește
AU HOHOTIT CASTANII PESTE STRADĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353914_a_355243]