20,576 matches
-
personal - și anume experiența dezrădăcinării din România, în urmă cu mai bine de patruzeci de ani (actualmente I.K. este psihanalistă în Israel. A devenit, se pare, o tradiție în cercurile psihanalitice românești, pentru Editura Trei îndeosebi, "recuperarea" psihanaliștilor străini cu rădăcini românești - a se vedea Roudinesco, Rosenberg, Kogan; ar fi interesantă din acest punct de vedere o explicitare a nevoii psihice autohtone pentru "repatriere" - beneficiile "repatriaților" fiind evidente). Determinantă pentru orientarea lui Kogan va fi însă întâlnirea cu profesorul Hillel Klein
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
a stilului de guvernare de la Ministerului Educației Naționale. Chiar așa: Ministerul Educației Naționale. Cu accentul, firește, pe ultimul cuvânt, pentru a dovedi ce fel de activitate se desfășoară acolo. O educația atât de "națională" că nu-i mai vezi adâncile rădăcini de conservatorism și de incompetență. Scandalurile în serie legate de concursurile de capacitate și bacalaureat, notele "flotante" ale unor elevi cu părinți capabili să mute și munții, darmite să transforme un amărât de 6 într-un viril 9 sunt doar
Iarna venețiană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16010_a_17335]
-
să evit vorbe care ar fi sunat bizar, de neînțeles, în urechea unui bucureștean ca "teșculă", "cătrăniță", "pălan", "recăl", "pocie" sau "părușcă"." Însă amintirea relaxată a acestor lucruri este imediat încărcată cu meditații stereotipe: Crescusem pe un sol aspru, cu rădăcini mai viguroase decît noii mei colegi, în schimb ei posedau un lustru care mie îmi lipsea". Acest reflex esopic (de sublimare de la particular la general - să ne amintim și de gustul pentru parabolă din alte scrieri) este cu atît mai
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
dintre formele noi și fondul preponderent arhaic, formulând critica impactului abrupt al modernității într-o societate fatalmente întârziată, precum era cea românească. Instituțiile moderne adoptate în devălmășie, fără grijă și fără pricepere pentru adaptare, nu aveau cum să prindă lesne rădăcini la noi. Proiectul occidental trebuia românizat și umanizat, altfel riscând să genereze fie o utopie, fie un hibrid nefericit. Xenopol prefațase această viziune în articolul "Reforma așezămintelor noastre", iar Principele Carol își punea legitim întrebări cu privire la consistența regimului nostru constituțional
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
esopic prelungit după '89). Iordan Chimet strecoară un text fundamental (inedit), care nu este despre Sebastian, dar care aduce o corecție extrem de necesară discursurilor inflamate de atunci. Este vorba despre Adrian Marino (Două Românii ideologice). O gîndire iluminist-raționalistă își are rădăcini puternice în România. Marino observă că după valurile de reeditări masive ale extremei drepte interbelice "se ajunge - explicit sau implicit - la concluzia total greșită că singura tradiție ideologică românească ar fi doar cea etnicistă, naționalistă, șovină, iraționalistă, anticriticistă, antijunimistă". Dan
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
Nicolae Manolescu Contemporane cu Pădurea spînzuraților, Baltagul și Enigma Otiliei, romanele ciclului Hallipa (Fecioarele despletite, 1926, Concert din muzică de Bach, 1927, Drumul ascuns, 1932, și Rădăcini, 1938) înfățișează un moment ulterior în evoluția genului la noi. împreună cu Camil Petrescu, dar fără a teoretiza, Hortensia Papadat-Bengescu (1875-1957), de la a cărei naștere se împlinesc la începutul lui decembrie 125 de ani, anticipează proza primei generații de după războiul mondial
Hortensia Papadat-Bengescu - 125 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15687_a_17012]
-
putea ca reușita mea să se bazeze tocmai pe faptul că n-am izbutit ce mi-am pus în gând. Poezia ta alunecă în multe universuri literare, printre ecouri vagi din T.S. Eliot, Auden, Wordsworth, Peter Porter și alții. Ce rădăcini literare ai și cine ai zice că ți-a influențat poezia? Prima mea experiență literară adevărată a fost T.S. Eliot. Citisem mulți poeți înainte să-l găsesc pe Eliot, dar am găsit în The Waste Land un peisaj care se
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
e pe cale să fie inițiat într-un coșmar. Ai o manieră poetică răsucită. Scrii oare despre experiențe de viață reale (de fapt știu că nu)? Mai precis, cum reușești să faci din ororile pe care nu le-ai trăit direct rădăcini pentru emoții atât de intime? ' Visare îngrozită' e minunat spus și e o expresie inteligent aplicată. Nici că se putea spune mai bine. Lumea e frumoasă și sunt visător, dar cum lumea e vis, cum să ai încredere-n ea
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
la indeterminare pentru a ține deznădejdea la distanță. Un vers afirmă, ' Ceea ce pare și ceea ce este n-a fost niciodată mai nesigur.' Toată poezia ta picură prin acest ochi. Starea poetică la tine lunecă printre degete și refuză să prindă rădăcini în cuvinte. Te împiedici în culori și forme, alegi vorbele cele mai retrase, inofensive, chiar fragile, iar ca rezultat ne inițiezi în dezastru. Cum ți-ai descrie lumea interioară, modul în care aluneci în poezie? Ce urmărești? Să ne previi
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
de cursă riscată ( scrii undeva că iubești riscul), o provocare. Rezultatul este, ca în Soil, că acasă 'nu mai e nicăieri.' Ai cincizeci și doi de ani. între dizlocare (în copilărie) și amintirile tale veșnic distopice, ai izbutit să prinzi rădăcini, să-ți validezi lumea interioară? Cum te-ai descrie ca poet azi, în literatura engleză, în Anglia, printre ceilalți autori englezi Desperado? Riscurile mele nu par chiar așa de mari la prima vedere. Nu sunt avangardist (ceea ce ar fi prea
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
planuri distincte, care nu s-ar putea anula unul pe celălalt și nici nu s-ar putea rîndui, rezonabil, într-o ierarhie axiologică! O serie de eseiști, de la Al. Paleologu, N. Steinhardt, Alexandru George la Virgil Nemoianu, combat excesele teoriei. Rădăcina maiorescian-lovinesciană e încă viguroasă, dînd roade la nivelul fiecărei serii biologice, din cele ce alcătuiesc succesiv critica românească. Se cuvine însă relevată explicația - suficient de generală, mai precis, contextuală - a împotrivirii la estetic, socotit, după sintagma ironică a lui Nicolae
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
a oamenilor pe aceeași planetă. Pămîntul ne cuprinde - încă - atît de deosebiți unii de alții, iată că dosebirile de credință, pretind unii, au declanșat teroarea lovind într-o mulțime de nevinovați, asupra unei lumi tolerante, evoluate, alcătuită din indivizi cu rădăcini în multiple nații și stadii de dezvoltare. Oricum, imuabili pămînteni se dovedesc, o dată în plus, ființe cu rădăcini mișcătoare, spre îndurerarea multora și bucuria extremiștilor, sămînța răului de astăzi, de ieri și de mîine. Faptele talibanilor n-au nici milă
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
de credință, pretind unii, au declanșat teroarea lovind într-o mulțime de nevinovați, asupra unei lumi tolerante, evoluate, alcătuită din indivizi cu rădăcini în multiple nații și stadii de dezvoltare. Oricum, imuabili pămînteni se dovedesc, o dată în plus, ființe cu rădăcini mișcătoare, spre îndurerarea multora și bucuria extremiștilor, sămînța răului de astăzi, de ieri și de mîine. Faptele talibanilor n-au nici milă, nici iertare!
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
susținută mai nou de Tony Judt, într-un articol din The New York Review of Books. Foarte interesantă e relatarea despre protestele Doinei Cornea și izolarea care i-a fost impusă (se strecoară aici ideea că inițiativa ei ar avea aceleași rădăcini tradiționaliste, de păstrare a identității naționale și religioase, ca și intrarea în opoziție a Bisericii catolice poloneze). Jessica Douglas-Home, A fost odată, în alte vremuri, trad. Delia Răzdolescu, Humanitas, 2001, 240 pag., 95.000 lei În derivă în ultimii doi
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
plus, Dominic Stanca scrie o poezie în care arta portretizării lirice este atât de fidelă personajului real, încât elimină orice urmă de livresc: figurile lui par a fi smulse, ca niște plante, din solul în care le-a hrănit, iar rădăcinile lor păstrează încă țărâna născătoare. Este clar că zona de inspirație a tânărului poet a fost chiar experiența de viață imediată, teritoriul unei copilării pe care arta o ridică la nivelul fabulosului. Imaginile sale se hrănesc direct din acest contact
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
Și mai e ceva, încerc eu să dau consistență propriului demers persuasiv: după un deceniu de la înlăturarea (de iure) a dictaturii, începe să se cuibărească în noi un soi de amnezie periculoasă. Amețit de "hărmălaia publică" - vorba lui Pavese - uităm rădăcina răului. Uităm că dacă România se află acum în situația în care se află, asta se datorește nu puzderiei de "soluții" decorative propuse de administrația criptocomunistă, ci înseși existenței în vîrful acesteia a personajului care poartă în cîrca-i întreaga povară
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
1982, în țara sa natală, și încheiat la Paris în 1989. În scurta sa prefață, Noël Durant amintește faptul că, la apariția romanului, mulți dintre critici au considerat că, prin această scriere, autorul încearcă să-și "regleze conturile" cu propriile rădăcini, cu țara pentru totdeauna părăsită. Cît adevăr conține o astfel de supoziție nu contează. N-ar fi totuși rău dacă ar face asta, astfel, și alți scriitori aflați într-o situație similară. Pentru că Muntele din suflet este, mai înainte de orice
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
de inventivi în literatură, pe atît își iau o "morgă" serioasă în critică. Nu e în nici un caz un reproș, pentru nici unul dintre scriitorii amintiți. însă gradul de rigiditate care intervine în actul lor critic poate desemna o întoarcere la "rădăcini", o puternică întoarcere la maniera clasică de a face critică (poate încă o întoarcere la Maiorescu?). Sintagma "postmodernism clasic" pe care am folosit-o în cazul lui Oțoiu, capătă și mai mult sens, odată cu apariția cărții lui Bodiu. Un alt
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
sfîrșit al locuitorilor ei. Drama Marianei Marin era, la peste un secol distanță, aceeași cu a pașoptiștilor români. Să ne amintim de suferințele personajului lui Bolintineanu, Conrad, exilat pentru că a dorit libertatea patriei sale. în fond, revolta Marianei Marin are rădăcini romantice. Ea îmbracă în "Peștișorul de aur" un aparent caracter dilematic." Ironie, inventivitate, precizie. Sînt instrumente care pot depăși impasul în care se găsește pentru moment "critica poeziei". în capitolul dedicat lui Mircea Cărtărescu, Andrei Bodiu este hipnotizat de Levantul
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
vor mai apărea ecouri. Ar fi de dorit. Cronicarul se mărginește să semnaleze chestiunea. Rezumatul cel mai exact al confruntării îl face Bakk Miklos: "...Modernitatea a dublat relația noastră interpretativă - și în consecință ideologică - cu națiunea ca o comunitate avînd rădăcini care se întind pînă departe. Ea a generat confruntarea între două idei: aceea a asocierii alese pe deplin conștient și voluntar, a cărei moralitate constă (tocmai) în libertatea aderării, și aceea a comunității organice, a cărei dezvoltare - citînd-o pe Ludassy
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16151_a_17476]
-
proprietar funciar și un cunoscut om politic (senator), iar bunicul său, Statie Stoenescu, al cărui nume pictorul îl duce mai departe, a fost primar al Craiovei. Mama artistului, Matilda, provenea, la rîndul ei, dintr-o familie de origine franceză, cu rădăcinile în Bretania.
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
Scriitorilor Români, înființată la începutul secolului XX, nu e doar o reverență. Poate că, în condițiile în care toți profesioniștii își au astăzi asociațiile de breaslă, scriitorii doresc s-o recupereze cu adevărat pe a lor, s-o transforme din rădăcini și să-i găsească rosturi noi într-o lume nouă. Aceste supoziții și altele m-au determinat să-mi declar (neoficial, e drept) candidatura la președinție. Am declarat-o cu jumătate de gură, nu fiindcă nu aș fi sigur de ce
Alegere de stareț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16221_a_17546]
-
generoase. Isaiah Berlin, aflat la vremea respectivă în serviciile departamentului britanic de Externe (British Foreign Service), sosea dintr-o țară fără o experiență directă a totalitarismului, ferită de ravagiile imediate ale războiului, cu o civilizație de secole, o aristocrație cu rădăcini adînci și o intelectualitate care gustase deja din scepticismul modernismului. Pe străzile orașelor din Rusia sovietică, distinsul britanic descoperă tramvaie și troleibuze supraaglomerate, din care oricînd se poate prăbuși fatal un călător, oameni dispuși să vîndă piane și covoare scumpe
Isaiah Berlin în Rusia sovietică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16263_a_17588]
-
ce vină are?// unde să mergi, în definitiv există drepturi/ care ar trebui respectate poftim nici măcar bolovanii/ colțuroși nu se rostogolesc la întâmplare// încă un cuvânt despre copacul albastru ei bine/ el nu înflorește decât sub pământ pentru/ scurt timp rădăcinile îți intră în sânge și sorb/ două-trei cuvinte din creierul tău" (Mai rămâne alfabetul morse). Întoarcerea lui Matei Vișniec la Penelopa lui reprezintă, fără îndoială, un happy-end, un moment pe care merită să-l sărbătorim măcar în sinea noastră, dacă
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
atonie, o amorțeală totală a corpului. Și invers, când nu mai visezi, corpul reacționează, participă la toate zgomotele din preajmă, răspunzând la toți stimulii exteriori. Fiziologic vorbind, în cazul "somnului paradoxal", visul este o a doua existență ideală, însă cu rădăcini adînc trimise în experiența anterioară trăită... Substanța chimică de bază care produce somnul, serotonina, se poate elibera din corp datorită diverselor cauze, excesul de alcool, de cafea, grijile, stresul, cînd are loc insomnia, lipsa de somn. Substanța chimică a ne-
"Somnul paradoxal" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16338_a_17663]