1,206 matches
-
masă, privi numărul afișat pe ecran, care nu-i spunea la prima vedere nimic, și apăsă supărat pe tasta pentru convorbiri. Da, vă rog... Cu ce vă pot fi de folos? se apucă să vorbească mașinal, cu o voce cam răgușită, continuând, cu mâna rămasă liberă, să lucreze grăbit pe calculator, unde apăruse un text mai lung însoțit de niște imagini de o calitate destul de îndoielnică, care trebuiau neapărat înlocuite sau măcar retușate. Vru să mai spună ceva, dar în receptor
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Atunci s-a auzit un glas înfundat care m-a făcut să tresar. — Ieși puțin, te rog. Era Platon, fără îndoială. Avea mereu altă voce și nu știai la ce să te aștepți din partea lui. Acum parcă era un bărbat răgușit. — De ce să ies? Te-ai supărat? Nu, dar vreau să te văd. — Păi nu mă vezi? - Trebuie să cresc ca să te văd și aș prefera s-o fac de unul singur. Pe urmă stăm de vorbă. — Bine. A fost delicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se spune acu”. De l-aș prinde eu pe- acela, să-i arăt eu cum se zice acu !... Numai c-a lui Găină e, că umblă zăbăucul cu chica ca toporul și grăiește din vârvu’ limbii ! Belioaie, poreclit Gafton, intervine răgușit : - A zis el bine cine-a zis că prostului i se șade fudul. - Ba am zis-o eu mai bine, sare fina Gâscă care, la toate nunțile din sat, e bucătăreasă și scornește zicături. - Așa, fină, o îndeamnă gazda înveselită
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
o parte, ghebosul pricepu. - Aha ! Morarul oftă. - Așa-i. Ești bun cât ești tânăr și în putere. După asta... încruntându-și sprâncenele și sugând din fălci, lingurarul aprinse la lampă o țigară groasă. Din mijlocul fumului se auzi o tuse răgușită. - Mai ai ceva din lefuri ? Morarul nu răspunse. Ghebosul tăcu și veni la locul lui de lângă fată. Aceasta se strânse, adunându-și poalele peste picioarele desculțe. încruntată, i se încrețise pielea pe frunte. SFATUL MORII Când apa năboia pe lăptoc
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
întreabă Jan. — Sunt urme de lup, spune Père Joseph. — Tocmai am citit în ziar o știre despre un bărbat care a fost atacat de lupi și i s-au găsit doar cizmele, murdare de sânge, spuse Xiao Yu cu vocea răgușită. — Uite acolo trebuie să ajungem, spune Père Joseph arătând cu degetul căbănuța salvatoare de la marginea lacului. Am făcut drumul ăsta singur de nu știu câte ori și nu m-a atacat niciodată vreun lup. Și nu cred că m-ar ataca vreodată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de emoție, a fost Ayako. Cum nu dădea semne vizibile de transformare, mi l-a întins și mie. L-am privit în unicul său ochi și, fără să stau pe gânduri, i-am depus un pupic pe creștet. A orăcăit răgușit și somnoros. Amândouă stăteam, încordate, cu ochii pe el. Clipele treceau greu, iar prințul nostru se lăsa așteptat. După vreo oră, ne-am lăsat păgubașe și am pornit spre casă. Cât am mers pe deasupra orașului, ne-am tot certat. Ayako
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Goldman. Pasajul merită citat: „Goldman se dusese din nou la birou, unde punea dopurile la emolientele ei, și stătea cu spatele la Evelyn, când aceasta a început să se unduiască în așternut, ca un val în mare. În clipa aceea, un răcnet răgușit, nepământean, a izbucnit din pereți, ușa debaralei s-a trântit de perete, și Fratele mai mic al Mamei a dat buzna în cameră, cu fața schimonosită într-un paroxism de mortificare. Încleșta în mâini, de parcă ar fi încercat să-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
acvamarin, sute de saci țepeni, Înalți până la brâu, dădeau pe-afară de gogoși de viermi de mătase. Peste tot se Îngrămădeau bărbați care vindeau sau cumpărau. Strigau de când sunase clopotul de deschidere, la ora zece În acea dimineață, și erau deja răgușiți. Preț bun, calitatea-ntâi! Lefty se strecură pe cărarea Îngustă dintre coconi, cărându-și propriul sac. Niciodată nu arătase interes pentru afacerea prin care familia Își câștiga traiul. Nu putea să deosebească gogoșile de mătase mirosindu-le sau pipăindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
volanului. Tati nu-i un șofer chiar așa de prost, zise Obiectul. ― Când nu-i băut, nu. Dar În seara asta pun pariu c-a avut termosul cu martini pe scaunul din față. ― Babacul tău e cam petrecăreț! strigă Rex răgușit. ― A avut tata ocazia să-și astâmpere setea pe drum Încoace? Întrebă Jerome. ― De mai multe ori, am răspuns eu. Acum râse Jerome, relaxându-și corpul și bătând din palme. Între timp, Rex Îi spunea Obiectului: ― Bun, a ajuns. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Consultația se Încheiase. Rețineți: nici Milton, nici Tessie nu mă văzuseră dezbrăcată de ani de zile. De unde puteau să știe? Și, neștiind, cum ar fi putut să-și imagineze? Informația care ajungea la ei era de ordin secundar - vocea mea răgușită, pieptul plat -, dar aceste lucruri erau departe de a fi convingătoare. O chestie hormonală. N-avea cum să fie mai grav de atât. Așa că tatăl meu credea - sau voia să creadă - și Încerca s-o convingă și pe Tessie. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aceeași formă. Procesul de reevaluare era același, doar Întrebările erau diferite. De aceea eram așa de Înaltă? Așa se explica de ce nu-mi venise ciclul? Se gândea la programările noastre la epilat, la Lâna de Aur și la vocea mea răgușită, de alto... la toate, de fapt: cum nu umpleam niciodată rochiile ca lumea, cum nu mă mai Încăpeau mănușile de femei. Toate aceste lucruri pe care Tessie le acceptase ca ținând de vârsta critică i se păreau dintr-o dată Îngrijorătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ținea respirația. Uneori, de la hormonii pe care Îi lua, Îi ieșeau coșuri. Doctorul ei (foarte solicitatul doctor Mel din San Bruno) trebuia să-i schimbe tot timpul dozajul. Singurele trăsături care o trădau pe Carmen erau vocea (care-i rămăseseră răgușită, cu tot estrogenul și progestinul) și mâinile. Dar bărbații nu observau asta niciodată. Și chiar o voiau pe Carmen impură. De fapt, asta Îi și excita. Povestea ei urma linia tradițională mai fidel decât a mea. De la o vârstă fragedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
una dintre multele Întrebări la care se gândise adesea, când Îi văzuse pe reporterii consacrați punând Întrebări simpliste oficialităților intervievate. Dar acum avea mintea goală. — Știți, am primit cetățenia abia anul trecut, spuse ea Într-un final, cu o voce răgușită. Primele alegeri la care am participat au fost În noiembrie. Sunt lucruri pe care nu le Înțeleg... În legătură cu felul În care se iau deciziile la vârf... — Spuneți, chiar mă bucur că am șansa de-a vă arăta cum merg lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Șefi de echipă, muncitori cu mărunte probleme, beneficiari, În timp ce Întregul colectiv de muncă al șantierului Îl asaltau cu Întrebările la care el se străduia să pară cât mai optimist. Desigur, se străduia e puțin zis. Trăsăturile feței evidend congestionate, vocea răgușită, cavitatea bucală Încă destul de uscată cu un puternic fenomen de sodă caustică, ochii roșii periculos de bulbucați, În timp ce vibrațiile electrice acționau asupra mâinilor făcându-le să tremure vizibil, era o dovadă palpabilă a grelei suferințe, a ciudatei lui subite Înbolnăviri
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
precum și ce-i care nu aveau cum să se salveze din raza lui de acțiune...!! În fața acestei supreme tragedii, nervii lui Tony Pavone cedară, ridicând mâinile către Înaltul Cerului, Încercând să strige dar nu reuși să scoată decât unele sunete răgușite. Se cutremură de groază transpirând În timp ce o sudoare rece Îi brăzda șira spinării: frigul era tot mai pătrunzător, Înțelegând de fapt, Gică Popescu fusese acela care Îi salvase de la o moarte atât de stupidă...!!! Reuși să articuleze: „Prietene, domnule Gică
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
petrecerii: toată lumea ghiftuită, toată lumea amețită, îmbujorată, prin ușa întredeschisă frigul se insinuează punând culoare în obraji celor Trei Grații... brusc, lumina se stinge, un singur reflector luminează o femeie stând pe treptele scării, de undeva, de departe, răzbește o voce răgușită, cântând stângaci. Gabriel le spune invitaților aflați pe picior de plecare povestea calului Johnny și a bătrânului său bunic, „un gentleman“. Calul Johnny, a cărui funcție era să se învârtă în cerc, pentru a pune instalația fabricii în funcțiune, e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
contopeau, iar de jur-împrejur, ocupând tot întunericul, o conștiință care ascultă, care privește. Totul era nu dedesubt, în subsolul vilei, ci în centrul minții mele, și poate că acolo fusese dintotdeauna. Și, pe când gemetele femeii au încetat, după un climax răgușit, iar cei doi, umezi și extenuați, s-au trântit pe spate, cu brațul peste ochii închiși, am putut să privesc mai detașat, în închipuire, camera aceea și am zărit într-un colț lucrul pe care mă așteptam să-l găsesc
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dinainte, părea de sticlă. Am privit statuia din mijlocul heleșteului: aerul din jurul ei făcea valuri. Bronzul era încins aproape la roșu. Azi-noapte am auzit din nou de dedesubt zgomotele unei voluptuoase agonii. De data asta, la apogeu, femeia a strigat răgușit: Victor! Victor! și coincidența asta m-a tulburat mai mult decât toate încolăcirile de trupuri din imaginația mea. Asta s-a-ntîmplat după ce aseară am întîrziat puțin la masă, prea încîntat de drumul prin pădure ca să nu mă tenteze să-l prelungesc
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Ca simfonie blues-rock, Stairway to Heaven (1971) este, probabil, capodopera genului, comisă de trupa Led Zeppelin (Kashmir îmi place aproape la fel de mult), alături de la fel de tulburătoarea July Morning a trupei Uriah Heep. Compoziția începe diafan (paradoxal), mizând pe vocea ascuțită și răgușită a lui Robert Plant, gândită însă ca o incantație picurată cu destulă perversitate. Apoi, treptat, ritmul se accelerează, chitara devine tranșantă, iar ceea ce până atunci făcuse vocea lui Plant, începe să facă, firește, chitara profesionistă a lui Jimmy Page, construind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
cu pantalonii îngrozitor de evazați. Arăta extrem de grotesc și, ca să înrăutățească și mai tare lucrurile, fuma o țigaretă lungă și subțire, plasată într-un portțigaret lung și subțire, iar gura femeii era de un roșu sclipitor. — Dragul meu penis, murmură ea răgușit, unduindu-se. Vino-ncoace! Am de gând să-ți sug sfârcurile până când o să mă faci să am orgasm oral. Wilt se răsuci pe călcâie și o luă la fugă în jos pe scări. Javra era beată. Era într-una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în cădere. Strivită. Nu mai are cum să se înece cu alea douăzeci de tone peste ea. Altfel de ce n-a zis ceva? — Și dac-ar fi zis, ar fi contat în vreun fel? întrebă șeful de echipă cu glas răgușit. Tu tot ai fi continuat să verși cimentul. — Bun, dar în primul rând cum de-a ajuns acolo jos? întrebă șoferul, încercând să schimbe subiectul. — De unde pula mea să știu eu?! Probabil că o fi căzut... — Și după aia bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
un final, Wilt se fălise cu faptul că, din lipsă de dovezi, n-or să fie niciodată în stare să-l aducă în fața tribunalului, Flint îi răspunsese magnific. — O, cum să nu! O s-o facem! zbierase el cu o voce răgușită. Dacă a mai rămas măcar o bucată de plăcintă din producția de atunci, o s-o găsim și când o s-o facem, băieții de la laborator or să... — ... găsească doar carne de porc în ea, zise Wilt înainte de a fi târât înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și cu chipul răvășit. Era îmbrăcată în ceva ce aducea cu un lințoliu. Părintele St John Froude o privi și simți cum e cuprins de o groază tot mai puternică. Apoi se lăsă în genunchi. — Să ne rugăm, murmură el răgușit. îngrozitoarea apariție se prăbuși greoi în față, strângându-și lințoliul în jurul pieptului. Cei doi îngenuncheară și se rugară împreună. — O verificare? Ce dracu’ vrei să spui cu „o verificare”? zise inspectorul Flint, care obiecta cu îndârjire la ideea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
poziție de la părintele decedat. În timp ce vorbea, privi fața lui. Breemeg. Și astfel văzu buzele subțiri strângându-se și devenind și mai subțiri, dacă asta mai era posibil. Apoi buzele se destinseră. Fața se schimonosi într-un rânjet când Breemeg rosti răgușit: - S.O B.-ul acela! Era un răspuns care nu lăsa nici o îndoială. Neașteptata dezvăluire a sentimentelor acestui individ ar fi trebuit să constituie un pericol de moarte pentru el - de-acum înainte. Gosseyn rămase tăcut, și așteptă o clarificare a cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
fi umflat odăile o fugă concentrată și calmă de Bach.) Tăceam și priveam icoanele încadrate în rame negre și putrede și mă gândeam ce monstru trebuie să fie (și aspectul bătrânicios pe care i-l descoperisem de mult, în vocea răgușită, trupul mic și osos, dinții de liliac - și totuși o fetiță încîntată de a spune obscenități și idioții; nimic naiv-sentimental-feminin în ea. Zicea că a plâns când "prietenul" ei o numise comună și banală sau așa ceva, dar eu nu mi-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]