21,569 matches
-
arată spre ușă, în urma muncitorilor trebuiau să termine jos, mîine însă... Vrei să vezi? E aproape gata, așa că... Te rog! Săteanu ia sticla de gît cu mîna stîngă, cu care face un semn, arătîndu-i lui Mihai drumul. Pătrund pe ușa rămasă deschisă, coboară cîteva trepte, holul se lărgește într-un fel de anticameră din care, printr-o ușă armată cu fier forjat, pătrund într-o încăpere spațioasă, cu cîteva mese joase, înconjurate de taburete plușate. Peretele din dreapta este acoperit în pluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
puțin dacă obișnuiești? Ascultă, Mihai, devine el grav tu, ca scriitor, te-ai întrebat care oameni sînt mai periculoși? Cei cu unele vicii, sau cei fără? Întrebarea lui Săteanu se stinge încet în moliciunea plușului ce acoperă peretele. În liniștea rămasă, doar clipocitul whisky-ului curs în pahare trădează prezența cuiva în acest decor, pe care Mihai începe să și-l închipuie pe o scenă, la ridicarea cortinei. V-am adus cafelele spune încet, plină de zîmbet, Maria Săteanu. Ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
băut? insistă Muraru. Niște... vodcă minte Mihai, fiindu-i jenă să pronunțe cuvîntul whisky, să nu pară lăudăros. Bine, o vodcă! hotărăște Muraru și pleacă spre bar, de unde se întoarce cu o sută de vodcă și un pahar cu apă. Rămași singuri în cele două fotolii de lîngă măsuță, că bărbatul care mai era cu Muraru se scuză și pleacă, încep prin a discuta despre vremea de afară și despre apropiatele reduceri de personal care se anunță, de cînd cu restructurările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu Doina?! M-am săturat să tot fiu dezbrăcată cu privirea! Și ai venit aici ca să fii dezbrăcată cu mîinile spune Mihai calm, clipind din ochiul drept, care îi lăcrimează de durerea loviturii, întinzînd încet brațele către femeia din fața sa, rămasă stupefiată, cu ochii măriți, încremenită. Palmele lui Mihai ating umeri hainei de blană... Maria tremură scurt, ca un fior, dar pînă să-și dea bine seama ce se întîmplă, haina de blană îi și este trasă de pe brațe și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
așteptai surîde, întorcîndu-se la realitate -, dar, venită totuși aici, spune pe un ton grav te asigur că nu vom începe o slujbă pe care s-o sfîrșim în zori, deși asta ți-i obsesia. Ochii ei, amețiți deja de băutură, rămași însă reci și aspri, se ridică spre Mihai: M-am simțit cu atît mai jignită mereu, cu cît tu, știindu-mă mama Doinei... Mama Doinei! exclamă Mihai furios. Mai degrabă aș fi jurat că-i ești soră, decît... Maria face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a avut încredere în ei și și-a trimis soția. Unul, la pavilionul anexă, celălalt, la operate, sus, la trei! hotărăște Maria Săteanu. De rest, mă ocup eu. Și cum nimeni nu suflă în fața ei, cei doi medici pleacă imediat. Rămasă singură, Maria ia telefonul și formează autogara. Ne pare rău! răspunde o voce. Cursa rapidă nu mai poate veni azi. Autofreza tocmai s-a întors din drum iarăși. Foarte bine! exclamă Maria. Lăsați-i să crape acolo. Doamnă, doamnă... încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
umblă de ici-colo, așteptînd să li se spună ce mai au de făcut. Cînd cele două pasagere care au ajutat la curățenie s-au retras, Andrei umple o cană de tablă, de vreo cinci litri, cu vin, apoi încuie carnea rămasă și vinul în dulap. Sultana ia cana cu vin, Mihaela pune în poala șorțului cinci pahare și pornesc spre scara ce duce la camerele lor, urmate îndeaproape de șofer. Le lăsăm pe ele să bea mai mult șoptește Ovidiu spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i iau de-o aripă... Șoferul, amețit de vin, încurajat de toți cei din cameră, coboară, intră în bucătărie fără să-i bage în seamă pe cei doi, care-și văd de cărți, descuie dulapul și ia geamantanul cu carnea rămasă. Dă la mine! se repede Sultana de cum îl vede revenind. Deschide geamantanul, rupe ambalajul pachetului cu cămașa și cărțile, cadoul lui Mihai, fără să mai țină cont de protestul șoferului, le aruncă pe noptieră; florile, pe lîngă scaunul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se agită, Mihai încearcă, în gîndul lui, o comparație cu alte munci, poate chiar din sectorul tehnico-economic, unde, dacă nu pici de oboseala brațelor, te frînge istovirea nervilor, mai ales de cînd, reducîndu-se posturile în schemă, au crescut sarcinile celor rămași. În fond, se întreabă el din senin, poate surprins de mișcarea brațului unei fete care, înfășurînd capătul unui filament, seamănă cu gestul unei secerătoare de ce-o fi fugind lumea de la sate? Nu-i păcat să faci lînă sintetică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trenul face Mihai un gest larg. Dau eu telefon la poartă să vă lase să ieșiți. Înainte de-a se retrage, femeia mulțumește cu glas scăzut, clipind o dată din ochii ei mari, dincolo de care Mihai ghicește gîndul neliniștit pentru copiii rămași acasă. "Iată, gîndește el viața are și-o altă față, mai reală decît cea văzută din crama lui Săteanu, ori din garsoniera mea, în care vine și se dezbracă vreuna, în ai cărei ochi nu stăruie grija pentru cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Cu ăla vrei să te bați tu, că ai o poză a lui femeie?! Tu nici măcar sexul tău nu ești în stare să-l menții viu. Un păcat bolnăvicios, un viciu la urma urmei, crezi că poate anula o valoare?! Rămasă numai în furou și cu cizmulițele în picioare, indiferentă la vorbele ce i se adresează, Maria întinde mîna să ia din dulap fusta. Mihai nu se poate abține să nu facă un pas spre ea, întinzînd brațele, parcă vrînd s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prin cap să le secționeze. Păreau sintetice, plastifiate. Rămăsese la ei timp de patru nopți. Prima Seară: Carol gătise chilli con carne și băuseră o sticlă de Matéus Rosé. A Doua Seară: Carol făcuse o plăcintă ciobănească din carnea tocată rămasă și băuseră câteva cutii dubioase de Mackesons, pe care Dan „le găsise“ prin frigider. A Treia Seară: Carol pregătise cotlet de miel și băuseră o sticlă de Valpolicella. De fapt, era o sticlă de doi litri pe care Dan o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Pe drum, în mașina lui Barry, era clar că Dan e tulburat și mai tăcut decât de obicei. Ceilalți îl întrebaseră care e problema, dar el nu le răspunsese. Prin urmare, în loc de empatie, îi oferiseră niște Jack Daniels. Între timp, rămasă acasă și camuflată de jaluzelele cu model, Carol trecuse la treabă. Se dezbrăca în sufragerie. Își dăduse seama că asocierea dintre propria goliciune și sobrietatea formală a camerei o excita. Mai mult, plimbându-se prin cameră își surprindea imaginea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești“. E vorba, pur și simplu, de o schimbare de roluri. Și dacă nu gândești la fel, înseamnă că n-ai nimic între picioare, nici cocoșel, nici păsărică, nici nimic, doar cicatricea rămasă în urma unei operații. Simți și respingerea promptă a inelului anal al lui Dan, dar o înfrânse tocmai pentru că exista. Acesta era momentul ei. Confirmarea a ceea ce era cu adevărat... o dură, nu-i așa? Ideea că poate să i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de 22,5 km, echivalentul a două treimi din perimetrul orașului Nanjing din acea vreme. Palatele din lemn au rezistat timp de peste 600 de ani la intemperii și războaie, însă în cele din urmă au fost distruse. Fundația din piatră rămasă certifică grandoarea inițială a construcției. Structura și distribuția spațiului în edificiul funerar Xiao sunt asemănătoare celor construite ulterior, dar dimensiunea acestuia a fost mult mai mare decât a celor construite la Beijing. Un alt aspect specific mausoleului Xiao este faptul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
plecat. Am reînceput chiar să mă duc să văd cîte un film la Rialto. Era singurul loc din zonă care Încă funcționa normal. Bănuiesc că, dat fiind faptul că atîtea alte locuri se Închiseseră și locatarii Începuseră să plece, cei rămași nu prea mai aveau mare lucru de făcut, așa că se duceau la film. Uneori, se Întîmpla ca Jerry să ajungă acasă Înaintea mea. Văzuse că am Început să ies și eu de unul singur, și era limpede că nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
acel moment, se lucra la piramidă de 110 ani, iar cheltuielile făcute pentru Înălțarea clădirii gigantice secătuise cea mai mare parte a resurselor și așa reduse ale planetei, În timp ce populația era decimată de mutații genetice și de boli. Ultimul om rămas a pierit și el Într-un viscol cumplit, În timp ce Încerca să tragă după el un bloc enorm de granit din Michigan. CÎteva secole mai tîrziu, o specie ce călătorea prin spațiu a aterizat Într-adevăr pe Pămînt. Aceasta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
are și Hoagy Carmichael În A avea și a nu avea, și cîntam un soi de variație muzicală temperată În fundal, așa cum face și el În film, În vreme ce Jerry Își sorbea vinul și Își aducea aminte despre copilăria lui, acum rămasă departe În urma lui, din Wilson, Carolina de Nord, și despre perioada cît a fost În armată. Se Înrolase chiar la Începutul războiului, al Celui de-al doilea Război Mondial. CÎnd au aflat că e băiat de fermier, l-au repartizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să-l inițieze pe un „boboc“ În obiceiurile secrete ale vieții, Îl jigniră pe Arthur Rowe. — Păi, văd că n-a mai rămas nici un singur client În grădină, zise el. — Mă gîndeam să punem cozonacul la mezat, Între noi, cei rămași, răspunse pastorul, strîngîndu-i din nou ușor brațul. Dă-mi voie să mă prezint. Mă numesc Sinclair și se spune că am un noroc fenomenal, adăugă el chicotind. O vezi pe doamna de colo? E doamna Fraser, da, acea doamnă Fraser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
smuls mîna dintr-a mea, spuse domnișoara Pantil. Doctorul Forester rosti Încet: — PÎnă nu vine poliția, nu mai ating cadavrul. Cost a fost omorît cu un fel de briceag școlăresc... În văzul tuturor, Rowe Își duse repede mîna la buzunarul rămas gol. — Doamna Bellairs nu trebuie să fie amestecată În povestea asta, urmă doctorul Forester. Orice ședință de spiritism este istovitoare, dar cea de astăzi... Și ridică, Împreună cu Hilfe, trupul Încununat de turban al doamnei Bellairs. Apoi, mîna care se muiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
întărită iar nu slăbită. Dacă prin mijloacele folosite îndepărtează cetățenii cu un simț civic și un bun simț mai înalte, de politică și de alegeri, aceștia au numai de câștigat, au mai multe șanse de a fi aleși de cei rămași încă în rândul electoratului. Revenind la tema democrației, trebuie spus că „insuficiența intelectuală, așadar, și insuficiența morală, de care au suferit, și suferă încă, masele populare, au fost și sunt cauzele de căpetenie care au făcut și fac ca regimul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
vor fi considerate opere anonime, cum e pentru noi epopeea lui Ghilgameș; vor exista autori ale căror nume vor fi întotdeauna celebre, dar de la care nu va rămâne nici o operă, cum s-a întâmplat cu Socrate; sau, poate toate cărțile rămase vor fi atribuite unui unic autor misterios, ca Homer.“ — Ați văzut ce raționament grozav? exclamă Cavedagna; și adaugă: Culmea e că ar putea chiar să aibă dreptate... Dă din cap, cuprins parcă de un gând; surâde, suspină. Cititorule, poate poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dus pe copcă. Mătasea și tulul au alunecat, au căzut, s-au prăvălit pe podeaua cabinei de probă, și sârmele și osatura sunt rupte și desprinse, lăsând doar câteva urme roșii care deja dispar pe pielea lui Brandy, cu Brandy rămasă mult prea aproape de mine, doar în chiloți. — E comic, zice Brandy, da’ asta nu-i prima oară când distrug rochia frumoasă a altcuiva, și-un ochi mare Aubergine Dreams îmi face semn, clipind. Îi simt respirația și pielea calde, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe uscat. Le ordona, așadar, oamenilor lui să se împrăștie în liniște pe plajă și să îi lase să treacă pe exploratorii de pe Marara, în caz că aceștia ar fi debarcat. Așezat lângă o grămadă de frunze și crengi uscate pe insulița rămasă pustie, Chimé din Farepíti ținea sub observație plajă apuseana, atent la cea mai mica mișcare ce i-ar fi indicat că Te-Onó se hotărăsc să-și lanseze navele. În acest caz, misiunea lui era pe cât de simplă, pe atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Nicéphore Niépce, în anul 1822, a primei imagini fotografice durabile în timp. Acesta a expus câteva ore în plin soare o plăcuță metalică pe care anterior fusese aplicată la întuneric o peliculă fotosensibilă de bitum de Iudeea. După expunere, bitumul rămas neimpresionat a fost dizolvat în ulei de lavandă, reușindu-se astfel fixarea imaginii, deci stabilitatea ei în timp față de acțiunea luminii (figura 1.2). Procedeul inventat de Niépce a fost îmbunătățit de către conaționalul său Louis Daguerre, care, în 1835, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]