1,124 matches
-
cadou integrala simfoniilor lui Beethoven. Subțiri, băieții! Despre unele probleme ivite ulterior în raporturile Ambasadei cu cei doi "diplomați" RDG, aveam să aflu detalii din "Dosar": TELEGRAMĂ Strict Secret Expeditor SLĂNIC Urgent Destinatar VG/A-20 Cu ocazia vizitei de rămas bun efectuată sâmbătă, 6.09.1981 de fostul șef al primăriei (NB: cifrat, primărie = Ambasadă) la reprezentanța Bâlea (NB: RDG) din Slănic (NB: Santiago), acesta i-a confirmat lui... șeful colegiului (NB: reprezentantei comerciale a RDG), că rechemarea sa în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
că aici, unde au dus-o atât de bine, un oareșicare Săvescu Alin a fost acuzat de CNSAS că le-a "îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului"! Conform uzanțelor, la încheierea misiunii ambasadorul a fost primit în vizită de rămas bun de Ceaușescu, acesta i-a mulțumit pentru bună colaborare și l-a decorat! Singurul care a ieșit rău "din context", ani mai târziu, din relația România-Austria, caz în care eu nu avem nici un amestec, a fost fratele președintelui, Marin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
mai vorbesc eroului, strânse, cum se găsesc, În voa lu rile lungi, de plajă, ale victimelor prea Încrezătoare - și purtând pe plicuri mari și pânzate indicația solemnă din partea vino vatului ca să fie puse toate pe foc a doua zi după rămasul său bun de pe urmă. CORTINA CADE VIJELIOS PESTE ACESTE DRAME ALE BURgheziei noastre, abia trezită din primitivitatea ei sau Încă neconsolidată; drame brutale și rapide, ca În teatrul naturalist al lui Goncourt, Henry Becque și Octave Mirbeau, dar cu ecouri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la apel, la vize și la concentrări, și căzut fiind la examenul de sublo cotenent de re zervă, trecea, mai În glumă, mai În serios, drept „șeful de stat-major“ al comandamentului nostru de război. În această situație paradoxală, de țivil rămas țivil și ireduc tibil țivil În război, m-am aflat mai apoi, În Împrejurări altcum memorabile, În retragerea noastră pe valea Dâmboviței, dezas trul Armatei a II-a, și până la Târgoviște, orășelul pustiu și Înecat Într-o bură continuă de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Să ai grijă ca nu cumva să-i întorci spatele vreodată lui Dumnezeu. În liniștea aceea adâncă își ridică un pic și cu ultime puteri capul de pe pernă să-și mai vadă o dată fata și să-i dea sărutul de rămas bun. Îi purtase grija pe umăr de la naștere și până acum la neputință. Avea spiritul recunoștinței și al mulțumirii de sine. Nu adunase niciodată întuneric în jurul lui. Avea o lumină care o făcea să răsară și în inimile altora. În
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Ce facut cu ei? Câți 'talieni, neamțule? Mai mult una sută cinci zeci 'talieni. Ce poruncit facem Măria Ta? Ștefan se gândește câteva momente. Măria mea poruncit: 'talieni oaspete drag la Moldova este. Dus la Suceava. Slobozit la Italia. Care rămas, dat fata frumos la el, moldovean făcut. Aista poruncit Măria mea! Jawohl! răcnește el pocnind din cărâmbi. Da' cu boambele celea cum fu, neamțule? îl scormonește Ștefan. Numa' doi galion! se vaicăre Herman. Numa' doi!... Kaputt! Jawohl, neamțule! îl bate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
voce tremurătoare. Plin de noroi și sânge, cu capul gol, cu pletele în vânt, a ridicat ochii spre noi, ne-a zâmbit; era atâta tristețe dar și hotărâre în ochii lui... Ne-a făcut cu mâna un semn de bun rămas, și-a făcut o cruce mare, a scos sabia și-a pornit spre Poarta Sfântului Roman. Ne-am agățat de el. "Ce vrei să faci?!?! am strigat noi. E zadarnic!! Totul e pierdut!! Suntem înfrânți!!" S-a smuls din brațele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pot refuza rugămintea. Orânduiește mâine suita noastră cum crezi de cuviință. Ai mână liberă. și poimâine ne așezăm corturile acolo, ne scuturăm de pra ful drumului și-i așteptăm pe „prietenii noștri“. Vai lor dacă nu vin cu intenții cinstite! Rămas singur, Conrad trimise În grabă un curier la ministerialul Hildebrand, cu porunca fermă ca acesta să-și adune de-ndată toți slujitorii și să vină la castel. Să pornească degrabă, porunci Conrad, spune-i minis terialului că doresc să-l
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
familia (în special pentru cei vârstnici sau bolnavi). Unii pregătesc și sicriele, din lemn de stejar, să fie mai traince. La groapă, după slujba susținută de 2-3 preoți, un cantor, un pălimar (ce ține cădelnița), se ține o predică, de rămas bun, către cei prezenți. Preotul Repta Arcadie era un orator deosebit. Nu era persoană să nu lăcrimeze la cuvântul lui. După înhumarea mortului, la poarta bisericii se dă de pomană la toată lumea câte un colăcel, o lumânare, rachiu și colivă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
fure" de acasă produse (făină, ouă, cartofi) și să le dea pentru "tocirea" orelor, când asculta... prea multe ore. Îi plăceau îndeosebi melodiile interpretate de Maria Lătărețu și Măria Tănase. Cu melodia "bun e vinul ghiurghiuliu!" a salvat spectacolul de rămas bun, la terminarea clasei a IV a, primare (învățătoare, Eleonora Isopescu). Când delegați au venit de la conservator să o ia pe Laura la studii, părinții nu s-au lăsat înduplecați. Cernovschi Gheorghe, fratele mamei, a fost singurul din familie, care
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ne vedem sănătoși, și cu altă ocazie, vom mai discuta, dacă veți dori. Ca și la intrare, cu aceeași fermitate și siguranță în mișcare, ca și în vorbire, profesorul salută grupul de țărani, care cu mult respect răspund salutului de rămas bun, după care se despart, mergînd fiecare să împlinească preocupările lor zi de zi. Moș Negruș plătește băutura, și apoi cu toții părăsesc hanul, plecând după interesele lor. Iau medicamentele de la farmacie pentru Elena, merg la atelierul de fierărie a lui
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
bărbații mai tari de fire nu s-au putut stăpâni. După încheierea slujbei, preotul a vorbit, cu frumoase cuvinte, despre cea care a fost o femeie la locul ei și credincioasă. A urmat unul din cele mai triste momente de rămas bun. Maria a zis: „ADIO, șI NU TE VOM UITA!”, apoi mama Elena a fost înhumată în plânsetul întețit a tuturor rudelor și consătenilor ce o cunoscuseră. Capitolul XI Săndel în numeroasa familie a lui Costache Gheorghiu toți membrii acesteia
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ca mine! − Nu spuneți așa, domnu’ învățător! Am învățat noi cântece de la dumneavoastră și tot ce am aflat e neprețuit. Nici nu am știut cum trece timpul, că vedeți că s-a și înserat, încheie Gheorghiță discuția, luându-și un rămas bun respectuos de la îndrăgitul fost dascăl. Capitolul XIX Frământări și acasă − Lențâca, ce-o fi având mama de tot plânge întruna? Mă uit la dânsa și văd cum îi curg lacrimi, șiroaie, da’ nu știu ce are, o doare ceva? − Ce știu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
încă prea mic pentru așa ceva; Gospodarul numără banii prețului pe care se învoiseră iar Maria îi dădu frânghia de care era legat Joian. Câinele Cuțurică se uită la stăpâni, apoi la Joian și scheună prelung. Dar nu era semn de rămas bun între animale, ci mai degrabă față de stăpâni. Cuțurică s-a dus după Joian hotărât , nevrând să asculte de îndemnurile repetate ale Mariei și ale lui Dumitru . − Da’ de unde ești matale, creștine? întreabă Maria; − De la Dragomirești, satul Semenea, aproape de Doaga
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mi s-a luminat, comunicarea se făcuse, aveam un răspuns clar, angajant și ferm al ministrului Vă mulțumesc, domnule ministru . Eu vă mulțumesc domnule consilier. Ajunsesem la scări, unde lucrătorul de la protocol îl opri pe ambasador pentru a-și lua rămas bun de la ministru. Am ieșit din minister, ne-am urcat în mașina care ne aștepta și am plecat spre ambasadă. Nu am făcut nici o remarcă în fața șoferului și nici nu mă așteptam ca șeful să zică ceva. După ce am intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
nu mi-ar fi displăcut să trec pe la New York, să inspir puțin aer american, dar nu eram sigur că acolo aș fi fost primit la fel de bine ca la Madrid. De a doua zi, am început să solicit câteva vizite de rămas bun, la Ministerul de Externe, în primul rând, apoi la Ministerul Culturii, care îmi facilitase cu o promptitudine deosebită cele două manifestări în limita a două luni. Din păcate, nu am reușit să-i fac o vizită de adio ambasadorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Suceava. Lîngă noi, grupurile de lîngă morminte, căpițele de fîn, vișinii pe rod, înroșiți, copiii alergînd spre sau întorcîndu se de la căruțele cu înghețată instalate la poarta cimitirului alcătuiau un tablou dintre cele mai pitorești. Am plecat printre ultimii, luîndu-mi rămas bun, ca și atunci cînd trăiau, de la părinți. La ieșire, m-am întîlnit cu Anani al lui Bîz, fostul perceptor, acum funcționar la sfat. Are încă de tînăr părul complet alb. Mi-a spus părerea lui despre rostul acestei duminici
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ori descoperim varianta oportună. Părem doi inși ce joacă poker pe chibrituri. Ambalat și el în „licitație”, Stelică Nanianu, care s-a oferit să dactilografieze textul, ne strigă, hohotind, din cînd în cînd: „Țineți bine de cuvinte, să nu fugă!” Rămas singur, după ce S. s-a dus să predea „documentul”, mă cuprinde spaima că s-ar putea să le placă celor de la Partid compunerea noastră. Halt, e de ajuns pentru acest cincinal! * Imediat după ce s-a trezit, Roxana mi-a povestit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
venit din provincie, voiam să folosesc și minutele rămase pînă la închidere. Cînd a început să trosnească clădirea și să zăngăne geamurile, n-am realizat ce se întîmplă. Cei din prima parte a sălii au zbughit-o, instinctiv, spre ieșire. Rămas singur, am luat-o și eu la fugă. În timp ce eram pe la mijloc, s-a întrerupt lumina și am auzit căzînd niște fișiere. Afară, în parc, lîngă un arbore, se strînseseră 8-9 inși, bărbați și femei, nici unul cunoscut, adică toți cei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cruce pe mormînt”. Preotul uzează de un sentimentalism violent în expresii: de pildă, zicea el, după moartea Magdei, inima mătușii a fost atinsă de „sabia durerii” și altele de acest gen. La sfîrșitul orației funebre a plasat un cuvînt de rămas bun al mătușii către vecini, rude, moș Vasile, care a înfiorat și a stors lacrimi. Bineînțeles, n-a ratat ocazia să facă propagandă pentru biserică: „această biserică!”, nu a reformaților (care au prins rădăcini în sat și se înmulțesc). Pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de restaurare, încheiate în 1981. Centrul Santiago, cu numeroase artere pietonale și magazine moderne, elegante, constituia un punct de atracție, deși salariul nostru minuscul nu ne permitea decât să "admirăm". (La încheierea misiunii, trecând pe aici pentru o vizită "de rămas bun", soția a văzut într-o vitrină o pereche de cizme turcoaz, cu intarsii de piele albă, o minunăție! Am întrebat de preț, costau 150 de dolari, respectiv un sfert de leafă, dar i le-am luat drept răsplată pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Consulatul General al României la Rio de Janeiro, urmând a vi se încredința o altă însărcinare! Mi-am zis, invocând titlul unei cunoscute cărți, "Dulce ca mierea e glonțul Patriei", și m-am pregătit de plecare. Am început vizitele de rămas bun la autorități, colegi din Corpul Consular, prieteni brazilieni și români, l-am informat pe Decanul Corpului Consular și am trecut cu "colaboratorii" la pregătirea bagajelor. Înaintea plecării, Corpul Consular a organizat o recepție în cinstea mea și a soției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un dejun de către ambasador și consoarta sa. Eram osteniți după un drum atât de lung, așa că doream ca meniul să nu fie prea bogat, pentru a ne putea retrage. De a doua zi, întrucât ambasadorul își începuse deja "vizitele de rămas bun", l-am însoțit, pentru a mă prezenta la principalele instituții și oficialități. Cum ambasadorul avea un stagiu la Montevideo de peste 5 ani, la care se adăuga un alt mandat de secretar I înainte de 1989 la fel de îndelungat, era cunoscut peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
României în Republica Orientală a Uruguayului". Aveam la dispoziție, conform practicii, 90 de zile pentru efectuarea vizitelor de rămas bun la autoritățile locale și rezolvarea ultimelor probleme. În lunile următoare, mi-am continuat activitatea obișnuită, împletită cu vizitele protocolare de rămas bun. Corabia mea plutea liniștit pe Rio de la Plata, dar, precum orchestra de pe Titanic, am "cântat" până în ultimul moment: eram de trei ani vicedecan al Corpului Diplomatic și în vacanța din iunie-septembrie a Nunțiului am fost Decan interimar, având de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
La 6 octombrie făceam ultima plimbare cu soția pe Rambla, luându-ne rămas bun de la această minunată țară și de la binecuvântatul ei popor. Et în Arcadia ego! Noaptea, prins de amintiri și gânduri, am așternut pe hârtie răvașul meu de rămas bun pentru Uruguay: Mañana... Mâine Mañana me voy! Mâine plec! Para siempre! De-fi-ni-tiv! Mi-am pregătit cu grijă bagajele. Iau cu mine Rio de la Plata, cu care mă salutam în fiecare dimineață de pe terasa casei și în fiecare seară de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]