1,176 matches
-
În această pădure neagră, era departe de călăreții morți și rămase pe loc. Țipetele erau tot mai clare. O voce subțire striga după ajutor. Călăuzindu-se după ea, bărbatul Începu să alerge către un punct al poienii unde pădurea se rărea brusc și printre trunchiurile uriașe se zărea lumină. Dintr-acolo văzu venind din dreapta un cal ce galopa furios. Călărețul părea un băie tan foarte tânăr, trăsăturile Încremenite de spaimă i se distingeau din ce În ce mai clar. Brațele lui delicate Încercau zadarnic să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
va călăuzi. Poate că așa cum am Împiedicat o fărădelege o voi putea Împiedica și pe a doua.“ Așa cum rânduise Hugo, puțin după miezul nopții se sculară și porniră. Luna strălucea neobișnuit de puternic, astfel Încât se vedea ca ziua. Brazii se răriră, făcând loc ici și colo unor poieni care acopereau până departe, spre orizont, culmi largi și rotunjite. Hugo le arătă o dungă Întunecată care marca liziera pădurii: — Acolo stăm, până ce Începe lucrul nostru. — A, știu, se repezi chiorul. Acolo e
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Deci, aveam ocupată toată ziua. Plivitul, ne intrase în obișnuința noastră. Ni se părea firesc s-o ajutăm astfel pe mama, care nu-și vedea capul de treburi. Într-o după-amiază când eu pliveam un strat de morcovi (și-i răream), am simțit ceva moale sub picior. Cum eram desculță (pământul fiind destul de cald) am alunecat și-am căzut pe cărarea dintre straturi. Ceva verde și strălucitor mi-a atras atenția. Nu știam ce poate fi. Oltea a sărit repede lângă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pahar-două de vin roșu sau nohan bine păstrat în pivnițe, mai mare dragul să trăiești. în sectorul vitelor cornute se căutau mult juncani buni, de învățat să tragă la jug. De când începuse războiul și care se purta în continuare, se răriseră caii, cei mai mulți rechiziționați pentru nevoile frontului. Azi nu erau de vânzare decât vreo 6 -7 cai bătrâni, reformați și 4 mânji crescuți fără iepelemamă, duse și ele pe front. Războiul se simțea și în scăderea veniturilor primăriei, mult mai mici
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe măsuța scârțâind din toate încheieturile, se află o Carte a Presei, lângă Cartea Cărților, din care se poate citi un gând frumos lăsat de el. ȘI TOTUȘI, PRIETENII RĂMÂN... Și anii trec..., dar prietenii rămân. În ciuda faptului că vremurile răresc rândurile. Rămân cei adevărați. În circumstanțele eternelor întrebări general-umane, starea de prietenie își păstrează fundalul afectiv, iar interogația, chiar semănând incertitudini, consolidează într-un fel termenul. De ce e nevoie de prietenie? Th. Simenschy, în al său Dicționar al înțelepciunii, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
dintre ele și aproape adoarme sub licărul stelelor din infinit. Încet se zbate clipa, se aud parcă viori cu sunet fermecat din depărtare, moliciunea se ascunde între enigmele florilor de mac. În văzduhul inundat de fluturi imaginari (s-au cam rărit cei adevărați?) cuvintele tac înșirate pe un fir de păianjen, siderat aidoma corolelor condamnate risipirii. Peisaj natural uitat și el în aceeași planturoasă tăcere. Fluid de smarald și rubin în umbra copacilor, cu fructele de aceleași nuanțe fragile. Nu apucă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
s-o declare coram populo. Despre „cum mai stăm cu lucrul la carte?” mă întreabă, ironic, și copiii, nu pentru că m-aș fi lăudat vreodată cu scrierea ei, ci pentru că li s-a sugerat că, odată publicată, s-ar mai rări dificultățile financiare, ar putea avea cel puțin o vacanță mai bună! La rîndul lor, „amicii”, înțelegînd că rolul meu la revistă s-a diminuat, au devenit mai „discreți”. Înțeleg cu melancolie ceea ce mi se întîmplă, dar nu consider că trebuie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
așteptate cu anii, nefiind fonduri suficiente pentru mărirea salariilor, trimiterile la post nu se mai făceau ca înainte, pentru o perioadă de 4 ani, ci pentru 6 luni "reînnoibile", la unele ambasade occidentale bărbații plecau fără soții și copii... Se răriseră și vizitele la nivel înalt (în 1982, unicele vizite notabile la București fiind cele ale fostului președinte american Richard Nixon și secretarului general al ONU, Javier Perez de Cuellar), iar prezența României și a președintelui ei pe plan internațional se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se proletariza într-un ritm incredibil. Uzina din Călan înghițea eco-comunitatea dându-i în schimb sirenă, funingine, salam și marmeladă. Curțile căpătau încet aspectul finalului marquezian al unui veac de singurătate: puii de oameni și animalele au început să se rărească, verzeala zidurilor și bălăriile creșteau triumfător printre cărămizile caselor și grajdurilor pustii. La vremea școlii am părăsit acea lume pentru un oraș, proletar și el. Nici acolo nu am aflat prea devreme în ce societate trăiesc. Mai mult, în primii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
am sprijinii proprii lideri când ei pot deveni corupți? Toate acestea pe banii noștri munciți din greu. Probabil veți recunoaște sorgintea neomalthusiană a acestor întrebări. Am auzit oameni de un cinism incredibil care spuneau: „Calamitățile sunt bune fiindcă îi mai răresc”. Un răspuns contraintuitiv și aparent imoral este: da, trebuie să facem toate aceste lucruri din pur egoism: noi vom câștiga mult din investiții în dezvoltarea săracilor și marginalilor: scădem proporția bombelor sociale, avem semeni mai mulțumiți, mai arătoși, mai educați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
pe o șosea imposibilă, cu mâzgă groasă, care făcea imposibil să mai vezi marcajul de pe șosea și cu o ceață cum nu am mai văzut de multe ori în viață. La un moment dat ceața a început să se mai rărească puțin și astfel, unele mașini au început să circule. Eram fericiți că putem să ne bucurăm de o vreme mai bună și o vizibilitate mult mai bună. Eram la granița județelor Ilfov și Ialomița și în plin câmp, în timp ce urmăream
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
să treacă peste Carpații deveniți complet românești, de la Brașov spre Rucăr, Câmpulung, Târgoviște sau invers. El rămăsese o cale comercială de bază pentru transportul produselor agricole și industriale de la producător la consumator. Localnicii erau mai liniștiți, furturile aproape dispăruseră, se răriseră și comiterea altor fapte reprobabile tipice regiunilor de graniță, dispăruseră chiar și "hoții de două țări. "care se caracterizau prin lovituri rapide în "regat" și fuga imediată în Transilvania, sau invers. Schimbarea substanțială a venit din dezvoltarea industriei în jurul Brașovului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
noi membri dar și noi ajunserăm la cifra de cinci fiindcă Persida însăila aproape oră de oră timpul de acasă cu timpul din casa noastră. La școală, dintr-o lehamite posibil de înțeles dar greu de aceeptat, mulți dintre învățători răriseră zilele de școală după un calendar doar de ei știut. Eu nu puteam. Aveam jurământul și credința mea și lipsa copiilor de la școală sau a mea dintre ei parcă ar fi micșorat speranța încheierii acestui război al tuturor împotriva tuturor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
continuau și în casa în care trăiam. Fata cea mare n-a fost prea încântată de felul nostru de viață și era mereu retrasă și rău voitoare cu bărbații beți și femeile vulgare care chefuiau în preajma ei. S-au mai rărit orgiile din cauza unei noi sarcini. Când am născut băiatul toată lumea s-a bucurat. Dar nici de el nu ne-am prea ocupat, „pasându-i-l” fetei care fără să vrea i-a fost și mamă și tată. Copiii s-au
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o stare mai ordonată, negentropică deci. Aici vom găsi vegetația pe care o cunoaștem, majoritar dicotiledonată, iubitoare a unei stări negentropice intermediare. Și, urmărind o tot mai mare negentropie, să urcăm pe munte și Încă tot mai sus. Vom vedea rărindu-se foioasele, adică dicotiledonatele iubitoare de o negentropie intermediară, dar Îndesindu-se coniferele, doritoare de Încă mai multă negentropie. Apoi și acestea vor lăsa loc liber, În stâncăriile Înalte ce adăpostesc cea mai pură negentropiue, celor mai vechi și, implicit
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
întinderea proprietății nu-i putea îndestula aceste multiple nevoi, el era nevoit să ofere munca lui și a vitelor marelui exploatator. Toți proprietarii legilor agrare fură siliți să ofere în același timp brațele lor în târgul muncii; astfel împroprietărirea în loc să rărească oferta muncii, au mărit-o...."53 3. 2. Evoluția sistemelor cooperatiste în România S-a afirmat în nenumărate rânduri că spiritul individualist al românului nu se pretează ideii de cooperație. În opoziție cu această părere marele nostru istoric Nicolae Iorga
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
Eminovici 1854-1889 Matei Eminovici 1856-1929 Vasile Eminovici ~1856-1860 Ce te legeni?... Ce te legeni, codrule, Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pământ? De ce nu m-aș legăna, Dacă trece vremea mea! Ziua scade, noaptea crește Și frunzișul mi-l rărește. Bate vântul frunza-n dungă Cântăreții mi-i alungă; Bate vântul dintr-o parte Iarna-i ici, vara-i departe. Și de ce să nu mă plec, Dacă păsările trec! Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rândurele, Ducând gândurile mele
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
m-ar sorbi într-însul?” Întrebarea desfide orice limitare. Ea fisurează logica textului („Tu, care n-ai coborât niciodată/ spune-mi/ punctul, când e mirare?/ Și când întreabă?/ Când se suspendă?”), dezvăluie dependența teatral-absurdă a universului („Senină sfială albind ne rărim/ În numele marelui mim/ În numele marelui mim îndoială/ În lacrima lumii cuminte plutim/ din gura amară a marelui mim/ Ies stoluri de păsări și nori dau năvală”) și face să vibreze mirarea între afirmație și negare: „Te voi goni cu gură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
În alte izvoare, însă, ei apar. CAUZELE INVAZIEI MONGOLILOR ÎN ȚĂRILE ROMÂNE Bătălia de la Calca a adus victoria lui Gebe și Subotai și o nesfârșită pradă de război. Dar, nu e mai puțin adevărat că rezistența rușilor și cumanilor a rărit simțitor rândurile celor 25.000 călăreți, încât Subotai nu și-a mai putut continua înaintarea spre Apus. Mai mult decât atât chiar, el a trebuit să se reîntoarcă pe la nordul Mării Caspice, unde a suferit o grea înfrângere lângă orașul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
care nu-l doresc nimănui. Sâmbătă 29 VII. Noaptea la ora 12,30 m-am deșteptat. N-a mai fost chip să mai dorm. Au cântat cocșii odată, . . a trecut timp, . . au mai cântat odată. Întunericul a început să se rărească. Păsărele mi-au ciripit în fereastră. O Doamne, când se va rări întunericul ce-mi împresoară sufletul ? Vor mai cânta vreodată păsărele nevinovate, în zori de zi, în fereastra inimii mele pustiite ? Am constatat că părintele protopop Breabăn Ion susține
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
30 m-am deșteptat. N-a mai fost chip să mai dorm. Au cântat cocșii odată, . . a trecut timp, . . au mai cântat odată. Întunericul a început să se rărească. Păsărele mi-au ciripit în fereastră. O Doamne, când se va rări întunericul ce-mi împresoară sufletul ? Vor mai cânta vreodată păsărele nevinovate, în zori de zi, în fereastra inimii mele pustiite ? Am constatat că părintele protopop Breabăn Ion susține cu toate puterile interesele partidului în Biserică, și nu interesele Bisericii în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
îmi cumpărasem munițiunile și puțin a lipsit, în ferbințeala explicațiunilor ce am avut cu el, să nu mă încurc în barba și tirbușoanele 48 lui. Dar a trebuit de la o vreme să-mi mai stâmpăr ardoarea cinegetică și să-mi răresc expedițiunile, căci mă pomenii, fără nici o stăruință din parte-mi, numit membru la tribunalul din Suceava. Pe atunci era mare lipsă de oameni și tinerii, ceva, ceva curăței erau foarte căutați. Ieșise Grigore Ghika din scaunul Domniei și în locu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
măsura a doua oară adâncimele Vladnicului. Am continuat ani de zile a vâna la câmp și la pădure, vara la pene66, iarna la păr67, după vorba Cățelei, însă de la o vreme ceata tovarășilor noștri de pușcă a început a se rări. Unul câte unul, spre marea noastră durere, au trecut pragul vieței și astăzi din cei vechi am rămas numai doi, mari și lați: Dimitrie Rosetti și eu. Ne uităm unul la altul cu strângere de inimă, dar de nărav tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Gheorghe, George Vulturescu, Traian T. Coșovei, Gellu Dorian, Radu Florescu, Cassian Maria Spiridon, mulți alții pe care nu-i mai enumăr cât și pe cei pe care-i cunoaștem împreună din literatura și teatrul românesc. An de an s-au rărit prietenii și cunoștințele din prima perioadă. Unul dintre cei mai buni prieteni, Valeriu Anania, ne-a părăsit anul trecut, cum am mai spus (2011) și au mai rămas foarte puțini de atunci. Mai exact doi: Radu Beligan care-mi amintește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
oraș situat în cartierul nou, Kronsberg - la o distanță protectoare de cartierele periferice -, în sud-estul Hanovrei. Cu acest prilej, s-a construit și o stație de tren specială pentru Expo 2000, la vreo 20 km de oraș, pentru a mai rări fluxul de oameni care sosesc la Hanovra. O stație nu prea circulată, mai ales în orele serii și ale nopții, când acostase trenul nostru - același loc de unde, ieri după-masă, fuseserăm duși cu autobuzele în oraș și distribuiți la trei hoteluri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]