1,169 matches
-
și a anunțat-o mult mai târziu, după ce se vindecase, că nu se mai întoarce, pentru că știa că nu va alege nimic greșit, cu spiritul ei pragmatic. Nu s-a lăsat copleșită nici când rândurile prietenilor și prietenelor ei se răreau, dispărând cu adevărat, sau numai închiși în casele lor de neputințele bătrâneții, pentru care ar fi fost nedrept să-i învinuiască. Nu toată lumea i se asemuia. Ea mai păstra încă energie, își vizita fratele, îndemându-l să mai cânte la vioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
S-a întâmplat ca momentul acesta să se suprapună cumva și aniversării zilei de naștere a bătrânei doamne și, dacă nu aveau alt pretext, veneau, înainte sau după, să o felicite, după cum își aminteau. Dar pe urmă reuniunile s-au rărit, nu spun că au dispărut cu totul, și-au reluat doar ritmul de dinainte. Bătrâna doamnă Marga Pop nu mai stârnea nimănui curiozitatea. Mai era însă un motiv hotărâtor și, dacă n-ar fi fost acesta, probabil că doamnele - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gândea la asta, dar, dacă nu s-ar fi încăpățânat să nu mediteze la ce se întâmpla cu ea, așa ceva și-ar fi spus. De fapt, cu o excepție sau două, n-a văzut pe nimeni mai mult de o dată. Rărindu-și drumurile și rămânând mai mult timp acasă, trebuia să-și ocupe ziua. Nu era simplu. Asculta multă muzică, dar de la o vreme s-ar fi putut spune că aparatul de radio mergea în neștire, iar ea nu dădea atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
prin cap că s-a petrecut ceva cu ea, dar n-a întrebat-o nimic... Avusese o întâlnire? Sau altceva?... Nu, nu fusese departe de el numai în ultima săptămână, evitase să-l vadă mai de mult, e greșit evitase, rărise pur și simplu întrevederile lor, nu-i mai spunea zilnic că e moartă dacă nu-l vede... El avea de învățat și nu înțelegea și nici nu se gândise, îi spusese de foarte multe ori vrei să te distrezi, fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
capăt, o verificare cronologică. Știa dinainte că n-are nevoie, că e inutil, dar nu se putea opri și până să-și spună oprește-te, mintea lui scormonea după ordine. Deci: plimbare în grădina botanică; evită să-l vadă sau rărește întrevederile, e tot una; cearta; dorința de a-i spune exact programul; refuzul de a se mai culca cu el; întrebarea despre aventură; ziua Yvonnei; întrebările despre căsătorie; teatrul, serile acelei săptămâni în care nu l-a văzut deloc; refuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pus din nou haina pe mine și mi-am mișcat prin puterea voinței picioarele În direcția liftului. Avea să fie din nou o zi foarte, foarte lungă. Al doilea drum după cafea a mers mai ușor; coada la Starbucks se rărise binișor, iar Marion venise deja. S-a apucat să prepare personal cafeaua latte a Mirandei imediat ce am intrat pe ușă. De data asta nu m-am obosit să cheltuiesc mai mult decât era necesar, eram prea disperată să ajung Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ca un rahat cu el. M-am dus până la bar să cer niște aperitive și pe când m-am Întors golănașul-de-Wall-Street se ghemuise deja pe banchetă lângă Lily. Părea să aibă până În treizeci de ani, dar părul Începuse să i se rărească, așa că era cam greu să-i apreciezi vârsta. Am apucat haina ei și i-am aruncat-o. — Lily, pune asta pe tine. Plecăm chiar acum, am zis cu ochii la el. Era cam scund, iar pantalonii kaki lăbărțați nu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
două femei și bărbatul care stăteau lângă ea au chicotit și am simțit cum mă Înroșesc toată. — Firește. Mă Întorc imediat. Am adus apa, pe care a primit‑o fără să zică mulțumesc, și mi‑am croit drum prin mulțimea rărită spre mașină. M‑am gândit inițial să mă duc la părinții lui Christian să le mulțumesc, dar m‑am răzgândit și m‑am Îndreptat direct spre ieșire, unde el se sprininea de tocul ușii, cu o expresie Încrezută și satisfăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o trage după ea. — Hai odată! Hai repede! O să pierdem parada! Își trecu degetele de-a lungul palmei lui Helen, apoi le lăsă să-i alunece. — Asta te face să te simți așa, nu crezi? Ce melodie e asta? Își răriră pașii și ascultară cu mai mare atenție. Helen clătină din cap. — Nu-mi dau seama. Ceva modern și discordant? — Cu siguranță nu. Muzica crescu În intensitate. — Repede! zise Julia din nou. ZÎmbiră, mature, dar continuară să meargă mai repede ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fruntea și zona de lîngă nas. Avea treizeci și șase de ani, dar de curînd Începuse să arate ceva mai În vîrstă. Avea o față pămîntie - datorită sîngelui lui italian - iar ochii căprui erau Încă frumoși, dar părul i se rărea, nu uniform, ci formînd un mic petec rotund În mijloc; Îi cădea, de fapt, lăsînd să i se vadă scalpul lucios. Dinții, drepți și foarte regulați, despre care Viv Își amintea că erau de un alb orbitor, Îi Îngălbeneau. Carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ape Întunecate, atît de ciudată și densă era bezna absolută a nopții, și-ntr-atît de Încărcată de violență și devastare. Își țineau lanternele destul de jos, urmînd linia albită a bordurii. Ori de cîte ori se apropia o mașină sau un camion, răreau pașii, se lipeau de gardurile aparent fragile, care fuseseră puse acolo pentru a separa trotuarul de moloz, și simțeau sub tălpi pămîntul, arbuștii și piatra sfărîmată. Vorbeau pe șoptite. Îmi amintesc cum m-am plimbat pe-aici În ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Nu, Guy, au un uliu care vânează porumbei. Poți să-i Întrebi când este programat să vină? Nu multă lume știe că centrul financiar al Londrei angajează un șoimar care-și aduce uliul păsărar de câte ori este nevoie pentru a mai rări populația de porumbei. La ultima lui vizită, eu și Candy ne duceam să mâncăm de prânz, iar prietena mea newyorkeză, pe care nu o șochează nimic, a fost uimită să vadă un bărbat masiv de la țară cu o singură mănușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
întinderea proprietății nu-i putea îndestula aceste multiple nevoi, el era nevoit să ofere munca lui și a vitelor marelui exploatator. Toți proprietarii legilor agrare fură siliți să ofere în același timp brațele lor în târgul muncii; astfel împroprietărirea în loc să rărească oferta muncii, au mărit-o...."53 3. 2. Evoluția sistemelor cooperatiste în România S-a afirmat în nenumărate rânduri că spiritul individualist al românului nu se pretează ideii de cooperație. În opoziție cu această părere marele nostru istoric Nicolae Iorga
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
ca să fiu sigură. Dumnezeule, oare de ce nu se sinucid mai mulți oameni dacă-i atât de ușor? — Vii la Hermès după-amiază? urmă Julie. Dar ai fost și ieri, i-am amintit. Nu crezi c-ar fi bine să-ți mai rărești vizitele? Devin un obicei. Dacă tot urma să dispar, cel puțin puteam să-i las lui Julie niște sfaturi demne de urmat. —Cel puțin, nu sunt dependentă de Harry Winston, ca Jolene. Atunci, chiar aș fi în pericol. Vii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
era doldora de carafe care-i făceau cu ochiul. Își luă o sticlă pătrată de whisky, coborî scara de marmură, ieșind printr-o ușă laterală de exterior în noaptea plină de ninsoare. Fu surprins, să constate, afară, că fulgii se răriseră simțitor și că se afla în plină Câmpie a Bărăganului. Alte clădiri nu mai erau, hotelul Palace-Afrodita găsindu-se pe liziera deșertului Bucureștilor. În afară de vuietul îndepărtat, de mare oraș, al Capitalei, în noaptea neagră nu se mai auzea nimic, consistența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că supraviețuiseră, mulțumind în sinea lor cerului pentru norocul care le prelungise chiar și cu câteva minute viața hărțuită de nenumărate spaime. Bezna nopții se înstăpânește brusc peste ei, așa cum un scurtcircuit lasă fără lumină o cameră. Treptat, exploziile se răresc, după care încetează definitiv. O ceață subțire și mișcătoare acoperă pădurea, se agață de crengi ca apoi să se așeze în giulgiuri albe peste trupurile înghețate ale morților. Sus, pe cer, o stea solitară tremură în noapte. "Obiectivul continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
altădată, femeile acelea multicolor Îmbrăcate, care-i umpleau cu zgomotul prezenței lor sufrageria Încăpătoare, mobilată cu canapeaua de la peretele dinspre nord, cu cele două fotolii, cu bufetul-vitrină, cu masa grea, dreptunghiulară, de stejar și caldul covoarelor lînoase, doamnele acelea se răriseră, e adevărat, două din ele Închiseseră ochii definitiv, iar celelalte nu mai erau În puterea sănătății de atunci și veneau mai rar, un fel de părăsire, se bucurau că trăiesc, dovadă că viața Își are felul ei de nemurire, gîndeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o să ajungem? - Am și ajuns, domnule Pavel. Vedeți, din cînd În cînd se spune că vine un dezgheț, - de fapt un răgaz ca prostimea să mai tragă aer În piept, adică noi, o Înșelare, interval În care arestările se mai răresc sau nu mai au loc, cum e acum de pildă, constatîndu-se că nu mai sînt necesare Închisori pentru că societatea, asta se și vrea, e anulată ca voință colectivă prin frica ce a ajuns să pună stăpînire pe ea, și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
gândise și ea la acest lucru. Se gândise, dar nu prea mult. O pura idee. Asta însemna că se gândise și la cel mai rău caz. Duci viața de acum, am reluat eu, mai mulți ani. Îmbătrânești. Petrecerile se vor rări, apoi vor înceta. Ce vei face? Nu te-ai putea salva decât dacă ai fi o mare poetesă și ai descrie în versuri frumoase viața ta de curtizană, ca Bilitis, exprimând în esență ideea că așa ai înțeles tu datoria
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tot atât de mult ca și tine și sper, continuai eu cu un stupid joc comun caracteristic pentru aceste situații, că o să rămânem prieteni...'" El nu zise nimic auzind această declarație și în tăcerea care se lăsă ne așteptă Matilda. Brazii se răreau. Petrică o lua încet înainte, noi rămaserăm, tot încet, înapoi. "Ți-a spus?", mă întrebă ea. Da, mi-a spus", răspunsei și tăcui. "Și ce ți-a mai spus?", insistă. ..Atât, că o să vă despărțiți, că să nu mă iau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că îi vede..." "Se bucură?!! (și făcu gestul său de lehamite și se reașeză). Și ce rezultă de-aici? Când vă povestesc eu ce rezultă, mi se usucă gîtul". "Adică?", zisei. Cînd spuneți (și vocea îi coborî și i se rări insinuând aceeași amară ironie de mai înainte, când îmi povestise despre ceilalți, ironie la adresa întregii umanități, dar și la a mea, care putusem să afirm...) că se bucură că își vede copiii!" I se părea ceva jalnic să fie cineva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mine ferm, liniștit, sigur pe el și doar, ca să zic așa, vârful acestei priviri parcă îmi sugera: știu la ce te gândești, nu e, poți să mă întrebi și am să-ți dau un răspuns neașteptat. Și îl și întrebai rărind cuvintele, ca să fiu înțeles: "De unde știți că nu e cancer?" "Are alte simptome!" răspunse el firesc. "Care?" Chiar și când ajunge să se vadă, bolnavul încă poate vorbi normal, în nici un caz nu ia vocea în câteva zile, cum vi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
noi? Să rămânem la Lisabona?... Nu rămânem... Deși Lisabona e în țară latină și se poate lupta și acolo împotriva regimului fascist al lui Salazar, poți fi mai util acolo partidului decât aici unde sânt confruntat cu tovarășul... (și aici rări și mări cuvintele ca printr-o fantastică luptă) A-măi-că-li-țu-lui... Amăicălițului, repetă cu amara sa ironie, care nu mi-a făcut nimic, îl respect pe tovarășul Amăicălițului, nu i-am citit poeziile, o să i le citesc, da, îmi fac autocritica, e
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de-asta îți curăță tot tunelul. Bâzâitul interfonului îi surprinse. Hicks stabili imediat legătura. ― Aici Bishop. Am auzit detunăturile. Care este situația? ― Cât puteam spera de bună. Santinelele A și B au rămas fără muniții, dar trebuie să-i fi rărit destul. ― Cu atât mai bine, fiindcă eu mă tem că am a vă da niște vești proaste. Hudson se strâmbă și se rezemă de un dulap. ― Ei, asta-i ceva nou. ― Ce vești proaste? întrebă Hicks. ― Va fi mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să ne descurcăm pe pielea noastră, fără mult zgomot. Toți eram campioni. Viața mergea înainte, întretăiată de pofte și frici. Mult mai târziu, într-o epocă în care, odată cu bunul-simț, activitatea ficatului și firele de păr din cap, se mai răriseră și campionii, am revăzut-o pe Dana, ieșind la Mall dintr-un Oltcit. Scena avea ceva grotesc, nefeminin, ca și înfățișarea ei neutră și inutilă, și, în clipa aia, m-am gândit la sânul lui Jeni, cu tot cu mamelon, uitat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]