3,048 matches
-
ele Zac rănit prin colț de vis, Rebegit și plin de gânduri, Albatros sau biet proscris Adunat în vers...în gânduri Viața ce-am lăsat în urmă, Ca nisipul din clepsidra Ce devine timp și scurma, Răscolește cum o Hydra, Răscolește-n doruri duse Trecătoare-ntr-un pustiu, Chiar și-n timpurile-apuse Vindecate-n...verde viu, Vindecate-n nopți cu stele, De un dor ce arde-n șoaptă Speranțele ...mor și ele În miros de pâine coapta. Valer Popean,Târnăveni ... Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
Târnăveni ... Citește mai mult Speranțele mai mor și eleZac rănit prin colț de vis,Rebegit și plin de gânduri,Albatros sau biet proscrisAdunat în vers...în gânduriViața ce-am lăsat în urmă,Ca nisipul din clepsidrăCe devine timp și scurma,Răscolește cum o Hydra,Răscolește-n doruri duseTrecătoare-ntr-un pustiu,Chiar și-n timpurile-apuseVindecate-n...verde viu,Vindecate-n nopți cu stele, De un dor ce arde-n șoaptă Speranțele ...mor și eleîn miros de pâine coaptă.Valer Popean,Târnăveni... XXIII. SUNET DE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
Speranțele mai mor și eleZac rănit prin colț de vis,Rebegit și plin de gânduri,Albatros sau biet proscrisAdunat în vers...în gânduriViața ce-am lăsat în urmă,Ca nisipul din clepsidrăCe devine timp și scurma,Răscolește cum o Hydra,Răscolește-n doruri duseTrecătoare-ntr-un pustiu,Chiar și-n timpurile-apuseVindecate-n...verde viu,Vindecate-n nopți cu stele, De un dor ce arde-n șoaptă Speranțele ...mor și eleîn miros de pâine coaptă.Valer Popean,Târnăveni... XXIII. SUNET DE AMIAZĂ, de Valer Popean
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
pași și de urma-ți trecută, S-o adun în palmă, s-o strivesc între buze, Să simt gustul trist de iubire pierdută. Am să te caut sub picuri de lacrime reci Și pe sub toți pomii de vânt desfrunziți; Oi răscoli și pe sub umbrele nopților seci Și prin codri pustii, ce zac sub ierni ațipiți. Am să ajung și pe sub toamna din mari Să le răscolesc profundul cu al meu gând, Am să mă înalț și peste albastrele zări Să îți
AM SĂ TE CAUT PRIN TOAMNĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383639_a_384968]
-
te caut sub picuri de lacrime reci Și pe sub toți pomii de vânt desfrunziți; Oi răscoli și pe sub umbrele nopților seci Și prin codri pustii, ce zac sub ierni ațipiți. Am să ajung și pe sub toamna din mari Să le răscolesc profundul cu al meu gând, Am să mă înalț și peste albastrele zări Să îți las numele scris cu lacrimi plângând. Te-oi căuta mai apoi și prin toamna din cer Și printre lacrimi plânse de frunze din stele, Să
AM SĂ TE CAUT PRIN TOAMNĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383639_a_384968]
-
îngăimă, dar în același timp fu adusă cu picioarele pe pământ. Nu îi va spune în ruptul capului. Și când te gândești că era cât pe-aci... Ce-ai cerut! Știu eu!?... Palme ai cerut, palme primești! Acest răspuns o răscoli din toate măruntaiele și nu numai că îi dădu dreptate soțului ei, ba chiar fu zguduită de remușcări. Scurtă așadar pe cât posibil discuția cu prietena, o dădu pe glumă fără a fi convingătare, desigur, o servi cu o cafea, mai
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
mă simt pustiu, Pierdut, n-am viață-n mine, Un ceas de pleci, stau lângă foc Cu-o ceașcă de cafea Și nu am somn privesc un joc De umbre pe-o perdea, În mine curge-al tău izvor Nisipu-mi răscolește, Nu-i timp de lacrimă și dor Când ochii-mi spun:-Iubește! Mi-e hrană amintirea ta, Dar farfuria-i goală... Nu pot dormii, nu pot mânca, Așează-mi-te-n poală. Iubesc și știu că sunt iubit În jurul meu sunt stele, Nici
MISTERELE IUBIRII de ANA PODARU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382822_a_384151]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > DESTĂINUIRI Autor: Mariana Petrache Publicat în: Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Iubite, de câte ori îmi ești în minte mă răscolesc păcate și ispite îmi spui cuvinte care par nimicuri pe răni mereu otravă îmi picuri. Mă rog în fiecare seară-n taină dezbrac din suflet o păgână haină mă spovedesc cu-a mea durere aștept din nou a ta mângâiere
DESTĂINUIRI de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382985_a_384314]
-
mă simt pustiu, Pierdut, n-am viață-n mine, Un ceas de pleci, stau lângă foc Cu-o ceașcă de cafea Și nu am somn privesc un joc De umbre pe-o perdea, În mine curge-al tău izvor Nisipu-mi răscolește, Nu-i timp de lacrima și dor Citește mai mult Misterele iubiriiAna PodaruS-a întâmplat să te iubescMă-ntrebi de știu ce-nseamnăCând două inimi își vorbescClădind povești în taină,N-am fost la școli pentru-a-nvățaMisterele iubirii...Un amănunt sau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
nu te văd mă simt pustiu,Pierdut, n-am viață-n mine,Un ceas de pleci, stau lângă focCu-o ceașcă de cafeași nu am somn privesc un jocDe umbre pe-o perdea,În mine curge-al tău izvorNisipu-mi răscolește,Nu-i timp de lacrima și dor... XIV. SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017. Scrisoare către Eminescu Ana Podaru De-ai ști tu, Emine, ce-ai lăsat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
să-și acorde privilegii legale, pentru „onorantele” demnități. Toate aceste situații din realitatea românească s-au reflectat în multe opere literare, a căror citire provoacă numai stări depresive. Or, cititorii mai sunt zilnic otrăviți și de transmisiile mediatice, care le răscolesc sufletele cu știri șocante, ce provoacă neliniște, nesiguranță, sentimente de indignare și revoltă. . Evident că în asemenea situații publicul are nevoie de știri luminoase, care să-l revigoreze, să-i dea liniște și încredere în viață. Așa am sințit și
MODELE DE VIAŢĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383045_a_384374]
-
Caru-Mare cu stele și pe pleoape strălucirea aurorii boreale, dar dincolo de orice, tandrețe nestavilită, mă simt ocrotită ca o floare abia, înflorită. Zorii se scurg ca un râu, la poarta nopții, când, din nou, împânzesc albia dimineții; te-aștept să răscolim cearceafurile-n doi, chiar dacă ''la tine-i vineri iar la mine-i joi'' 8 Februarie 2017 - MIT Referință Bibliografică: ÎN DOI / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2232, Anul VII, 09 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
ÎN DOI de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383121_a_384450]
-
de la Corul „Dragoș Vodă”. A fost plăcut să observăm cum crește, întinerește și se desăvârșește, mai ales acum, când în fața colectivului apare un talent atât de strălucit - Dumitru Caulea. Prin vocea sa, versurile lui Grigore Vieru „Pentru Ea” ne-au răscolit până în profunzimea ființei cu întrebarea dacă ne mai este teamă de păcate? Desigur, nu pe cei care veniseră să asculte cât de „dulce-i vinul”, în situația când trăim într-o permanentă mare de amar. Aplaudată a fost și revederea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
trăi și altfel, nu-i așa, Ștefan? Nu va ploua astăzi, zise Anton trăgând în piept aerul uscat. Am avea nevoie de ploaie, dar să mă lase să-mi termin treburile urgente. Trecură două, poate trei ore de când cei doi răscoleau pământul. — E cazul să ne oprim, mai am pentru tine o surpriză, păcat cu nu ai venit în luna mai-iunie să admiri trandafirii pe care îi cultiv, iată este al patrulea an. Ștefan gândi în acel moment... doar patru ani
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383261_a_384590]
-
vieții cum e și moartea condiție a libertății, sau libertatea doar când crezi că simți dincolo de cecitatea unor sfinți. Nu râdeți de mine...! Am săpat prin munte în mina de cărbuni și diamante, Nebun...! Ce căutăm, ce vrem de ce tot răscolim printr-un atom, căutăm răspunsul la întrebarea: unde se începe marea? Referință Bibliografică: Unde se începe marea / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1917, Anul VI, 31 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru Jipa : Toate Drepturile
UNDE SE ÎNCEPE MAREA de PETRU JIPA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383310_a_384639]
-
Castelanul se dovedește a fi o fantomă ce bântuie locul, încurcând și mai mult lucrurile. Apariția și dispariția lui au adus numai derută. Romancierul, nu se mai îndoiește nimeni, este, la rândul său, unul din marii vinovați. I-a fost răscolită casa: manuscrisele citite în Piață, în fața mulțimii, cărțile arse. CRONICA INFAMĂ aproape că a explodat. Cei trei, separat, au dus Stațiunea la dezastru. Asumându-și responsabilități excepționale, Comitetul Cetățenesc a organizat, ieri, o demonstrație de forță. Femeile au răspuns primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Pomeții ridicați sub pleoapele alungite de machiaj Îi confereau o expresie indescifrabilă, pierdută Într-un spațiu și Într-un timp Îndepărtate. Își aminti că, odinioară, văzuse un chip asemănător, În grajdul unui gospodar care găsise o sculptură pe câmpurile lui răscolite de plug. Se spunea că era capul unei nobile doamne aparținând poporului etrusc, care Îi precedase pe romani. O compară pe Antilia cu toate femeile frumoase pe care le cunoscuse, cu doamnele pe care le iubise. Nici una dintre ele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Porta Carraia, cântărit iute timpii. Dacă s-ar fi grăbit, ar fi putut să ajungă la palat, să de alarma și să revină cu o jumătate de duzină de polițai, Înainte de ivirea zorilor. Le-ar fi ordonat mișeilor acelora să răscolească toate paturile, să se uite Îndărătul tuturor perdelelor. Dar simțea că pe femeie nu avea să o mai găsească. Așa cum i se Întâmplase și În prăvălia lui Teofilo, de unde dispăruse fără să lase nici o urmă. Se ridică anevoie, apucând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în stare să se omoare în duel pentru două gropi în obraz, iar alții cum bolesc după rotunjimi zărite o clipă, printr-un capriciu al rochiei. Era burlac nu prin forța împrejurărilor, ci prin structură. Clocotul ce-l simțea câteodată răscolindu-i sângele, îl domolea în luptă, și pe bună dreptate: care femeie, cinstit vorbind, merita descărcarea pe care o simțea căpitanul tăind doi turci dintr-o dată, spre binele nu al unei mironosițe oarecare, ci al patriei? Și-acum, poftim! El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
însă așa de ușor că șase europeni nevinovați au fost sechestrați de beduini în inima deșertului - plescăi din limbă, iritat și adăugă: Întotdeauna va fi o mamă, o iubită, o soră sau o asociație de prieteni sau vecini dispusă să răscolească rahatul și să ceară respectivelor guverne să-i elibereze imediat. Și presa, de obicei, este foarte sensibilă când e vorba de asemenea probleme, fiindcă întotdeauna suferința altora lasă loc multor speculații. — Mi se pare normal ca familia să se îngrijoreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
chipul meu după lupta de la Termopile. Știi, existau două tabere, bătrînii și tinerii. Ne iubeam și ne uram pînă la paroxism. Tinerii ne pizmuiau pentru Înțelepciunea și stoicismul nostru, noi le rîvneam plăcerile. Intram unii În alții cu schimbul, ne răscoleam, măruntaiele cu disperare să smulgem ceva din ființa aceea promisă care ni se refuza. Viețile noastre sînt ca niște cruci țintind infinitul În toate cele patru direcții cardinale, nu se Întîlnesc decît o singură dată În punctul de conjuncție... Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
îl curățase tata. Pinii de acolo crescuseră deja mari. Apusul se vedea întotdeauna foarte frumos printre ei. M-am oprit, m-am uitat în jur și am avut impresia că aud ceva la rădăcina unuia dintre ei. Era mama, care răscolea pământul în jurul pinului. S-a uitat în sus și m-a văzut, apoi s-a întors spre pin și a zâmbit. — Of, David, uite ce mare s-a făcut varza plantată de taică-tu. N-am crezut niciodată că legumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
aduceam în mod special aminte de cercul de gheață; de când o știam, fotografia a fost în mijlocul panoului. Panoul se afla încă acolo, dar acum era doar o bucată goală de plută. Mi-am imaginat din nou aceeași persoană care a răscolit cutiile din dulap, mișcându-se repede, neavând timp să ia fiecare vedere să o citească și să o pună la loc. Așa că luaseră totul - să fie siguri că în graba lor nu au ratat lucrul pe care îl căutau. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la prima vedere păreau destul de aranjate. Chiar și eu trecusem direct pe lângă ele când am intrat. Nu m-ar lua nimeni în serios dacă aș cita cutiile de cereale, vederile lipsă sau cărțile răsturnate ca dovezi că apartamentul a fost răscolit. Dar eu eram sigură că așa se întâmplase, și nu era poliția. Probabil că fuseseră și ei pe aici, dar ei nu operează așa. Dacă s-ar fi uitat cu adevărat după ceva, ar fi rupt în bucăți totul. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pericol, renunțând la varianta unui microfilm cu neprețuitele imprimeuri albastre pentru o nouă bombă mai deșteaptă sau la smaraldele furate ale țarinei. Alarma ceasului din capul meu s-a declanșat, sunând tare. Bunul simț îmi spunea că apartamentul fusese deja răscolit și din câte știau cel sau cei care au făcut-o găsiseră ce au căutat. în orice caz, nu avea nici un sens să mai stau acolo și să risc să fiu descoperită. Am ieșit în grabă și am încuiat ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]