2,842 matches
-
epicurieni sunt creștinii care duc o viață de sfinți - și viceversa. în ce constă cea mai mare mizerie? în reaua credință. Care-i culmea fericirii? O conștiință împăcată. Păcatul? Ceea ce distruge prietenia dintre Dumnezeu și om - și care poate fi răscumpărat prin penitență și milostenie. Iată cum poate fi reformulată ataraxia în mod creștinesc: pacea sufletului individului care nu are a-și reproșa nimic, aceasta e voluptatea supremă. în mod evident, binele suveran nu e plăcerea ci Dumnezeu. Dar plăcerea însoțește
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
trimit genealogia negativității la o datorie contractată de ei în Vârsta de Aur, pe care ar trebui s-o achite în cursul vieții, transformându-și existența într-o vale a plângerii, în durere și în suferințe pentru ca astfel să-și răscumpere greșeala. Această interpretare transcendentă și idealistă nu i se potrivește nicidecum gânditorului planurilor de imanență: răul echivalează cu suferința, care se reduce la niște condiții existențiale reperabile în viața cotidiană. Unde? Și când? în dezechilibrul atomic, în pierderea de materie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
prădau Roma. Cărțile nu pot, firește, stăvili cu ființa lor materială puhoaiele, care le calcă în picioare și își fac o aprigă plăcere din a le pune pe foc. Dar unele cărți au o forță latentă incalculabilă și pot măcar răscumpăra de nu împiedica urgiile. În dezastrele și calamitățile istoriei, spiritul poate fi uneori obligat să tacă, dar dacă chiar amuțește totul e pierdut. Unii au crezut că în atari momente nu mai e timp de „literatură” și că omenirii „nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ca În această privință, ca și În multe altele să Întruchipeze modelul scriitorului, care nu ascunde că citește puțin: „Prinsesem mai Întâi aversiune pentru lectură, și chiar am Împărțit câtorva prieteni cărțile mele preferate. Pe unele a trebuit să le răscumpăr mai târziu, după perioada critică. Dar rămân prea puțin un cititor, căci nu caut Într-o lucrare decât ceea ce permite sau interzice ceva În activitatea mea”. Această neîncredere față de cărți se Îndreaptă pentru Început către biografie. Valéry a devenit celebru
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
se înțelege; în domeniul restrâns în care putea efectiv să acționeze și care se reducea, practic, la relația sa cu puterea centrală a Bisericii. În această relație, spiritul său critic a fost implacabil și exemplar, până într-acolo încât să răscumpere în el orice posibil semn al răului - datorat fie unui exces de pasionalitate, fie aridității - și să-l facă, în fine, în ciuda tuturor, un om adorabil. Meschinăria puterii ecleziastice la adresa lui este deja un dat obiectiv și imposibil de trecut cu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cu celelalte categorii axiologice. Cercul lui Hermes (1998) distilează straturile succesive ale palimpsestului - figurile proteice, manifestate în durată cronologică, ale comprehensiunii - în viziunea fulgurantă a intuiției extatice, acea ipostază a intelectului noetic în care existența estetică, de natură textual-discursivă, este răscumpărată și mântuită prin prezența imponderabilă, dar orbitoare a adevărului întemeietor. Contribuția lui I. la hermeneutica postheideggeriană constă în demersul integrator prin care „amprentele” mundane ale ființei, concretizate în ceea ce modernitatea și postmodernitatea numesc „specializări” (științe teoretice) și „tehnici” (științe practice
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
ultragiat. După mulți ani de la plecarea Elizei de acasă, rana lui nu s-a închis, ceea ce îl face să fie cu atât mai neîndurător. Curios, autorul ține partea iresponsabilei frivole, al cărei zbucium târziu i se pare lui că o răscumpără. Mustrările, puse în gura diferitor personaje, îl vizează aproape numai pe bietul om și în mult mai mică măsură pe păcătoasa lipsită de cenzură morală. El ar fi întruchiparea tiraniei masculine, amalgam de prejudecăți, egoism și abuz de forță. S-
MICLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
chiar și prin trup. Cine nu acordă Mariei titlul de Theotokos neagă, în realitate, calitatea de Dumnezeu și Fiu a lui Cristos. După ce a devenit om, asupra Logosului acționează limitările specifice condiției umane; nici nu exista alt mijloc de a răscumpăra pe cei ce erau în sclavie în afară de apropierea a ceea ce aparține sclavului pentru a-l face să strălucească în slava provenită de la Logos. Așadar, nu trebuie să vorbim de amestec, ci trebuie să recunoaștem că există o singură natură a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au făcut toate eforturile pentru a transforma ceea ce sigur reprezenta o pierdere - măcar de natură instituțională - într-o sursă de câștig. Oportunitatea care s-a ivit a fost aceea de a utiliza AVAB ca pe un mijloc de a-și răscumpăra datoriile și de a-și salva garanțiile depuse, la un preț mult mai scăzut decât valoarea nominală a acestora, adică la un preț de piață, ba chiar de a-și mări capitalul. Cum piața era ca și inexistentă, căci nu
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
mări capitalul. Cum piața era ca și inexistentă, căci nu exista capital dornic să investească în datorii neperformante, măcar pe termen scurt, capitaliștii autohtoni au putut domina piața, au putut stabili noile prețuri ale propriilor lor datorii, le-au putut răscumpăra la valori convenabile, ba chiar au putut achiziționa la prețuri foarte scăzute, o parte a capitalului de stat care intrase, prin intermediul datoriilor la Bancorex, pe același traseu al AVAB. Nu ne interesează aici dacă statul român a procedat corect sau
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
surprinde ceva din atmosfera mahalalei, insistând pe urmărirea unor destine umane, fără lirism, fără porniri critice sau ironii. Neașteptate sunt romanele sale istorice. Hangița Tudora (1970) imaginează viața mamei lui Mihai Viteazul, fiică de moșneni olteni, ajunsă roabă la turci, răscumpărată de un negustor grec (care o face stăpâna unui han) și devenită „țiitoarea” lui Pătrașcu-vodă, tatăl viitorului domn. Femeie vrednică, vitează, pricepută, ea se bucură sau suferă pentru faptele fiului, aflate din relatările unor martori. Apar, astfel, ecouri ale domniei
STEFANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
e Dumnezeu, chiar și prin trup. Cine nu acordă Mariei titlul de Theotokos neagă, în realitate, calitatea de Dumnezeu și Fiu a lui Cristos. Devenind om, asupra Logosului acționează limitările specifice condiției umane; nu exista alt mijloc de a-i răscumpăra pe cei ce erau în sclavie decît însușirea a ceea ce-i aparține sclavului, pentru a-l face să strălucească în slava provenită de la Logos. Așadar, nu trebuie să vorbim de amestec, ci trebuie să recunoaștem că există o singură natură
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
îndeosebi, cazul lui C. Pedicini, în studiul său „Il significato politico della escatologia di Ippolito di Roma”, în Annali della Facoltà di lettere e filozofia dell’Università di Napoli, 4, 1954, pp. 97‑122. . „Lumea” este supusă păcatului și trebuie răscumpărată prin jertfa lui Isus (In. 1,29; 3,17; 4,42); ea este lipsită de viață și trebuie făcută vie de Cristos (6, 33; 6, 51); „lucrurile sale sunt rele” (7, 7) iar „principele său este diavolul” (12, 31); această
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Maria (cea cu care a hălăduit un timp prin Transilvania - s-a întâlnit acolo, se pare, cu Vlad Călugărul -, unde o dusese Ștefan Báthory - după ce din țara Românească o răpise Laiotă Basarab; în cele din urmă, prin 1483, ea va fi răscumpărată contra unor daruri costisitoare) rămâne fără soț (se va recăsători cu Vlad Călugărul), vom admite că Radu de la Afumați (viteazul Domn care, de dincolo de moarte, își înșiră - într-o frumoasă etopee incizată pe partea de mormânt din gropnița mănăstirii de la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tocmai el, fostul inamic). Nici vorbă ca Mihailovna să fi fost soție a principelui - susțineau partizanii ilegitimității statutului ei -, „întrucât cea dintâi soție este încă în viață, în a cărei casă se afla Ștefana ca sclavă, iar în urmă fu răscumpărată”. Ștefana Mihailovna, „văduvă” contestată, a dus în Moldova sicriul cu trupul neînsuflețit al lui Gheorghe Ștefan, l-a îngropat la Mănăstirea Cașin (ctitorie a Voievodului) și a plecat apoi, prin 1669, în Rusia, încercând să redeștepte simpatia pe care se
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
oameni de casa lui Ieremia-vodă: Vasile Stroici-logofătul, Balica-hatmanul, Chiriță-postelnicul [marele postelnic Dumitrache Chiriță Paleologu, soțul Mariei fiica lui Gheorghe Izlozeanu], Miron-stolnicul”. Vasile Lozonschi a fost prins în robie de tătari și soția lui, Teodosia, a cheltuit mulți bani ca să-l răscumpere. Peste un an doar, în 1613, într-o duminică de noiembrie, un sleahtic pe nume Jan Charski l-a ucis, în acele vremuri tulburi, și pe Vasile Lozonschi. Todosia rămînea văduvă (era tânără încă) și scăpa de atât de imprevizibilul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tocmai el, fostul inamic) și arăta că nici nu poate fi vorba ca Mihailovna să fie soție a principelui, „întrucât cea dintâi soție este încă în viață, în a cărei casă se afla Ștefana ca sclavă, iar în urmă fu răscumpărată”. Ștefana Mihailovna a obținut totuși permisiunea să ducă în Moldova sicriul cu trupul neînsuflețit al lui Gheorghe Ștefan și să-l îngroape - datorie de „văduvă” - la Mânăstirea Cașin, ctitorie a Voievodului. A plecat apoi, prin 1669, în Rusia, încercând să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai felurite „mărfuri”. Cheajna vorniceasa vinde cojocarului Costandin un loc de casă în București și cumpără (Alexandru Coconul îi întărește achiziția printr-un hrisov datat 19 mai 1626), satul Mărăcineni, jumătate din Brănești și un sălaș de țigani (sălașul îl răscumpără, de fapt, fiindcă fusese vândut de fiicele lui Cernica); același Alexandru Coconul îi întărește (la 9 iunile 1626) Caterinei „vistiereasa”, văduvă „a răposatului Vasile vistiiariul”, un rumân (îl chema Radu și dăduse mită - 4 galbeni - pentru a cumpăra mărturia „Albului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bruma de avere va ajunge la un nepot), fără să poată să justifice situația financiară în fața lui Gavril Vodă Movilă. Mai mult i-a rămas dator „ughi mulți”. Voievodul a îngăduit ca mai multe sate ce aparținuseră vistierului să se răscumpere însușindu-și cei 150 de galbeni plătiți, ca despăgubire. Afaceri proaste încheiate cu alți boieri sau cu negustori ori o rea „chiverniseală” făceau să apară debitele. Așa se întâmplă că ei cad „la mare nevoie și grea datorie” (precum Matei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de băneasa Ilinca, nevasta lui Vintilă Corbeanu (N. Iorga)328. „Cu limbă de moarte” - zice Nicolae Iorga - „Elina întări hotărârea ei din 1681, de mamă înțeleaptă și nepărtenitoare, prin care se feria averea din greu adunată, păstrată cu luptă și răscumpărată în suferință, a cărei creștere o priveghease până la urmă.”329 A repetat acea decizie (redactată în termeni ce țineau cont de tradiția juridică a familiei: „așa am tocmit de bună voia mea, mai vărtos luând izvod de la moașe-mea, răposata
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
280-281, doc. nr. 235 (Șarolta Solcan, op. cit., p. 67). 160. D.R.H. B. țara Românească, vol. XXII, Editura Academiei R.S. România, București, 1969, pp. 106, 228-229. Dimpotrivă, atunci când zestrea nu era atinsă, pretențiile văduvelor erau amendate. O bucureșteancă, Ilinca, văduvă, vrea să răscumpere de la Costandin cavaful o prăvălie pe care acesta o achiziționase de la soțul Ilincăi, acum mort. Confirmând anaforaua veliților boieri (care constatau că cererea Ilincăi, înglodată în dificultăți financiare, „este fără de cale”), Vodă Alexandru Ipsilanti socotește - în 1776 - că reclamanta „nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o prăvălie pe care acesta o achiziționase de la soțul Ilincăi, acum mort. Confirmând anaforaua veliților boieri (care constatau că cererea Ilincăi, înglodată în dificultăți financiare, „este fără de cale”), Vodă Alexandru Ipsilanti socotește - în 1776 - că reclamanta „nu avea dreptate a răscumpăra acea prăvălie”, fiindcă „prăvălia au fost dreaptă a barbatâ-său, iar nu vreo zestre a ei”, iar „vânzarea s-au dovedit că s-au făcut cu știrea tuturor dă față și nesilită de nimeni...” (vezi Acte judiciare din țara Românească 1775-1781, Editura
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
am Învățat nimic eficace despre Asia. Dar vechii resemnări Îi pot alătura În sfârșit mulțumirile pentru boierul Constantin Cornescu Oltelniceanu, care și-a vândut acum 170 de ani cele câteva moșii pentru a-și cumpăra noile volume din Journal Asiatique: răscumpărate de la Dionisie Romano (care voia să scrie la 1854 o istorie a religiilor) și de la Dimitrie Papazoglu (care le-a expus Într-un muzeu personal), donate bibliotecii Academiei (care le-a făcut o primire proastă - din ignoranță), ele au rezistat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
jefuit. Părăsind fortăreața, Jewahir Singh plecă pe un elefant, ținându-l În poala sa pe micul Dalip Singh. În palanchinul său (howda) se aflau numeroase genți pline cu aur și argint, cu care se gândea probabil că Își va putea răscumpăra viața. Însă n-avea să se Întâmple așa. R³nș și Mungela, Împreună cu multe sclave, Îl urmară pe câțiva elefanți. De Îndată ce convoiul sosi În tabăra militară, soldații i-l luară mai Întâi pe Dalip Singh din brațe și-l trimiseră la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
toate mădularele și pieptul, Face ziua veselă, iar noaptea aduce odihnă. XXII Însă, mai presus de toate, lasă Dieta În grijă să te aibă, Căci mai toate acțiunile sănătoase de ea depind; După eforturi poți bine deznădăjdui Trecutele imprudențe să răscumperi; De aceea, la acest lucru din nou mă-ntorc, Așa cum frecventa repetiție câteodată tinde Să-ntipărească mai puternic un adevăr În minte, Și să-i lege respectarea de practica noastră. XXIII Câteva cuvinte Încă, și-apoi voi termina - Să ia
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]