695 matches
-
Winston, se potrivește mai bine cu rochia ei venită direct de pe podiumurile de modă de la Paris. Pe mama, care, de când o cunosc eu, n-a avut altă decorațiune decât verigheta simplă, de aur. Pe mama, care consideră ca metodă de răsfăț decadent o baie fierbinte și un ulei organic cu aromaterapie, pe care i-l dă cea mai bună prietenă a ei din Iowa - o fermieră lesbiană / camaradă într-ale artei, care-și face singură săpunul. Pe mama, a cărei garderobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
perete fusese oprit, simbolic, iar masa noastră dădea către o grădină splendidă. Iar mâncarea era indescriptibil de delicioasă - eu am comandat bisque de homar și pui Bresse cu trufe albe, iar Randall, până și el a fost tentat la un răsfăț. — Când ești la Roma1..., a chicotit el, uitându-se prin meniu. O să alerg mâine câțiva kilometri în plus. După ce am terminat masa, Randall și-a dres glasul destul de sonor. și-nc-o dată. și-a împăturit și și-a despăturit șervetul, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
amanți, și mi-a luat mai bine de un an până să-mi dau seama că făceam toate astea ca să stăm departe de casa plătită din banii furați de la banca Boulevard-Citizens. Și eram așa de nesăbuit în nevoia mea de răsfăț, încât am avut nevoie de un șoc electric ca să mă trezesc la realitate. O dală din pardoseala din hol se slăbise și am scos-o, cu gând s-o lipesc la loc. M-am uitat în gaură și am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
BUCUREȘTI care, înainte de a face scandal, nimeni nu auzise și nici nu prea avea să mai audă. Era firesc ca, decât nervoși și neastâmpărați pe străzi și prin piețe, mai bine dușați și sedați aici în salon. Cei care supraviețuiau răsfățului prin duș se rupeau de pe unde fuseseră aruncați, se ridicau în picioare, ajutîndu-se de coarnele de metal ale paturilor, își reluau mersul lor cu pași mici, astazo-abazic, faciesul imobil. Dar tot mai aveau minte să se tragă (unii) pe lângă niște
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
valorile noastre. Însemna că erau niște ageamii. Eu continuam să-mi văd de treabă și să simt întreaga generație de poeți, chiar și pe Cristi, cu consecvență, în spate. Bineînțeles că vorbe ca acestea aveau (și au) doza lor de răsfăț. Până când, ca într-o joacă, Popescu Cristian se porni să scrie o familie de poeme într-atît de grozave, încît întreceau cu mult capacitatea de-a suporta a unui rival, dară-mi-te a unui prieten. Accelerase ușor și se pierduse
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
hainele ei aveau culori neutre și erau croite în stil clasic. Femeia le mai înviora cu câte-o cămașă brodată sau o eșarfă în culori vii, dar nimic prea evident. Jenny nici nu fuma, nici nu bea, așa că singurul ei răsfăț era acela de a merge de două ori pe săptămână la coaforul din zonă, ca să-și aranjeze părul negru, ușor albit pe la tâmple, într-o tunsoare impunătoare gen Margaret Thatcher. Imaginea de ansamblu astfel obținută era aceea de nevastă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu o companie de telecomunicații locală, care voia să-și modernizeze sistemul. De obicei, destinațiile lui Luca erau așa de plicticoase încât Alison refuzase toate invitațiile de a i se alătura, numai că, de data asta, călătoria reprezenta un adevărat răsfăț, așa că femeia acceptase imediat propunerea de a zbura pentru o vacanță de două zile, după ce Luca își termina treaba. Dar, în secret, mai avea un motiv, mult mai puternic, pentru care fusese dispusă să alerge, în ultima secundă, la aeroport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
interesant: un om e zdravăn la cap doar în măsura în care subscrie unei structuri dinainte stabilite a realității. — Mmă făcu Vultur-în-Zbor. — „Du-te, du-te, zise pasărea“, cântă Virgil Jones. — Ce? — O referință literară, explică Virgil Jones. Un moft. Un pic de răsfăț personal. Hai să continuămă și te rog să mă scuzi pentru digresiune. Probabil că aș putea face o analogie cu totul inexactă pentru a-mi demonstra teza. Iată-ne pe toți, o lume a ființelor vii, a obiectelor neînsuflețite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai fi fost. Dar stăruia sa-i fie mereu aproape, prietenă fidelă, să o urmeze pretutindeni, să nu o slăbească nici o secundă cu prezența ei. Rarele momente în care reușea să evadeze erau adevărate oaze de lumină, de bucurie și răsfăț. Și cât de scurte erau aceste momente... Îi venea să dea cu tristețea de pereți, să se sfărâme în mii de bucăți pe care să nu le mai poată aduna pentru a o întregi. Izbi ușa în urma ei, o încuie
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
amărâte pe care le-am schițat În capitolele anterioare, adolescența mea și a lui s-au intersectat rareori. El este doar o umbră pe fundalul celor mai bogate și mai detaliate amintiri ale mele. Eu eram cel râzgâiat; el martorul răsfățului meu. Născut, prin operație cezariană, la zece luni și jumătate după mine, pe 12 martie 1900, s-a maturizat mai devreme decât mine și fizic părea mai mare. Ne-am jucat rareori Împreună, el fiind indiferent față de aproape tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
smălțuite, în care pusese un soi de arbuști care înfloriseră. Flori mici, galbene, dese, primele flori ale primăverii. Urca dinspre grădina din fața blocului aburul acela lăptos de pământ dezmorțit, trezit în primăvară, abur de prunc de curând alăptat, răspândind în răsfățul lui mireasma mamei mustoase, cu țâța mozolită, abur de Lume atunci născându-se, umplându-se de minuni abia înmugurite. În capătul aleii, spre stația tramvaiului, un bărbat, într-un fulgarin alb, cu ochelari de orb, sprijinit de stâlpul becului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fără început și sfârșit. Citesc fel și fel de considerații pe astfel de subiecte. Sunt prea profan pentru a înțelege tainele cuanticii. Doar le văd uneori, părându-mi-se bizarerii ale vieții mele, crezând că sunt doar jocuri ale cuvintelor, răsfățuri ale îmbinării lor. Sunt, de fapt, proiecții ale fantei prin care timpul umple textul, revărsându-se peste mine, glob luminos, desăvârșit, închis în sine și nemărginit. Simt doar. Simt cum coborârea în text te-adună din nisipuri de risipiri. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din fața mea, bolnavă, scârbită de viață, speriată, poate, pe care cred că le am scriind despre ea. Pur și simplu ne mai leagă aceste întâlniri întâmplătoare în stație, aceste vorbe schimbate în răspăr și, în pagina pe care o scriu, răsfățul de a crede că pe Bulevard, în câteva rânduri, eu am hotărât dacă îmi schimb sau nu viața. Am avut, pe Bulevard, de câteva ori sentimentul că am ales, că am optat, că am hotărât pentru mine, așa cum acum, scriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
gânduri și temerități de dorințe, gratuite precum însuși balansul jucăriei atârnate de un gumilastic. „O votcă m-ar aduce iar aici“, am gândit, semețindu-mă cu puterea de a nu-mi duce gândul până la capăt, transformându-l în bine știutul răsfăț al buzelor abia atingând licoarea arzătoare, jucându-se parcă pe marginea primei înghițituri, urmărind în închipuire cum arsura se coboară tot mai mult în corp, împrăștiindu-se în toate ungherele, pentru a se răstigni apoi în grimasa unui „uoaaaaah“, îmblânzită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și urmez. Știu cât este de greu. Câtă tărie de caracter îți trebuie să nu intri în primele trei-patru cârciumi, când ai salariul în buzunar. Câtă luptă trebuie să duci, gândindu-te care datorii să amâni, pentru a bea cu răsfăț în zi de leafă. Și, mai ales, câtă forță sufletească, penitență și martiragiu ți se cer ca să treci zdravăn prin calvarul celor două-trei, maximum patru zile fără alcool de după leafă. Le-am trăit, prea bine le știu, am rezistat, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
al bețivilor de cursă lungă care sunt și slujbași. S-or fi schimbat, poate, regulile în ultimul timp, de când nu mai beau... Îmi pare rău de dimineața pierdută, chiar dacă citesc altceva. Scriu aceste rânduri și mă las toropit de molcomul răsfăț al gândului că am devenit un ins moral, desprins de patima beției și care, iată, poate fi mâhnit din cauza unui bețivan. Mâhnirea mea este, de fapt, un zâmbet solidar, de peste timp și vreme, trimis celui ce eram de cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
alții cu necazurile și disperarea mea. Aici, la masa din Bibliotecă, răzbate o lumină gălbuie. O dimineață de aur mătăsos, voaluri de lumină răzată, îmbrățișând un ceva tainic aflat în aer, în preajmă. Parcă văd cum aerul se împreună cu lumina, răsfățul unor molatece și voluptuoase răstopiri, răzvârliri și rostogoliri. Au trupuri aerul, lumina, se joacă printre noi și, simt aceasta acum, ne duc în zbenguiala lor și pe noi departe, tot mai afund în repegușul vremii. Deși sufletul meu e sumbru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plus acum sunt pasionat un pic de salsa: e grozavă ca să te descarci. Nu, nu cred că sunt absurd când spun că există un anumit punct - o linie invizibilă, dacă vreți - care trebuie să facă demarcația între un loc de răsfăț exagerat și simpla lăcomie în stare pură. Și trebuie să recunosc că, pentru mine, Stacey e o vacă lacomă. Evident că nu aș spune asta nimănui, dar asta e părerea mea personală și nimeni nu o să mi-o schimbe. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
problemă pentru mine în ceea ce privește munca ei. (Deși uneori mă întreb dacă nu cumva clienții au tendința să-și umple mai puțin cărucioarele când se confruntă cu imaginea lui Stacey așteptându-i la casă. Un fel de memento înfricoșător privind efectele răsfățului excesiv.) Mai degrabă atitudinea ei a stat în calea progresului: înțelegem cu toții cum e să ți se înece un pic corăbiile din când în când, dar expresia înnegurată a lui Stacey și lipsa abilităților conversaționale chiar îi îndepărtează pe unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Pe moment, de emoție, nu conștientizam că, în sfârșit, sânii aceia la care râvnisem zi și noapte, mi se mulau acum într-un fel supuși, pe piept, iar ea era ca un nufăr suav ce-și deschidea,în sfârșit, cu răsfăț, petalele. - Vreau să aud acum ce-și spun îndrăgostiții. Te iubesc, Iozefina. Și eu te iubesc, Gerard. Acestea fiind zise, dragilor, în fața Altarului Iubirii, sunteți cununați pe viață - zice Roji pleznindu-și mâinile. E adevărat? - întreabă ca buimacă, Iozefina. E adevărat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
romană asistând neputincioasă, dar demnă, la faptele netrebnicilor săi supuși. Văzut de sus și de la depărtare, orașul semăna cu cel dinainte, cu străzi inundate de mașini, curgând Însă mai Încet, Întrucât carosatele, fără a avea treburi pe undeva, se dedau răsfățului plimbării. Evident, nu se vedea picior de om, dacă facem abstracție de cele care formau o stivă Însângerată sub copertina terasei de peste drum. Mișcarea aceasta necontenită semăna cu zvârcolirea rufelor În mașina de spălat, căci apăruse și altceva, care dicta
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fecundeze aride mirajuri, fiindcă Rozul electric al unei garoafe / înlocuiește femeia poetului, într-un univers în care Câte-un călător / între două iluzii de apă / își mână caprele, trezind însă și el suspiciune: Să fi greșit calea? Fiindcă larg răsună răsfățul unui lătrat al pustiului. În concluzie, acest volum al lui Ovidiu Genaru îi oferă cititorului o poezie în care dragostea este principalul referent, sursă și scop a tot și a toate, dar mai ales a artei, pe care poetul o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
decât cel de lângă ușa de la intrare unde dormeau mama și sora mea). Dimineața, când mă trezeam, tata își apropia obrazul de obrazul meu și, cum nu se rădea decât duminica, mă înțepa cu barba, ceea ce mă făcea fericit. De alte răsfățuri n-am avut parte. Abia în București am aflat că, de ziua nașterii, părinții obișnuiesc să organizeze mici sărbători copiilor sau că, de Crăciun, de Anul Nou, de Paști se fac daruri. N-am văzut până ce am plecat din Lisa
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
voievo dat rus al Kievului - și aceasta doar din interesul cuceritorului de a avea de la cine strânge impozitele, dările. De la un singur cârmuitor slav, nu de la mulțimea răvășită a triburilor. Iar cum birul însemna și a tunci îndestulare care favoriza răsfățul, conviețuirea vikingi-slavi a dus la împreunarea lor, căci învinșii având femei fr umoa se și iubărețe au promovat iubirile, căsătoriile... Trecând în revistă mulțimea cnejilor în succesiunea lor, pe negândite, cu multe date și fapte, care mai de care mai
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
am dus-o la cimitir. Bunica Leonora a făcut parte din familia albinelor. Șichy e o setteriță elegantă și inteligentă, Liselle o lebădă. Eu? Tano și-a pus botul în poala lui Șichy. Se lasă mîngîiat, scoțînd cîte-un scîncet de răsfăț ("Atotștiutoareo!"), cînd Miss Deemple nimerește "locul" de după ureche. "Ești un ideal de muiere, un balsam de muiere, o muiere terapeutică", traduc eu mîrîielile lui satisfăcute. Cîinele meu are naturelul simțitor. Umplu un coșuleț cu struguri negri pentru Șichy. Vara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]