827 matches
-
acum vestea aceasta mă pune pe gânduri. Împreună cu mine merge Costică Dobraniș - un om al locului, trecut de mult de 85 de ani, agricultor, cântăreț bisericesc și căutător de comori. Drumul pare să nu ducă nicăieri. Se sfârșește treptat, răsfirându-se în mrejele unor înspăimântătoare râpe adânci, sculptate în obrazul unui deal lung și tăios. Ne avântăm printr-o pădure stranie și întunecoasă de salcâmi subțiri, luăm în piept dealul pe cărări diferite dar paralele, vorbind zgomotos între noi despre
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
apei, și umiditatea apropiată, grea, a vegetației verzi. Apa, la picioarele mele, era rece, iar mâlul mi se scurgea printre degetele de la picioare. El alerga prin nisip, iar eu am Început să alerg după el, cu părul lung și umed răsfirându-mi-se pe față. Am simțit inevitabila forță polară magnetică din noi și sângele ca o maree bătând puternic, puternic, puternic, vâjâindu-mi În urechi, apoi Încetinindu-se ritmic. Atunci el s-a oprit, iar eu În spatele lui, cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a fost recunoscută pe plan internațional 58. Războiul rămânea, astfel, o realitate categoric anterioară unirii. Cele petrecute în 1918-1919, deși ar fi putut semăna cu un război dus de români pentru a-și consolida pozițiile în noile provincii, au fost răsfirate în aluzii incoerente și neagravante despre unele "chemări" și "intrări" de trupe, lipsite de conotațiile violente care însoțesc de obicei relatările istoriei militare (opoziție armată, ocupație, cuceriri, lupte, victime ș.a.). Textele "alternative" Introduse treptat după 1995, au preluat mult din
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
frece trupul cu zăpadă, în plină iarnă, călindu-și organismul care-și înfruntă astfel bătrânețea. De locuit, locuiește într-un fel de căsuță tip bojdeucă, înțesată cu lucruri de valoare, multe dintre ele intrate în patrimoniul național. Sub un nuc răsfirat peste căsuța lui, apărată cu strășnicie împotriva oricărei propuneri de renovare, am răsfoit cărți vechi pe care mari biblioteci din lume ar fi mîndre să le posede, am ținut în palmă rozete solare de mii de ani, scoase din pîntecul
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Scrisoare; "planeții toți îngheață" anticipă acesta. În cele din urmă e acceptată o moarte în lumină, întrucâtva mioritică, în plină împăcare cu natura: "Adormi, adormi, / Cum stăm cu ochii-nchiși / Părem întinși alături / Doi tineri morți egali (...). Pletele noastre vecine / Răsfirate în iarbă / au început să prindă rădăcini. / În curând frunzele ne vor înveli" (Adormi, adormi). Există, așadar, o "lumină luminând spre moarte", o "tăcere luminată", un "clar de moarte"; oniricul, somnia, lumina au aici funcție taumaturgică, opunând angoaselor efluvii exorcizante
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lumina lui fierbinte. Razele incandescente ne pătrund prin ochi și încep a ne topi prin interior, transformându-ne într-un material vâscos. Ne scurgem spre genune, prelingându-ne spre povârnișuri. Cu o ultimă sforțare, reușim totuși să ne salvăm. Ne răsfirăm mâinile pe pereții muntelui de care căutăm să ne agățăm cu palmele. Cu degetele, înșfăcăm niște colțuri tăioase pe care le strângem cu putere. Într-unul dintre pumnii însângerați, găsim strivită o floare măruntă și gingașă. Suntem speriați și întristați
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Marinescu, conectată la îngrijirea exprimării în timp ce nu se poate desprinde de grijile ei de mamă și de durerile ce nu se spun, de soție căreia destinul i-a răpit pentru veșnicie partenerul de viață, lui Alexandru Ion, care respiră și răsfiră grafică, ca și soților Alina și Bogdan Cojocea, mândri de performanțele creației lor care tocmai trebuie să și înceapă anii de liceu și care în răstimpul (pe care nu știu de unde-l mai au) se dedică trup și suflet muncii
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
platoul carstic din stânga Arieșului, platou cu numeroase peșteri, dintre care cele mai cunoscute sunt Poarta lui Ionele și Ghețarul Scărișoara. În toate cele trei sate sunt aproximativ 300 de persoane, cu o distribuție echilibrată pe vârste. Acestea locuiesc în gospodării răsfirate prin poienile-paduri de brad de pe platou, existând poienițe cu cinci-șase case sau chiar cu una singură. În 1998, când am început activitatea în calitate de facilitator pregătit, asistat și monitorizat de World Learning în programul-pilot de înfințare a Fondului Român de Dezvoltare
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
Apăsați și frământați punctele aflate puțin mai sus de talie, la două degete de o parte și de alta a coloanei vertebrale (Vu23). Apăsați punctele de pe partea laterală a feselor. Le găsiți dacă puneți degetele mari pe oasele șoldurilor, apoi răsfirați degetele și lipiți degetele mici de spate. La vârful lor se află punctele respective (Vb30). Apăsați punctele din centrul pliurilor formate la joncțiunea picioarelor cu fesele (Vu36). Ședeți pe un scaun și apăsați ușor cu degetul mare punctul aflat în
Medicina chineză. Peste 1.000 de remedii la îndemâna ta by Lihua Wang () [Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
creadă!), este ultima piesă a lui Constantin Popa Salonul nr. 6 Bis. O piesă în care pulsează o tematică, se vede bine, obsesivă, provocatoare și tămăduitoare deopotrivă, prefirînd vinovății ale trecutului, ale acelui trecut marcat de steaua roșie bolșevică, și răsfirînd nădejdi care se îndărătnicesc să pîlpîie. Un aer de nefiresc învăluie scena în care entități bizare se confruntă. Se confruntă și se înfruntă... De aici, nervozitatea lor crescîndă, răbufnind în violențe de limbaj. Suntem, parcă, martorii unui canon fără sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
observau cu atenție poziția mâinii și mișcările ei, în timp ce țăranii se resemnau cu niște mâini muncite, dar îndemânatice... A face cu mâna Când aveai vreo două luni te bucurai tare mult să ți descoperi mâinile: le țineai în fața ochilor, îți răsfirai degetele, apucai o mână cu cealaltă. Treptat, ai început să apuci ca o maimuță, cu toate degetele strânse în palmă, în afară de cel mare; de altfel, opoziția degetului mare e o adevărată revo luție a omenirii, căci permite folosirea multor unelte
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
îngeri mici, lăsați-l să doarmă./ Fiți buni, îngeri mari, lăsați-l să creadă./ Nu-i spuneți nimic, nu-l tulburați/ Pe naivul meu tată,/ Pe tragicul Gheorghe". (Requiem) sau "Nu m-am găsit în mine și atunci m-am răsfirat/ Prin plante și prin pietre,/ Prin flori, prin necuprins,/ Printre iubiri de-o clipă sfărâmate dinadins./ Și ruptă-n zeci de doruri am plâns, m-am căutat [...]/Și-abia atunci când îmi atinse privirea mea de vreasc,/ Am înțeles că pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
veșnicie/ (...) vor scoate/ Un fel de râs cârâit/ Arătând cu aripa/ Cum tălpile mele/ Nu lasă urme-n zăpadă". Când mă voi trezi). În orice caz, somnul este binefăcător, având, întotdeauna, efecte constructive: "Adormi,/ Nu te speria,/ Pletele noastre vecine/ Răsfirate în iarbă/ Au început să prindă rădăcini". (Adorm, adormi) Amprentă a neomodernismului, cuvântul capătă la Ana Blandiana valențe speciale. Astfel, el este cel care ajută la deconstrucția ca reconstrucție, susținând premisa criticii deconstructiviste a textului. Căpătând semnificații doar în interiorul textului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
refacă viața împreună cu ea, la Paris. Mîine o să ia trenul spre Roma. Privindu-și soția în pat, el nu mai vede aceeași persoană: "Ai privit-o pe nefericita de Henriette dormind pe partea cealaltă a patului, cu pletele deja cenușii răsfirate pe pernă, cu gura întredeschisă, de care te desparte rîul pînzei de in, de netrecut." În trenul spre Roma, bărbatul își închipuie: " În timp ce vei înfășura pastele cu furculița, îi vei explica motivele acestei călătorii, că de data asta n-ai
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
am îmbrăcat în flori și în negru m-am parfumat cu givenchy am mirosit a cadavru proaspăt am fost un carusel sclipicios ca un licurici pe piedestal apoi într-o zi am zărit o lumină-ntre coapse și printre degete răsfirându-se m-am dus după lumina aceea dincolo de ferestrele casei mele dincolo de oraș de patrie de onoare dincolo de numele meu și de cine sunt eu și doar găsindu-mă dincolo singură și femeie am înțeles că nu mă mai pot
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/8489_a_9814]
-
s-a organizat politic după multe acumulări în înțelegerea lumii, dobândite prin schimburile realizate cu civilizațiile apărute în spațiul numit de arheologi "Semiluna Roditoare". Credem că baza anticei societăți dacice o formau categoriile de agricultori, păstori, meșteșugari răspândiți în satele răsfirate pe cursurile de ape. Straturile sociale superioare le constituiau nobilii, preoții și soldații cu calitățile și defectele lor omenești. Se pare că sclavia era mult mai restrânsă față de civilizațiile vecine și nu avea caracter ereditar în succesiunile generațiilor, cum nici
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
creștină revărsată în spațiul danubiano-pontic odată cu apostolii și cu părinții apostolici din primele secole ale erei creștine din Europa, a eremiților și anahoreților ortodocși de la schiturile Prodromo și Lacu de pe Muntele Athos din peninsula Calcidică, a călugărilor autohtoni din schiturile răsfirate pe tot cuprinsul țării din primul mileniu creștin până astăzi. Aceasta este tradiția revelată a lor și a noastră. Nu trebuie să ne-o renegăm. Ea rezistă și în postmodernitatea propusă de timișoreni, care au trecut de la oprirea evacuării pastorului
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
libertățile". Mulți, din păcate prea mulți dintre noi, cei care n-am fost deprinși să trăim, ci doar să supraviețuim, ne-am lăsat prematur copleșiți de sentimentul preatârziului. "Traducerile sunt precum dulăii de la stână, care nu lasă turma să se răsfire și s-o ia razna. Sunt un lătrat întru sincronizare, dacă-mi acceptați formula" V-ați exprimat reținerea în privința obsesiei scriitorilor români contemporani de a fi traduși, înainte de a-și "epuiza" cititorii autohtoni. Care credeți că sunt germenii acestei obsesii
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
receptare. Păi cum să nu cazi iarăși ! în depresie ? Fac au ba traducerile o literatură? Cum bine știm de pe la 1840, n-o fac. Dar o favorizează, o fertilizează. Traducerile sunt precum dulăii de la stână, care nu lasă turma să se răsfire și s-o ia razna. Sunt un lătrat întru sincronizare, dacă-mi acceptați formula. Cred c-ar fi palpitant un studiu în paralel, traducerile la modă și romanul autohton, dinspre interbelicul marcat de Gide și D. H. Lawrence, spre Șolohov
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Îi vedeam, momentul constituia pentru noi un eveniment. Acum, după șaptezeci de ani, munții au fost populați cu urși pentru desfătarea vânătorilor și ei vin până În ograda caselor de lângă calea ferată, aproape de apa Mureșului. Când oamenii, de prin aceste cătune răsfirate pe văi și pe dealuri, plecau de acasă pentru o zi Întreagă, nu s-a auzit niciodată ca vreun gospodar să Încuie ușa la casă, după cum am văzut că se proceda și cu colibele din Padină, și nu s-a
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
o bătrînă în holul unui hotel nu au nici un fel de legătură, în ce privește spațiul sau timpul (timpul măsurat de orologiu) (sau din punctul de vedere al psihologiei sau al sociologiei), se poate întîmpla totuși ca: meandrele unei plante să fie răsfirate prin pădure, sfoara cu care băiețelul își trage jucăria ce cade pe trotuarul cu pricina, să se desfacă și să se întindă pe asfaltul șerpuit, gulerul de blană să se desprindă de pe umerii femeii în vîrstă și să descrie pe
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lumina existenței ă Ne am întregit sufletele, am retrăit existența, îndemnăm pe cât mai mulți să ne continue, să ne pomenească întru împlinirea coloanei fără sfârșit a neamului românesc. Nu ne-au desființat turcii sau alți cotropitori, poate, nu ne vom răsfira într-o lume nemiloasă cu limba, tradițiile, pământul și memoria noastră. Depinde de cei care mereu vin. Capitolul acesta rămâne spre continuare fiilor noștri, fiilor lor și urmașilor lor. Noi, astăzi am deschis alt capitol, prin această întâlnire de SUFLET
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
de poștă o scrisoare de la amantul nenorocit, care-i taie elanul. Îl încearcă din nou gândul sinuciderii și are premoniția morții iubitei duplicitare, proiectată în salcia de lângă lac (elementele cadrului natural rămân neschimbate), copacul lăsând impresia unei femei "cu părul răsfirat peste oglinda apei" (în alt loc, sufletul e comparat cu o salcie ce-și scutură frunzele în undă). Și fiindcă tot s-a ivit prilejul, trebuie subliniat faptul că recurența analogiilor dintre starea sufletească a personajelor și peisaj nu indică
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cu o lucrătură rară. Atent, cântări din ochi ușa grea din stejar. Doamne, ce sculptură pe ușă, se miră el în gând, aduce cu cea de la Snagov, de la mânăstire. Tot așa flori și frunze, care când se împleteau, când se răsfirau pe după niște striuri răsucite, nu mai groase de un lat de deget, închipuind în spiralarea lor probabil urcarea spre cer. Deschise larg ușa. În pătratul de lumină pe care-l arunca auriu soarele în apus, umbra lui se lungea neagră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ajungând în sferele translucide infinite divine ale sideralului. Hermes simți atunci cum lumina îl pătrunde odată cu luminile absorbite de vârtej. Absorbind percepții de lumină, de durere, emanații ale sublimului, lumina strălucitoare cu glăsuire divină, obține noul cu mănunchiuri de scântei răsfirate pe cer. Osiris glăsui din nou, logosul său fiind înscris pe ecranul imens din spațiu. -Senin să-ți fie adâncul, prin impulsuri să-l înalți. În sferele diafane lumini divine ating pe loc supremația. În ultima sferă și cea mai
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]