3,256 matches
-
numite după model unguresc ABC-uri. Între Crăciun și Sfântul Vasile, cinematograful și braseria Phoenix se puteau Închide din lipsă de clienți; un interval pe care Petru Îl numea Chenzina mahmură și pe care Îl petrecea Între coapsele Iolandei, sau răsfoind colecția de ziare și reviste În biblioteca Universității. Surplusul de energie era cheltuit cu inventarierea puținelor articole publicate În reviste de largă recunoaștere locală. Visul său era să ajungă lector pe viață, dar se temea de Împlinirea lui ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
orice oră din zi și din noapte și la cele mai mici prețuri. Asigurăm gropari calificați și transport pentru mort, rude și apropiați pe orice distanță și pe orice vreme. Vă așteptăm cu drag.” În tutungerie nu era nimeni. Vânzătoarea răsfoia România literară. Căscă prelung, În loc de salut. Era abia la foaia de mijloc. Mai căscă o dată mai scurt de data asta și, ducându-și palma stângă la gură, trecu mai repede peste cronicile muzicale, de teatru și film, netezi În treacăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
anului, la ora 11, se Întâlniră la Ajan. Farmacistul venea cu taxiul, iar Horacsek și Gheretă pe jos. Condițiile meteo nefavorabile Îi obligară să plece de acasă mai devreme. Gheretă „dădea de citit”, altfel spus, aducea Glasul pe care Îl răsfoiau pe rând, bându-și liniștiți cafeaua și sporovăind. Lui Cain Îi mergea bine și vorbeau tot mai rar despre el. Scaunul său era Însă liber. Pentru orice eventualitate. Dacă Îl apucă din senin un dor de frig și zăpadă? Elveția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dar lui astea Îi trebuiau acum. Parcă ai fi Petöfi Sandor bătrân, dacă ar fi apucat să Îmbătrânească, Îi spuse fiică-sa, mare admiratoare a poetului revoluționar și farmacistă În propria ei farmacie, nou-nouță, Panaceea. Când avea puțin timp liber, răsfoia Înduioșată Lexiconul farmaceutic al lui Kazay Endre sau se gândea la farmacii vechi precum Arany Sas, deschisă În 1727 ori Magyar Korona, inaugurată În 1811. O fascina trecutul. Era pasionată de heraldică și de cărți rare, cum era și acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Toate acestea le vedea doar acum. Dar atunci? Atunci? Atunci vedea profilul de buldog abulic al fostului său profesor de filosofic, fost lector la Academia Militară. Era ora 11. Cafeneaua gării era aproape pustie. Profesorul Își aștepta paharul cu coniac. Răsfoia ziarul local În spatele unei stive de cărți cumpărate pe sub mână de la Lola. Răspunse cu „Salve!” salutului politicos al fostului său elev, celebru pentru a fi urmat liceul minier când cel mai bun liceu al orașului Îi era accesibil fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dar cultul personalității înflorea. Puiu Perahim picta triumviratul Pauker-Luca-Teohari. Teohari, un fonfăit aproape pitic, lupta pentru pace prin exterminarea inamicului. Ideologic, evident. Luăm lecții de capitalism cu "fără profesorul" Brucan. O s-o trimit pe Șichy la colecția "Scînteii", s-o răsfoiască. O să vadă cu cîtă plăcere îi punea la zid pe reacționari (cf. DEX, reacționar: care este ostil față de progres; retrograd* Substantivat: contrarevoluționar). El, Brucan, a fost toba mare în anii terorii paukeriste. Tot el a introdus, post-eveniment '89, discursul dihotomic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un tînăr de 16. Femeia strîngea măceșe din deal. Rosa canina. Destul. Te ustură pleoapele de nesomn, dar dai la iveală iarășișiiarăși albumul. Ai căpătat o dependență maniacală dacă vrei să te vezi încășiîncășiîncă în străfundul ochiului de pictor. Îl răsfoiesc pe repede. Trupul îmi apare în părțile-i constituente. Se învîrtește ca pe-o rôtissoire, metamorfozat, cu unghia degetului mare de la picior cît capul, cu capul cît unghia; umerii sînt înguști și tălpile enorme, conform perspectivei lui Mategna. Ici, linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cam privea de sus. Și, oftînd: Avea pielița prea fină ca să reziste la poluare. S-a prăbușit. Nichita Stănescu îl personalizase și el pe "arborele Gică". E luxul nostru de filologi. Îi bag sub ochi albumul. O las să-l răsfoiască pînă pun de-un filtru mic și-i dau lui Tano o jumătate de ardei gras, să-și țină blana-n formă. Înghite și latră la umbra proprie, de pe perete: 'Ștele tău de muiere! Ce-s io, broască țestoasă? Țestoasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Curată moftologie! a exclamat Magda U., picînd cu ochii, într-o vitrină de pe "Sărăriei", pe anunțul: Beans, 60 lei kg. Ca și cum n-am deține cuvîntul fasole. Cîți or fi știind cu ce se mănîncă Beans?" Făceam una dintre plimbările tip răsfoind Iașul, așa cum ne pace la amîndouă să facem. Flanam pe "Sărăriei" și Magda U. îmi povestea o istorietă cu vecinul ei, așa-zisul ziarist sportiv: " Cînd ne turna sub Ceaușescu, era numai miere; acuma e numai fiere. I-a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
clătite cu stafide, gelatină de vișine cu migdale, budinci, biscote, torturi baroce. Mie nu-mi trebuia nici un fel de feluri de mîncare. Înghițeam repede ceva, bucătăream repede, indiferent ce. Cu farfuria în față, la Iași, stăteam mai mult cînd citeam. Răsfoiam mîncarea și mîncam cartea. Cuvintele erau mai bune de mîncat. Degeaba încerca Iordan să mă culturalizeze gastronomic: "E ziua ta, facem ce vrei tu". Și, prozaic (mi se părea scandalos de prozaic cu gourmentismele lui): "Întîi mîncăm la Capșa". Cristoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
magnetism. Te atrage, ea știe cum. Mi s-a întîmplat! Poate am fost "antrenată spiritual" să mi se întîmple: nu pot respira fără o carte bună la îndemînă. În librăria mea, evitam cu precizie cărțile proaste. Însă, pînă s-o răsfoiești, de unde să știi de-i rea ori bună? Cîte volume tipărite la Timișoara, la Brașov, la Satu Mare, la Covasna ajung în librăriile ieșene? Clujul literar pare a fi pe alt continent. Capitala e o insulă. Mai aflu că editura Colosseum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
deși mai sper să rămînă SF dispariția lor). Cred orbește că Ana Karenina s-a aruncat în fața locomotivei și-i aud țipătul. Am dubii văzînd un gîndac de bucătărie: o fi metamorfoza lui Gregor Samsa? Lizuca citește Dumbrava minunată, Adela răsfoiește chiar Adela, Otilia dezleagă Enigma Otiliei; Cosette îi întinde lui Victor Hugo magnifica păpușă; o fetiță aprinde un chibrit, ca Andersen să vadă pomul de Crăciun. O să am și eu odată noroc, tot căznind la construcțiile mele pe apă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o alee în direcția mea, sau depărtându-se cu pași repezi spre ieșire, noi doi cu genunchii lipiți pe prispa Aspidei, sau pe ghizdul fântânii ielelor. Mintea mea e un album vechi în care clișeele nu cunosc ordinea timpului. Îl răsfoiesc febril, în devălmășie. Ea este în fiecare fotografie, dar chipul nu i se poate distinge clar, chipul ei fără de vârstă, alura ei de copil. Doar genunchii se văd proeminenți, picioarele sprintene și suave în prim-plan, sau depărtându-se. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și răvășit de durere, când grimasat de suferință, când vesel și ravisat de întâlnirea cu sine. Albumul de familie Sosește albumul vechi de familie ce e depus solemn peste imaginea sa reflectată în cristalul biroului. Îl deschide mecanic și-l răsfoiește absent. Recunoaște deodată fotografia străbunicului, aceeași cu cea din tabloul de la căpătâiul patului; în costum negru de ginerică, cu străbunica tânără, subțire și triunghiulară cu rochia ei pe jupoane, în dreapta lui. Îi zâmbește din poză triumfal din dinții lați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai multe de același fel, spre a nu se epuiza și scăpa atenției cititorului. Acum vreo câteva luni, cred că am zărit-o, pesemne, în același loc, de vreme ce mi-am îndreptat privirea calată spre ea. Cu deosebirea că atunci am răsfoit-o, am admirat-o și aș fi fost chiar tentată s-o cumpăr, de n-ar fi existat considerente obiective prea puțin legate de ea, care să mă împiedice. Din cauza formei ademenitoare și a culorilor, asemenea unei ciuperci otrăvitoare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dau de el... Prin urmare, stau într-un fel de prostrație și continui să mă uit la carte fără să mă apropii de ea, ca și cum un magnet polarizat invers mă ține la distanță fără posibilitatea de-a o atinge sau răsfoi și, deopotrivă, țintuită locului, cu ochii cablați pe ea. Până când sosește un tânăr cu o înfățișare ce ar trece drept atrăgătoare, dar care mi-a provocat pe loc un sentiment de neplăcere. Bineînțeles, se duce întins spre cartea ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
inspecteze cu multă atenție. Nicio urmă de uimire, amuzament sau dezgust nu se poate citi pe fața lui, sau măcar de interes. Privirea lui inexpresivă, ca o foaie albă de hârtie, continuă să se concentreze asupra cărții, ce aproape se răsfoia singură, la fel cum se amestecă cărțile de joc într-o ședință de prestidigitație... Apoi o închide brusc, pleznind-o cu zgomot și pornește cu ea pe culoarele librăriei către o zonă în care spațiul se reorganizează: corpurile de bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în care ar încăpea viața mea. Dosarul va fi presat între altele care-l înghesuie, până când filele se vor lipi și în cele din urmă se vor contopi într-o masă de mărimea A4 pe care nu o mai poți răsfoi. E o felie compactă de viață, cu scrisul pe care nimeni n-ar mai putea să-l deslușească. Felia, scanată cu raze X, va expune pe ecranul computerului un vălmășag de vorbe și fapte ilizibile. Aceasta sunt eu, Autorule: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Imaginile lor se diluau pe fundalul unui perete alb în care apăreau tridimensional ca într-un joc virtual, apoi ca niște desene animate sau statice. Îi era teamă ca nu cumva și Mitică să fie o iluzie și, ajungând acasă, răsfoi albumul în care poza lui era la loc de cinste. Ce vise frumoase! Ceilalți nu cred că au asemenea vise. Pentru că nu au un Mitică. Și tot mergând prin ploaie, ajunse la cimitirul "Sfântul Constantin". Te-ai hotărât să pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se făcea că era. Era pur și simplu. Intră cu sora ei în casă la familia Milan de pe bulevardul Karl Marx nr. 99. Doamna Milan, grasă ca o balenă în voaluri albastre și eșarfe bleu, își făcea vânt cu evantaiul răsfoind o partitură. După ce bău ultima gură de ceai, așeză paharul cu picior pe măsuță și deschise clapeta pianului. Câteva acorduri, degete trosnite în aer și Simfonia a V-a în Si Bemol Major de Franz Schubert, prinse viață. Știu despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a volatilizat, lăsând din grabă pe vraful de hârtii o pată de soare. Am încercat să o acopăr cu tușul negru al pixului, dar parcă aș fi scris peste o pată de grăsime. Nu se vedea nimic. N-am mai răsfoit paginile scrise până atunci de-a lungul tinereții, ca nu cumva pata să fi trecut dilatată până la începutul primului capitol, în schimb, am găsit sub teancul de mii de pagini goale ultimele file scrise într-o limbă română cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Fără să-și șteargă tălpile de noroi, s-au debarasat de sacii de iută din care se vedeau ieșind gâturi de sticle goale și-un capăt de funie. Unul dintre ei scoase din sac o carte groasă. Pregătește-te zise! Răsfoi paginile zdrențuite și la litera N se opri târând degetul arătător de-a lungul paginilor. Nu-i! zise după trei ceasuri de căutare. Fir-ar să fie! Cum? înjură celălalt. Dă-mi să văd! Și după alte trei ceasuri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu ochiul la caiet. Mare maestru Dendé, parcă el ar fi fost dintotdeauna în preajma Bătrînului, se minunează Gulie. Aici e totul, adaugă așezîndu-se și el pe scaun ca să și tragă răsuflarea. Roja ia caietul, îl deschide și începe să-l răsfoiască de la un capăt la altul, e plin de mîzgălituri, pete de cerneală, corecturi și paranteze, nici un capitol nu e terminat, se vede asta după spațiile albe rămase aproape pe fiecare pagină. Despre asta ar trebui să-l întrebăm chiar pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
practică de cineva. Nu vrea să înțeleagă nici în ruptul capului, preferă să facă pe idealistul, zice Bătrînul, nu se poate obișnui cu ideea că a ratat tocmai momentele alea fierbinți din cauza unei prostii, fleacuri, Poștașule, mai zice, începînd să răsfoiască altă fițuică, cine o fi scris chestiile astea lacrimogene? Așa era atmosfera, dom’ Colonel, o știți foarte bine. Și cîtă monedă s a bătut pe fiecare amănunt, uite că e unul aici care zice că a plecat de pe Moșilor, din fața
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vizat, pentru a-și putea alcătui un portret cît mai complet al respectivului. Cîte un ochi, gura, o sprînceană, urechile, sau conturul nasului îl ajutau de minune cînd ajuns acasă seara, dorea să-și refacă în minte profilul celui urmărit răsfoindu-și notițele. Datele despre fiecare individ nu trebuiau să depășească mai mult de o pagină. Cînd i se părea că are destule informații despre o anumită persoană punea punct și căuta un alt subiect. La început și alegerea acestora îi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]