748 matches
-
dintâi care se întorc de pe tărâmul infernal, atribuit alterității și femininului. Diminutivul substantivului arap predispune o dată în plus neofitul la impresia accesibilului și a posibilității supunerii. Toate indicațiile inițiatice sunt întrunite, feciorilor li se cere în mod direct și în răspăr să devină eroi civilizatori, iar mesajul este înțeles tocmai prin prisma psihologiei inverse: „Ei, cum se urcară pe scaunu împărăției, nici laie nici bălaie, să intre în împărăția Arăpușchii, că ei gândeau că tatăl lor numai își făcuse spaimă, fiindcă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
orice orgoliu, din neputință. Așadar, poți începe prefața... Știi bine, Pseudokynegetikos e numai o prefață. Și cum se va numi această prefață? Un ins, pretins poet... Cât de creativ e criticul în confruntarea cu textele pe care le ia în răspăr, cu cele în curgerea cărora se lasă? Ce trebuie să facă un critic? Să identifice în țesătura labirintică un sens, să-l contextualizeze, să situeze sensul și rețeaua care-l hrănește într-o perspectivă tipologică și istorică și să evalueze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu exces de zel. Câteva vedete au ajuns a ocupa prim-planul în întregime, nemailăsând loc altora defel mai prejos, ca să mă rostesc rezervat. Era opinia mea pe care mi-am menținut-o, nu fără represalii. Mă bucur că, în răspăr cu lista numelor celebrate atunci, am înfățișat o alta cu nume care au trecut destulă vreme nebăgate în seamă, apreciate fugitiv, inadecvat, departe de entuziasmul închinat favoriților. Iată barzii afirmați în '60-'70, despre care am scris favorabil, în repetate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
București, asediat dinăuntru după părerea mea...? Cum s-a adaptat bucovineanul care erai, molcom și calculat, ursuz chiar, la ritmul unei capitale care mima o normalitate de capitală europeană? Pe acel fond ai scris o carte cu un titlu în răspăr: "Orașul cu un singur locuitor". Să însemne asta expresia unei inadaptări? Orașul București nu este, într-adevăr, unul foarte tandru cu provincialii. Eu îl iubeam însă ca un nebun, încă din copilărie, de la vârsta de șapte sau opt ani, când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
decât până atunci: Să știți că l-am cunoscut pe fostul rege, pe Mihai. M-au invitat odată la Palat, am luat masa. Da, l-am cunoscut pe Mihai, era un băiat bun, un om de treabă. Un epilog în răspăr cu discursul pe care Zaharia Stancu toc mai ni-l ținuse, mărturisind despre firea lui sucită, s-ar fi zis, din care, în orice caz, o doză de histrionism nu lipsea. Streinu și Cioculescu În mai anul acesta* s-au
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
oameni, oameni de toată mână, însă „netipici“. Aici era, de fapt, principala particularitate și notă polemică, în subsidiar, a prozei lui Velea, polemică față de canoanele realismului socialist, care decretaseră supremația tipicului. Personajele sale erau atipice, erau „ciudate“, „sucite“, procedau în răspăr față de uzanțe, acest comportament atrăgându-i autorului acuzația, gravă pe atunci, de abatere de la realism. Adevărul este că nuvelistica de început a lui Velea preluase și ea unele poncife tematice (țăranul eliberat de instinctele posesiunii etc.), dar spiritul preluării era
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de noutate, de originalitate în arealul atâtor intervenții critice, de multe ori repetitive și de aceea banale, asupra operei eminesciene. CREȘTINISMUL EMINESCIAN (Răzvan Codrescu) Temperament polemic prin excelență, Răzvan Codrescu pare a se afla (nu de azi, de ieri) în răspăr cu mulți dintre eminescologii actuali, mai ales cu "caracuda papagalilor de serviciu", cum îi numește pe aceia care practică o "adorare sterilă și lozincardă a lui Eminescu", dar și cu cei care se exersează în "contestarea curentă", ambele atitudini considerându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pretutindeni unde domnește sărăcia, țara era plină de gândaci-de-casă. Care se chemau ruși, în vreme ce unui bec care ardea fără abajur i se spunea candelabru rusesc, iar semințelor de floarea-soarelui - ciungă șgumă de mestecatț rusească. Oamenii obișnuiți îl luau zilnic în răspăr pe Big Brother recurgând la jocuri de cuvinte șirete, disprețuitoare. Conexiunile semantice erau mascate și, de aceea, cu atât mai ironice. Când în magazine în loc de carne nu s-au mai găsit decât picioare afumate de porc cu terminațiile lor cornoase
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
trăite de mine, în decursul cărora n-am reușit să mă comport fără a bate la ochi, cele mai multe lucruri le-am învățat contrar curiozității și intențiilor mele, depășind mereu limitele a ceea ce mi s-ar fi putut pretinde, și în răspăr cu nervii mei. Zilele despre care-am povestit mai înainte demonstrează că bicicleta și platinarea părului, frigiderul și pietrișul alternau între ele. Dar ceva rămâne constant în alternanța acestor nimicuri: umbra însemnată. Pentru că și amenințarea rămâne constantă. Lucrurile pot fi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ispitit să spun : și evreii sunt oameni, dar nu am zis nimic”, Își aduce aminte un personaj (o ucraineancă din Bucovina) din romanul Caterina, semnat În 1989 de Aharon Appelfeld <endnote id=" (813, p. 71)"/>. Probabil că Cioran parafraza În răspăr o sentență pronunțată În 1783 de Christian Wilhelm Dohm : „Evreul este Întâi om și apoi evreu” <endnote id=" (571, p. 161)"/>. Cu câteva decenii Înaintea sa, Montesquieu stabilise raportul Între apartenența omului la specie și la etnie : „Sunt om datorită
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Intellectuals and Social Change in Central and Eastern Europe”, Rutgers University, aprilie 1992, În Partisan Review, 4, 1992, p. 627 ; citat de Leon Volovici, „«Evreii» În România post-Ceaușescu : Între «centralitate» și fobie” (815, p. 72). 832. Val Cordun, „Timpul În răspăr. Încercare asupra anamnezei În basm”, Buletinul Bibliotecii Române, vol. V, Institutul Român de Cercetări, Freiburg (Germania), 1976. 833. Dr. Heinrich von Wlislocki, Despre poporul nomad al rromilor. Imagini din viața rromilor din Transilvania [prima ediție, Hamburg, 1890], Editura Atlas, București
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
datoria neplăcută de a vă anunța că Păcală (Denis ștefan) se întoarce. S-a întors. A fost văzut la granița romîno-ungară, la volanul unei camionete pline de orătănii (furate, sînt sigur), îmbrăcat într-un costum de gigolo și mimînd (în răspăr cu post sincronul) un cîntec în care era vorba despre dușmanii lui. (Dacă Andy Garcia ar avea un văr manelist, cam așa ar trebui să arate individul.) De la primele cuvinte pe care le-a schimbat cu grănicerii ( De unde și încotro
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fițe se ținea și Brian De Palma atunci cînd reconstituia, în Incoruptibilii, o secvență din Crucișătorul Potemkin, dar fițoșenia lui De Palma nu-l împiedica să regizeze o pistoladă eficientă, pe cînd puseurile de formalism ale lui Forster sînt în răspăr cu interesele lui ca regizor de acțiune. Chiar și cele mai slabe Bond-uri din trecut conțineau măcar cîte o cascadorie antologică, dar Quantum of Solace e plin de scenuțe de acțiune care n apucă să se aprindă ca lumea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mate- matic, își elimină adversarul, iar în O noapte furtunoasă „6 d-a-ndoaselea” devine nouă, confuzie care îl poate costa scump pe amorezul ghinionist. Să nu uităm că în 1884, cu romanul său De‑a‑ndoaselea (Á rebours), tradus și În răspăr, Joris-Karl Huysmans stabilea principiul de defor- mare al decadentismului, inversiunea, pe care Gilbert Durand îl recupera printre cele șase miteme constitutive. Cei care doresc să afle cum Caragiale devine „contempo- ranul nostru”, apelând la metafora oglinzii, trebuie să țină cont
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
expunere este- tică nu este luată în calcul, iar a doua o constituie excep- țiile, oamenii excepționali care s-au desfăcut din acest dat al secundarului, al perifericului, cei pe care definiția dată contemporaneității de către Giorgio Agamben îi plasează în răspăr cu epoca, în afara ei, scrutându-i obscuritatea. Din start, conchide Dragomir, marginalul nu este decât un reflex, o „deformare” similară transpunerii inexacte a Ideii în spațiul de iradiere. Expresia estetică a acestei deformări, în opinia filozofului, o constituie caricatura care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sănătate! Din bojdeuca alăturată, iese o bătrânică cu un maldăr de țoale pe care le aruncă într-o cărucioară pe două roți. Să trăiești, Savastiță! se dă la ea moșneagul cu plosca. Să trăim, să trăim! îi răspunde acru, în răspăr, bătrâna, văzându-și de treabă. Pe după bojdeucă, se furișează tiptil un moșneag înarmat până-n dinți, cu un coif mâncat de rugină, cu arc și tolbă la spinare, toporișcă la brâu, ghioagă ghintuită pe care mai mult o târăște prin pulbere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de Mateiu I. Caragiale și chiar de I. Pillat: Cu antereu-n flori, pe scaun șeade, Cu briciu-i de mărgean Bărbierbașa În brîu-i roș lucește călimara; Îi mângâie bărbia costelivă; Obrajii-i dogorăsc, mai rău ca para, Îl ia-n răspăr, îl ia și din potrivă, Că-ntîi și-ntîi acuma el se rade! D-ai crede că-i curat un fiu de pașă. Ceardacul tot răsună! Coconeturi Și vutci și vișinapuri și cofeturi; Coconi cari golesc mereu paharul. Și veseli toți... Și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să le arăt îndrăciților clocitori de ghicitori aiuritoare, cuvințelul getbeget cu sensul din moși strămoși sau din străvechimea neamului get, adică ,,get pe get” să le fie și lor cu respect față de adevăr și să nu-l mai ia în răspăr! Dacă era treaba după zicerea lor trebuia să păstrăm azi în limba veche cuvîntul dacbedag, dar nu a fost și nu este încă, pînă îl vor scorni ei! Iar acest adevăr infailibil îl știau și romanii față de mulți dintre românii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
citi un scurt sonet de dragoste”. E drept, pînă atunci citise altfel de poeme, cam multe, și încerca să mențină atenția auditoriului. În „clenciul” folosit, el a mizat pe efectul cuvintelor scurt și dragoste. S-a expus însă luării în răspăr. Cineva l-ar fi putut întreba (mai ales că e un maestru al sonetului) dacă există „sonete scurte”; duble - da! și-apoi, despre dragoste publicul vrea să i se vorbească lung! *Aurel Stoicanu (ce-o fi fost înainte de război nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se înțelege - să urmez un liceu militar, o școală militară și să fac o facultate la sfîrșitul anilor ’50 și începutul anilor ’60. Mi-au fost urîte ordinele, comenzile, dispozițiile, indicațiile. Prin urmare, am dus (și duc) o viață în răspăr, care mi-a încordat mereu nervii și mintea. Deși cîteodată tentația se ivește, n-aș schimba-o pe una de calm și apatie. Tensiunile mă ajută să-mi sistematizez și să-mi consolidez sentimentele de opoziție. * Întrebat: „Tu pentru ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
celorlalți, îi dădea cu gura înainte: „Vom asigura un climat tonic, de emulație; colectivul e cel care face redacția (!); avem nevoie de tovarăși competenți, revoluționari”. Inutil să mai urmez banda: fiecare din afirmațiile sale mă provoca să-l iau în răspăr. E ziarist revoluționar cel care se opune criticării „aspectelor negative” dintr-o comună de care răspunde cutare „tovarăș secretar”? „De ce-l bagi în seamă?”, ar putea să mă întrebe cineva. Îl bag, pentru că persoane ca el nu-și termină rolul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dacă aș ști că lucrurile acestea le observă și alții, însă „Vatra” e a șasea revistă care publică fragmente din Conversație în oglindă, după „Ateneu”, „Cronica”, „Convorbiri”, „România literară”, „Tribuna”. Acest succes de plasament mă obligă la o lectură în răspăr, „otrăvită”. Crezînd că ia ochii, G. Începe la fel de prețios și de grotesc ca și eroina piesei sale, Flaminia (nume antic roman, scos, probabil, din Plutarh, pe care, stimulat de Dumitru Radu Popescu, îl citește în ultima vreme). Aceasta „pregătește masa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un individ căruia nu i-am văzut fața striga că sîntem puternici întrucît avem în noi lapte de lupoaică, aidoma lui Romulus și Remus. „De unde știi că avem noi așa ceva, cum poți să crezi, tu, asta?”, l-a luat în răspăr altul cu bască murdară și cu dinți de viplă. Primul i-a răspuns că-i aduce cartea de istorie, unde poate să vadă și poza cu cei doi. Considerînd că n-a rămas dator față de cel care se îndoise, s-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prin excepție, lasă să le scape și câte un puseu de lirism elegiac (stârnit de priveliștea zilelor de toamnă). Scrutând mediul promiscuu, în care iese la iveală și ce e rău, și ce e bun în fiecare, scriitorul veșnic în răspăr ajunge la părerea că de multe ori cei închiși sunt victime ale societății și că, în orice caz, închisoarea nu-l îndreaptă pe păcătos, ci îl poate strica definitiv și pe cel recuperabil. Încondeind factorii represivi, adică bruta și obtuzul
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
Astfel, în cărțile de tinerețe, precum Divanul și Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, respectă cutumele culturii bizantine, axate pe valorile ortodoxiei, pe care le amestecă, fără a le deforma, cu altele protestante, filosofice, păgâne chiar, dar atitudinea sa nu este în răspăr cu direcția prioritară a spațiului cultural și confesional din care provine. Cu toate acestea, în Istoria ieroglifică el demontează sistematic un set de simboluri normative ale creștinismului, procedeu rar în răsăritul european al debutului de secol XVIII, unde încă domină
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]