1,578 matches
-
până în clipa când a trecut pragul veșniciei. Dumnezeu să-l odihnească! Amin. Stăteam împreună cu mama numai duminica. Timp de nouă ani de zile am trăit fără tatăl nostru. Tata suferea pe nedrept chinurile unei detenții neomenești, în timp ce mama lupta din răsputeri să supraviețuim într-o lume în care dragostea față de aproapele dispăruse. Ne-am apropiat și am făcut roată împrejurul fratelui care dormea liniștit pe salteaua de paie zâmbind îngerește spre noi parcă ne-ar fi spus: Știu că sunteți lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
că se poate...) și apoi pornește în zbor cu aripile sale largi, puternice: probabil merge să-l întâlnească pe Lazarus și să-i povestească d’a fir a păr tărășenia. 17 TC "17" \l 1 În vis, mă străduiam din răsputeri să dibuiesc undeva jos, pe străzile orășelului Serenite, trupul îngerului. Dar oricât îmi încordam privirea, nu-l zăream. Regula aceasta a somnului când visez oamenii și întâmplările de pe pământ nu funcționa totdeauna sau nu funcționa după bunul meu plac. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
unele sosite de la mari depărtări, se perindă prin fața lui, mânate de același gând: să atingă, să deschidă, să citească această cărticică fermecată. Când le vine rândul, fiecare se apropie și își încearcă puterile cu cartea îngerului. Toți se străduiesc din răsputeri, dar cât de puțini dintre ei reușesc: unii nu sunt capabili nici să deschidă cartea, alții izbutesc s-o deschidă, dar dau pagină după pagină zadarnic, sunt uimiți și dezamăgiți, căci nu găsesc nimic scris înăuntrul cărții; în fine, doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mă aclimatizez, cum s-ar zice... În acest timp, Truman nu se arată deloc interesat de schimbul nostru de replici: se agită zgomotos în jurul nostru - dă din aripi excesiv, fluieră o melodie veselă și insinuantă, ce mai, se străduiește din răsputeri să ne îndepărteze de la discuția aceasta care-l plictisește. El arde de nerăbdare să asiste la o anumită scenă care, în mod sigur, deține el informații, va avea loc îndată. Mă uit la micul spectacol pe care-l dă condorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
evenimente majore (ce mi-e San Stefano, ce mi-e Versailles) etc. descalifică demersul dnei Laignel din liga analizelor solide. Nu de o necesară demitizare este vorba, ci de un mit periculos pe care o ceată de indivizi încearcă din răsputeri să-l acrediteze de câtăva vreme: nu a existat, nu există și nu poate exista fior democratic printre români. Nu Cioran și Eliade - oameni cu o tinerețe marcată de opțiuni impardonabile, ba chiar de huliganism ideologic - sunt ținta cărții. Adevăratul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
o acoperea. Distrat, Marriott caută cicatricea de deasupra inimii dar cămașa, deși îți îngăduia să ghicești formele de sub ea, nu era dintr-un material netransparent și ascundea acea parte a inimii. Marriott era dezamăgit. Dorise să vadă cicatricea, dorise din răsputeri să o vadă. Cu degetele tremurând, se întinse, făcu să alunece breteaua de pe umărul stâng și trase cămașa de noapte de pe porțiunea cu cicatricea. Nu era nici o cicatrice. Mintea îi fremăta de îndoieli. Intenționat se aplecă peste ea, și probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
în felul cum se îmbrăcau etc. Aduceau cu ei, chiar și fără să-și fi propus, chiar și fără să știe, astfel zicând, ceva din aerul libertății. Al acelei libertăți care la ei acasă le dădea dreptul să strige din răsputeri și în toată voia că nu aveau libertate. Fapt este că, după Festival, regimul nu s-a mai întors la rigiditățile dinainte, a devenit mai puțin temător de contacte, mai permisiv, în orice caz, față de produsele artistice apusene pe care
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Pierre Tot ce pot face pentru tine îmi pare atât de puțin, încât mi-e rușine... Crede-mă însă că imensă e dorința mea pentru fericirea ta! Așa de mare, încât uneori mă sufocă... Aș vrea s-o strig din răsputeri: fii fericit! fii fericit! și dacă dragostea mea te poate ajuta cu ceva, te implor, fă cu ea ce dorești, numai fă ceva cu ea! O, Doamne, la ce sărăcie de cuvinte și de fapte e redus acest chin al
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și el de mai multe ori la Londra și îmi făcea regulat vizite. L-am cunoscut personal în perioada în care fusesem secretar de legație la București*. Se număra printre prietenii domnului Von Kiderlen**. La Londra, el se străduia din răsputeri să obțină concesii pentru România în cursul tratativelor purtate cu domnul Danev, fiind secondat de ministrul român Nicolae Mișu42, un diplomat de mare valoare. Se știe că aceste negocieri au eșuat ca urmare a rezistenței opuse de Bulgaria. Contele Berchtold
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
în Uniune. Înainte să cobor din autobuz, am reușit să-l întreb: — Și după ăștia șase ani de chin ești măcar mulțumit? Ai realizat ceva? A oftat: — Mi-am crescut băieții. Altceva nu mare lucru! Scrisoarea 124 Mă străduiam din răsputeri să par indiferentă la schimbarea unui nou loc de muncă. Maria și Bocio... Știam că timpul trece și speram ca românca al cărei loc îl țineam să sune și să anunțe că, de fapt, nu mai vine. Dar a venit
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
oră, în picioare, în bucătăria în care știam că mișună scârboșii gândaci de bucătărie! Fără să mă sinchisesc de data aceasta de ei, posedat de o imensă dorință de a poseda, în luptă cu o imensă timiditate, străduindu-mă din răsputeri să mă smulg din acel ungher de lângă chiuvetă unde parcă prinsesem rădăcini, spre a face cei câțiva pași până în fundul bucătăriei, unde, singură în pat, dormea una din cele două chiriașe ale noastre (studente la aceeași facultate, cealaltă era plecată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
încadrată de rama unei ferestre luminate, devenea, pentru Dani, privitor din întuneric, o uimitoare apariție de personaj dintr-o lume ireală. * Niciodată nu l-am putut mulțumi pe Ion Caraion, scriind despre Ion Caraion. Deși l-am lăudat întotdeauna din răsputeri, profund convins - convingere pe care mi-am păstrat-o - că este un mare poet. Citindu-mi una din recenziile pe care i le-am dedicat (cea mai elogioasă dintre toate) și înțelegând exact pe dos tocmai acea frază a mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
asemenea ședințe înseamnă a fi în greșeală. Te poți ruga, sincer căit, după, ca să ți se ierte păcatul, ca să te izbăvești etc. Dacă vorbesc cu oarecare aprindere despre aceste probleme este pentru că Petru Dumitriu e credincios, iar eu încerc din răsputeri și de multă vreme să devin unul. E o discuție, ca să zic așa, în familie. * Cu un strigăt mintal profund dezaprobator și cu un mormăit de protest întâmpin, la lectură, următoarele rânduri scrise de N. Steinhardt în Jurnalul fericirii (Editura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
anima), chiar și cel al bărbatului, este feminin, și mi-a plăcut să raportez la Dumnezeu tot ceea ce până atunci raportam doar la femeie. „- Te iubesc, Te iubesc, Te iubesc!“ - îi strigam din inimă, cu gândul și cu vocea din răsputeri. Iar ritmul meu era neîntrerupt în singurătatea satului și în pacea nopților. Oh, ce conversații dulci! Lacrimi de iubire negrăite! Cât de mult îmi plăcea să mă consider iubit de Isus, logodit lui Isus! Oh, asta nu este o vorbărie
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
orice ins aștepta sosirea inevitabilă a unei osânde transcendente. Acest soi de maladie psihică ajunsese să mă molipsească și pe mine; și eu mă simțeam terorizat de aceeași frică, așa încât, în timp ce treceam prin unele localuri mai deocheate, mă trudeam din răsputeri să nu fiu văzut de prea mulți și să ajung cât mai repede acasă. Singura mângâiere era tovărășia leală a câinelui meu, spre care-mi îndreptam toată atenția, având grijă să mă opresc din loc în loc, atunci când el dădea semne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mă opri. Pe măsură ce eram înghițit, simțeam cum ceva umed și răcoros îmi acoperă picioarele și tot trupul. Aveam impresia că materia trupului meu se transformă treptat într-un nămol rece care se mișca lent spre inima mea. Mă străduiam din răsputeri să rămân afară cu partea de sus a trupului. Vroiam să scap de senzația asta halucinantă. Asudam de efort și nu-mi dădeam seama că Aia se apropiase. Începu să mă pipăie, frecându-mi fruntea cu degetele ei fine. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fi fost să-l aibă pe Alin cu ea! Gândul acesta o învioră brusc, o aduse la realitate din starea aceea de parcă ar fi fost o navă aflată în derivă și departe de țărm. Era o femeie puternică. Încercă din răsputeri să nu-și piardă speranța. Vroia să-și găsească sensul vieții pentru ca viața să n-o mai poarte în ce sens vrea ea. „Chiar dacă unele lucruri sunt dificile, nu sunt și imposibile”, își spuse ea ca pentru sine. „Dumnezeule!”, o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
umblând de colo până colo, făcând în prima fază comerț ambulant, așa cum au făcut și mulți alții la vremea aceea, după Revoluție, cu produse multe și mai ieftine cumpărate de la „vecinașii noștri”. Cu privirea zâmbitoare și blândă 142 încerca din răsputeri să se detașeze de un trecut sumbru pe care nu mai dorea să și-l amintească. Da, existau o sută de motive, poate mii. Pentru toate acestea își lăsase copilul deseori acasă și pentru asta o cuprindea mereu dorul. Alin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
stând mulți ani în străinătate, departe de cei dragi, iar acum le avea grija pentru a ajunge în bună stare la urmașii săi. În timpul unei crize economice și financiare care afectase milioane de persoane din țară, Nicky se zbătea din răsputeri, ținea cu dinții de tot ce însemna proprietatea sa vrând ca toate să îi rămână intacte. Era ca un furnicar care își apăra mușuroiul, știind că este numai al lui. Nimeni nu poate urca pe o scară, stând cu mâinile
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ce se încred în Domnul, își înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii, aleargă și nu obosesc, umblă și nu ostenesc”. (Is 40,20-24). V - Să avem pururi o dorință vie de a plăcea în toate bunului Dumnezeu, străduindu-ne din răsputeri de a executa în toate și întotdeauna voința preasfântă a lui Dumnezeu, în aceasta rezumându-se începutul, programul și perfecțiunea faptică a desăvârșirii religioase la care ne obligă Profesiunea noastră religioasă și Sf. Regulă serafică. VI - Să ne dezlipim complet
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
atrăgea pe oameni la Dumnezeu. El îi iubea pe oameni și era mereu preocupat cum să le vină în ajutor, nu numai în cele sufletești, ci și în nevoile lor trupești și materiale. În acest scop s-a străduit din răsputeri să obțină aprobarea pentru construcția Complexului de la Șosea, pentru ca tinerele din Barticești și din satele vecine să aibă un loc de muncă aici, și să nu o ia razna prin lume. Tot în scopul acesta și pentru sănătatea oamenilor din
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
vreme după aceea a murit. În schimb, feciorii lui se mai abăteau din când În când din drumurile pe unde Îi ducea vânătoarea, ca să-l salute pe sihastru, spre nemulțumirea clericilor de la Curte, care, cu excepția părintelui Bernhard, Îl urau din răsputeri. Haina lui aspră și sfâșiată pe alocuri, silueta lui uscată, cu barba albă și părul neîngrijit, palmele pline de bătături și picioarele zdrelite pe care niște sandale scâlciate nu le apărau de frigul aspru al iernilor de la munte erau prea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de argint și bucate proaspete. Ai avut o vânătoare bună, nobile frate? Întrebă el. — Da, minunată. Am hăituit un mistreț care se ținea prin lunca Rinului. Era cât un vițel și nu pot spune că nu m-am străduit din răsputeri ca să-l Împung cu furca. Păcat că n-ai venit și tu! — O, frate, știi că nu prea mă pricep la vânătoare. — știu, știu, ești un om ciudat. Un cavaler strălucit ca tine, luptător nebiruit, căruia nu-i face plăcere
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
minis terialii pășiră Înăuntru, iar ceata slujitorilor se adăposti Într-un șopron de lângă colibă. Se făcuse foarte frig, și după atâtea ceasuri, oamenii Înghețaseră bocnă. Înăuntru era cald și mirosea puternic a fum. Se vedea că gazda se străduise din răsputeri să facă curat. Laița era așter nută cu fân proaspăt și Conrad se așeză oftând ușor. — Spune-i măritului domn ce ai văzut, i se adresă Johannes gazdei. — Azi-dimineață a sosit o ceată de cavaleri Înarmați până-n dinți. Aveau săbii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a repezit la sertarul de la masă. Când l-a tras și n-a găsit banii s-a făcut foc și pară. A trântit o pe bătrână jos și-o lovea fără milă cu picioarele. Biata femeie a țipat o dată din răsputeri și milițienii au tăbărât asupra infractorului. I-au scos masca imediat, i-au luat cuțitul, imobilizându-l. Nu mare mirarea le-a fost când l-au recunoscut pe nepot, căruia i-a făcut mult bine, ani de-a rândul. L-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]