889 matches
-
darului Duhului Sfânt». În Vechiul Orient pecetea (sigiliul) înlocuia semnătura. Semnul (sigiliul) reprezenta mai bine personalitatea decât numele. Eu aparțin aceluia al cărui semn îl port. Când ni se face pe frunte o cruce cu mir, atunci purtăm semnul celui răstignit. Cuvântul «confirmare» înseamnă întărire. Primim pe Duhul Sfânt, pentru ca el să întărească credința noastră. El ne face mai asemănători cu Cristos. Ne ajută să-i rămânem credincioși, chiar și atunci când ni se pare greu. Prin urmare, ne ajută în lupta
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
răspunsul nu poate fi decât unul singur: «Amin». Da, cred că voi deveni ceea ce primesc: trupul lui Cristos. Prin forma vizibilă a pâinii și a vinului mă unesc, în mod invizibil și misterios dar totodată real, cu Domnul Isus Cristos răstignit și înviat, care se dăruiește pentru mine. Un cântec va exprima recunoștința noastră pentru această întâlnire; rugăciunea de la sfârșit va rezuma această mulțumire. Binecuvântarea și încheierea La sfârșit, suntem îndemnați să mergem în pace, după ce am primit daruri bogate. Ne
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Christos batjocorit, lovit, înțepat cu sulița și sfințit omenește de suferință, pentru că adversarii lui n-au avut încredere nici în școlile de corecție, nici în spitalele psihiatrice; au preferat soluția radicală, crucea, fără să priceapă, proștii, că abia astfel cel răstignit va cuceri lumea, cu mâinile găurite de cuie. Dar asupra acestei chestiuni delicate voi reveni. Acum e nevoie să vorbesc despre ce s-a întîmplat la spital, deoarece trecerea pe-acolo a însemnat o schimbare de o sută optzeci de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
căldura cumplită a acestei săli și l-a recunoscut cu greu pe Rieux când l-a văzut aplecat deasupra unui corp care gemea. Doctorul făcea incizia ganglionilor unui bolnav pe care două infirmiere, din două părți ale patului, îl țineau răstignit .Când s-a ridicat, doctorul a pus instrumentele pe platoul pe care un ajutor i-l întinsese și a rămas o clipă nemișcat uitându-se la omul pe care tocmai îl pansau. Ce mai e nou ? i-a spus el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Christos batjocorit, lovit, înțepat cu sulița și sfințit omenește de suferință, pentru că adversarii lui n-au avut încredere nici în școlile de corecție, nici în spitalele psihiatrice; au preferat soluția radicală, crucea, fără să priceapă, proștii, că abia astfel cel răstignit va cuceri lumea, cu mâinile găurite de cuie. Dar asupra acestei chestiuni delicate voi reveni. Acum e nevoie să vorbesc despre ce s-a întâmplat la spital, deoarece trecerea pe-acolo a însemnat o schimbare de o sută optzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Iisus: „Umorul lui Urmuz este inexistent sau este o mască asemeni acelor hidoase măști totemice ale genialelor tragedii ioniene, ascunzînd totuși cu iscusință tragicul. Rîsul lui Urmuz, pantomimele și marionetele lui, rînjet fără scăpare ca tîlharul din stînga, care și răstignit, mai ricanează”. Ar fi de notat faptul că un „urmuzian” paradoxal precum Ionathan X. Uranus (Marcel Avramescu) va urma un itinerar excentric, redimensionîndu-și urmuzismul prin intermediul ezoterismului tradiționalist al lui René Guénon spre a îmbrățișa, ulterior, credința ortodoxă. Urmuz trebuie privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
el a făcut un gest distrat cu mâna, ca și cum ar fi alungat o muscă de pe nas. - Nu contează, este vorba, desigur, despre o amăgire înșelătoare, a bombănit. Și-așa dezbinările creștinilor îmi sunt de-ajuns. Inima îmi este pe deplin răstignită, chiar și fără noii profeți. S-a uitat la mine mai atent. - Tu știi multe lucruri, dar vorbești cu răceala omului fără credință. Ai rămas ca pe vremea când veneai să răsfoiești cărți în biblioteca mea. A tăcut preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lipsită de răspunsuri spontane sau de vorbe care, puse laolaltă, să însemne ceva omenesc. În cele din urmă, am spus: - Planurile Celui Atotputernic sunt necunoscute și nedeslușite, dar El ți-a dăruit o făclie ca să nu te pierzi cu totul: Răstignitul. Adu-ți aminte de patimile lui și-acolo află-ți mângâierea. Un hohot sinistru a făcut să mă treacă toți fiorii, și răspunsul n-a fost nici el mai prejos de un blestem. - Durerea și chinul de care are parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a încruntat surprins, iar eu am continuat: - Lucrurile pe care le am de spus nu pot să i le spun decât lui Andras, nu sunt pentru sfinți. Dorim câteva ceasuri de tihnă. Jur pe cel care n-a fost niciodată răstignit. Bătrânul m-a ajutat să mă ridic și a poruncit gărzilor: - Lăsați-i să intre și găzduiți-i. Ne-a surâs, spunând: - Fie ca Tatăl cel Născut să vă ocrotească în misiunea voastră. O să vă mulțumiți cu ospitalitatea soldaților, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și un copăcel de aur, înalt cam de-un picior, cu o montură de pietre prețioase. Baza copacului era un recipient de alabastru, atât de străveziu, încât se vedea mâlul depus în el. - Sângele celui care n-a fost nicicând răstignit, dar care i s-a prefirat asudând în grădina de măslini și i-a curs în forum, a spus Andras, urmărindu-mi privirea. E al tău. Și racla. Conține țărână din Palestina amestecată cu scuipatul lui Iisus; redă vederea orbilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sentențios Miria, trebuie să Încerci totul ca să știi ce Îți place și ce nu. Tu, de exemplu, având În vedere că nu te compromiți niciodată, Îți place ceva? Valentina se gândi la Marilyn Manson, care, așezat sub imaginea unui nou-născut răstignit, atârna pe peretele bucătăriei din casa bunicii, deasupra canapelei-pat. Dar numai tâmpiții se Îndrăgostesc de cântăreți. — Îmi place baschetul. Animalele. Științele. — Da’ nu, puiule, o Întrerupse Miria, nu asta voiam să spun. Cine Îți place? Valentina dădu din cap jurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
s-o fac, anulându-mi cumva voința. Ne-am așezat pe bancă și bătrâna a scos din traistă un crucifix. N-am văzut un altul mai frumos. Era din aramă bătură cu ciocanul, o tehnică veche, folosită de țiganii aurari. Răstignitul avea o expresivitate remarcabilă. Țiganca mi-a spus că-mi va dezvălui viitorul de pe crucifix, dar că trebuie să plătesc că altfel ele pierd darul ghicitului. De fapt, numai cea vârstnică vorbea, cea tânără tăcea, având ochii pironiți pe mine
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de pe jos, al atacatorului, după care, ridicându-și capul, cu o smucitură, și-l așeză, parcă, și mai bine, pe călău, și, o clipă, rămase, așa, ca o statuie. Roșcuț se zbătu, scurt, de două-trei ori, după care, senmuie. Rămase răstignit, cu mâinile Într-o parte, desfăcute, ca o crăcană, În dezordine, și, cu picioarele În cealaltă parte, a coarnelor, așijderi, În dezordine, blegi, bălăngănind, fără viață. Speriat la culme, taurul o porni la trap, spre șoseaua asfaltată. De acolo, tot
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
zi proastă, și-au zis, Îngăduitori, studenții; Îl apreciau pe Thomas, o studentă era aproape Îndrăgostită de el sau numai se fandosea. Nici ziua următoare nu a fost mai bună. Apoi a venit sîmbătă: Thomas nu a ieșit din casă. Răstignit În pat, privea țintă În tavan, ceasuri Întregi; țigările fumate nu l-au liniștit, nici paharul cu votcă poloneză, umplut de cîteva ori. Nici nu ar fi trebuit să se sinchisească, existau pe lume copii abandonați, copii din flori, copii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
al fiicelor, le voi da un nume veșnic, care nu va fi șters» (Is 56,4-5). O ICOANĂ: EUNUCUL DIN CAR Imaginea «copacului uscat», evocată de profetul Isaia, este o cheie de lectură pentru a citi misterul lui Cristos cel răstignit, al cărui sacrificiu pascal, împins până la o irosire și un nonsens uman, reprezintă adevărata logică a oricărei vieți consacrate, dincolo de ipostazele sale istorice și de multiplele sale realizări existențiale. Castitatea, ca formă de urmare a Răstignitului-Înviat este, în baza a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Ierusalim citind cântul Servului Domnului, care s-a adeverit din plin nu prin frumusețea predicării, nici prin entuziasmul vindecărilor, ci prin tăcerea asurzitoare a Calvarului. Eunucul își dă seama că viața sa este răvășită precum aceea a lui Cristos cel răstignit care, de pe cruce, nu mai poate face altceva decât să se adreseze mamei și ucenicului preaiubit pentru a lăsa o moștenire de gingășie chiar în cel mai absolut și mai incontestabil moment de vid. Orice bărbat și orice femeie care
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a înconjura Biserica de 3 ori. Sărbătoarea dinaintea Învierii este cunoscută sub numele de Denii. Vinerea în ziua Patimilor, Sfânta Evanghelie este scoasă pe o masă în fața altarului, înaintea căreia este pusă o cruce sau o icoană cu Iisus Hristos răstignit. Creștinii care vin la Biserică sărută Sfânta Evanghelie mergând de 3 ori pe sub masă și sărutând crucea lui Hristos. Seara toată lumea se adună la Biserică pentru a citi “ Prohodul Domnului”. Se face un cor pe 3 voci care se adună
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2080]
-
unui sens definitiv al existenței. În mod limpede, spre deosebire de tratatul „împotriva elinilor” scris de Sfântul Atanasie cel Mare, perspectiva din care Stăniloae își scrie dogmatica apologetică nu este strict evanghelică, mărturisind Cuvântul Crucii. De fapt, nici o referință la Hristos Cel răstignit și înviat nu apare în introducerea TDO1, iar tratatul de teologie dogmatică ca atare nu este anunțat ca o organizare sistematică a monumentelor tradiției exegetice bisericești. Mai precis, dogmatica nu apare ca disciplină auxiliară a hermeneuticii teologice a Scripturii, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pentru revelație. În fapt, există o unică sursă a Revelației: Hristos, Fiul lui Dumnezeu, „lumină spre descoperirea (eis apokalipsin) neamurilor” (Lc. 2,32). Stăniloae precizează raportul constitutiv al tradiției față de Scriptură, afirmând principiul personal al transmiterii credinței în Hristos Cel răstignit și înviat, ca lucrare a Duhului 1. Receptacolul firesc al credinței și conștiinței apostolice este Biserica, unde comunitatea mărturisitorilor își poartă dialogul cu Hristos. În rezumat, „Biserica, Scriptura și tradiția sunt indisolubil unite”2. Finețea cu care Stăniloae ordonează aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
deplină autoritate teologică. Interpretarea Scripturilor trebuia făcută în limitele trasate de premisa (hypothesis) teologică a tradiției apostolice. Martirii Bisericii au consacrat divorțul teologiei de înțelepciunea lumii, sceptică și dubitativă. Prin mărturia lor, sfinții nu aparțin Bisericii, ci o constituie. Cuvântul răstignit și înviat sălășluiește în trupul viu al memoriei celor morți pe Cruce. Destinul martiric al profeților lui Israel anticipează vocația profetică a martirilor creștini. Aceștia n-au murit pentru un adevăr personal, ci pentru insuportabila veste bună a Domnului. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
greu de inventat prin aplicarea unor „strategii metodologice”. O simplă ereditate culturală (religia acceptată ca bun venit „din moși strămoși”) nu face nimănui drept cadou discernământul vizionar sau inspirația duhovnicească. Or, fără aceste atribute teologice, mărturia apostolică despre Hristos Cel răstignit și înviat n-ar fi fost cu putință. Gramatica și lexicul Ortodoxieitc "Gramatica și lexicul Ortodoxiei" Ar trebui să acceptăm mai des să ne punem în pielea apostolilor sau a primilor Părinți ai Bisericii. Ar fi fost oare adepții credinței
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
se izbiseră. Dar, cum eram tot timpul supravegheați, ei erau apoi siliți să lingă dârele de sânge de pe perete, apoi atârnați cu capul în jos, ca sângele să se întoarcă de unde îl risipiseră. Iar ceilalți erau puși să dănțuiască în jurul răstignitului fără de cruce. Unul dintre noi a scrijelit pereții și a înghițit tencuiala. Altul a mâncat un săpun întreg. De fiecare dată a fost prea puțin. De fiecare dată pedeapsa a fost atât de cumplită, încât, nemaiștiind dacă e mort sau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să suferi pentru patrie și pentru legi, vei primi o laudă pentru toată viața“. Iulius a răspuns: „Sufăr cu siguranță pentru legi, dar pentru cele divine“. Maximus a spus: „Acelea pe care vi le-a dat un om mort și răstignit?. Nu-ți dai seama cât ești de prost: prețuiești mai mult un mort, decât pe împărați în viață“. Iulius a răspuns: „El a murit pentru păcatele noastre, pentru a ne dărui viața veșnică. De fapt, El este Dumnezeul care trăiește
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
noastră și nici să-l negăm pe Dumnezeu. Îl vedem aici prezent și îl cunoaștem după cum ne cheamă. Nu ne mai reține fără rost. Astăzi credința noastră se împlinește în Cristos. Trimite-ne, așadar, să-l vedem degrabă pe cel Răstignit, pe care nu încetați să-l huliți cu gura voastră nelegiuită, pe când noi îl venerăm și-l adorăm“. La auzul acestor cuvinte guvernatorul a spus: „Iată, voind să vin în întâmpinarea dorințelor voastre, vă trimit la moarte“. Atunci Marcianus a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
această imagine se denaturează, deoarece textul însuși o transformă în ceva ireal: în societatea creată de autoare, animalul este folosit la instaurarea ordinii de către dispozitivul de urgență instituit la începutul erei: "când a apărut pisica, jupuită, dar numai pe jumătate, răstignită, dar numai pe jumătate, umplând jumătate de zare, am înțeles că s-a produs un eveniment fără precedent. Iar pisica miorlăia. Zic "miorlăia", dar nu, era altceva. La fel de bine fluiera sau mugea sau de ce nu răgea, zbiera, boncăluia, clămpănea, cloncănea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]