6,632 matches
-
a spus: — Întrucât ne-a dat de știre amândurora, să sperăm că n-a fost o încercare adevărată. Ai găsit pastilele? Nu mă gândisem la asta. Am început căutarea, am mutat din loc cărți și hârtii, am golit scrumiere, am răsturnat grămezi de lenjerie, am deșertat sertare, pășind tot timpul peste picioarele lui Georgie. Am răscolit patul răvășit și am căutat sub perne. Întorcându-mă și văzând-o pe Georgie acolo și zărind pentru o clipă fața concentrată a lui Honor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
un pahar mai mic și altul mai mare. Trebuie că arătam deprimat pentru că atunci când am descoperit șnapsul, mi-a șoptit liniștitor: — O tentativă de resuscitare. Oglindindu-se În alcool, mica sa copie argintie dădu din cap cu un zâmbet serafic - răsturnată În pahar. Am ridicat privirea și i-am mulțumit originalului, apoi m-am Întors, deloc Încântat, la caruselul din capul meu. Femeia pe care o vizitasem acum câteva ore nu mai era. Chiar dacă nu ajunsesem să ne cunoaștem atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îi dădu artistului un ghiont in coaste (acesta Își pierdu stăpânirea de sine și Începu să tușească), apoi se opri și li se adresă celor doi tineri. Dintr-odată, unul dintre ei se ridică atât de hotărât, Încât scaunul se răsturnă. Scormoni după ceva În buzunare și dacă prietenul lui nu-i punea o mână pe braț, seara putea să sfârșească așa cum se sfârșea uneori la Crama Albastră. — Trebuia să-i Învăț minte, se scuză Anton, punându-și berea jos. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la patul meu și sfâșie așternuturile cu o determinare care nu necesita perfecționare. După ce-mi aerisi lenjeria de pat, Își Îndreptă atenția către salteaua mea. Mulțumit că aceasta nu conținea altceva decât păr de cal, prinse piciorul patului, Îl răsturnă și, sprijinindu-l de perete, Îl verifică și dedesubt. Cu fiecare arc pe care Îl slăbea, speranța lui Diels părea să reînvie. Dar nici acolo nu găsi nimic care să-i fie de folos. Apartamentul În care stau nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lăsă să zac acolo, destul de incomod, cu un braț strivit. — Ce să fac? Tot ce spunea avea sens dintr-o perspectivă anume, dar nu și din punctul meu de vedere. Era de parcă adevărul despre ce se Întâmplase ar fi fost răsturnat câteva grade importante, sucind ceea ce ar fi putut apărea drept o imagine convingătoare Într-o grimasă distorsionată. — Oare Wickert chiar credea că eu colaboram cu Karp? Sau cu Anton? Noi care am fost ca... — „Frații“, așa ați spus, domnule Knisch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
alta era ceea ce-mi spusese Însuși Karp: Dora Începuse să se Întrebe ce i s-ar fi Întâmplat băiețelului pe care l-a dat spre adopție dacă ar fi luat legătura cu poliția. Ce n-aș da să pot răsturna aceste părți astfel Încât să am o altă imagine decât cea pe care am construit-o până acum! O fi fost a treia persoană de la maidan? O fi fost Dabermann? Pe capota mașinii poliției parcate În fața clădirii mele Încă străluceau câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
alta era ceea ce-mi spusese Însuși Karp: Dora Începuse să se Întrebe ce i s-ar fi Întâmplat băiețelului pe care l-a dat spre adopție dacă ar fi luat legătura cu poliția. Ce n-aș da să pot răsturna aceste părți astfel Încât să am o altă imagine decât cea pe care am construit-o până acum! Mă Îndoiesc că Dorei i-ar fi trecut prin cap să anunțe autoritățile, dacă ar fi știut că băiețelul ei e răsfățat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
afecțiunea și supunerea mea. Totuși, în acest moment din istoria familiei noastre, puteți paria cu banii jos că de la mine n-o să vadă nici afecțiune, nici supunere. Fiindcă eu, unul, n-am chef să i le dau! Ei, da, o să răsturnăm situația, păi, nu, măi, Alex, măi puțulică! Da, Alex puță-mică consideră că vulnerabilitatea de fiecare zi a lui taică-său e întrucâtva sporită de faptul că soția bărbatului (din câte zic ei) a fost la un pas de moarte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pus mintea, puternicul meu văr Heshie, al treilea sulițaș din tot statul New Jersey (o cinste, aș zice eu, bogată în semnificații simbolice pentru băiețandrul în creștere care eram eu, cel bântuit de obsesia suspensorului), ar fi putut să-l răstoarne cu ușurință pe unchiu’ cel de cincizeci de ani și să-l țintuiască de ușa beciului. Așa că atunci (deduc eu) trebuie să se fi lăsat înfrânt de bună voie. Dar de ce? Doar știa - eu, unul, știam treaba asta chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
modul În care ea Își accepta duplicitatea. Tânăra Își lipi de geam o față puțin albăstruie din cauza frigului. Ar fi putut fi un băiat care studiază cu aviditate tot ce se află Într-un magazin: briceagul, gadgeturile, resorturile ce-ți răsturnau farfuria, bombele care răspândesc mirosuri, brioșele care chițcăie. Dar tot ce i se oferea era Întunericul și propriile lor trăsături. — Crezi că se va mai Încălzi pe măsură ce Înaintăm spre sud? Întrebă ea de parcă ar fi fost În drum spre tropice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
văzu cum părăsea compartimentul, uitând ghidul Baedeker pe banchetă, tăcerea fiind singurul răspuns la exclamația ei: — Ne revedem În Viena! După ce domnișoara Warren plecă, dr. Czinner se aplecă să ia ziarul. Mâneca lui atinse un pahar gol, iar acesta se răsturnă și se sparse În cioburi pe podea. Mâna i se odihni pe ziar și el rămase cu ochii la cioburi, incapabil să-și adune gândurile, incapabil să decidă ce avea de făcut - să ridice ziarul sau să adune primejdioasele așchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vizibile În semiîntuneric, iar umbrele cădeau ca niște pânze de praf peste fotolii, născute de luminile străzii reflectate pe tavan și de luciul lămpii de citit de pe birou. Josef dădu cu fluierul piciorului peste una din măsuțe și aproape că răsturnă un palmier de interior. Înjură cu jumătate de glas și din dormitor se auzi vocea Annei: — Ce se Întâmplă, Anton? Ce faci acolo? Nimic, spuse el, nimic. Vin la tine Într-o clipă. Stăpânul tău a lăsat una din lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și am aprobat, dând din cap. Nici una dintre persoanele pe care le cunosc nu Își mai iubește actualul soț, spuse Milton. Nici măcar tipii care sunt homosexuali. Asta este Îngrozitor. Vrei ceai cu gheață? Am turnat În două pahare și am răsturnat pe o farfurie o pungă cu prăjiturele cu ciocolată. Milton Înhăță una și se cocoță pe un scaun. —Mmmm, zâmbi el. —Te-ai distrat la Paris? l-am Întrebat, rezemându-mă de blatul de lucru. —O, da. Castelul de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
A, feblețea vînzătoarelor de la alimentara; am stat de cîteva ori la coadă după el... Și pe mine mă servește preferențial măcelarul rîde Paula, atentă la pahare. Mîna lui Radu se întinde violent spre femeie, prinzînd-o de capot, obligînd-o să se răstoarne, cu spatele rezemat de pat, în timp ce ridică brusc mîna dreptă în sus, să salveze sticla cu coniac. Stai încearcă Paula să rîdă. Te-ai culcat cu el?! strigă Radu, trăgînd-o spre trupul său. Coniacul arată Paula sticla scăpată din mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
strigă Radu, trăgînd-o spre trupul său. Coniacul arată Paula sticla scăpată din mînă peste blana așternută lîngă pat. Dă-l naibii! Îți dau o sută de sticle și zece blănuri în loc. Răspunde la ce te-am întrebat! Brațele bărbatului au răsturnat-o peste trupul lui, continuînd s-o frîngă. A, rîde Paula prinsă în joc, întărîtată, lipită de el se pare că gelozia e mai eficientă decît coniacul. Rîsul femeii, semn că i-a descoperit momentul de cădere, aduce în mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
instalației, luînd apoi telefonul. Știu pe cineva de la serviciul Dezvoltare, care ne poate ajuta. Alo, strigă el în telefon cu domnul Virgil Muraru, vă rog! Ținînd telefonul la ureche, Mihai merge la cuptor, scoate ibricul în care apa fierbe deja, răstoarnă cafea dintr-un borcan de nes fără să mai măsoare, ia din sertar o linguriță cu care mestecă, mai pune ibricul în buza cuptorului cîteva secunde, apoi îl așază pe birou, lîngă două pahare de laborator. Umple un pahar, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-au întîlnit jos, în barul de la demisolul teatrului. Asta nu vede viața decît în roz. Ți-o închipui stînd la coadă undeva, ori lovindu-se de greutăți? Mi-o închipui goală, pe marginea patului meu, înainte de-a se răsturna a răspuns Mihai cu ciudă, amețit de vodca băută deja. Hm! a pufnit secretarul literar peste zece ani, cînd o să ai vîrsta mea, să-ți lași mustață, să ai pe sub ce rîde. Ca și hîrtia albă din fața scriitorilor de talent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o piramidă din cutii cu fasole. Schimbă coșul din mîna stîngă în dreapta, să nu atingă piramida și, atent la lada de scîndură plină cu pateuri de ficat, atinge cu colțul coșului sticla din capătul raftului cu băuturi alcoolice; sticla se răstoarnă, lovește o alta și amîndouă se fac țăndări pe cimentul de jos, împroșcînd cu coniac în jur. Mihai își simte obrajii invadați de sînge iar în gît, ca un nod, se adună toți sfinții din Evanghelie, pe care-i stăpînește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lăsat pe un scaun, plecînd spre baie. Paula zdrobește în scrumieră țigara lăsată de Radu pe marginea scaunului, ruptă în două locuri de cît a fost rotită între degete, aprinde alta, trage cîteva fumuri, bea din coniacul rămas în sticla răsturnată pe covor, apoi se întinde leneșă de-a curmezișul patului, gemînd înfundat, de lene și de plăcere, ridicîndu-se în capul oaselor cînd îl simte pe Radu că intră în cameră. Mai stai? Ca să-mi scoți ochii? Credeam că sufletul. Dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în plin cîmp, pe șosea. La fiecare mișcare laterală a mașinii, sub presiunea vîntului în coastă, li se taie răsuflarea, gîndind cum ar putea să se salveze, în ce parte să se arunce, pentru a nu fi striviți dacă se răstoarnă. La următorul val mai mare, care blochează drumul, cursa înțepenește o clipă, apoi, în timp ce botul și roțile din față stau înecate în zăpadă, jumătatea a doua e împinsă încet de vînt, pînă ce roțile din spate se opresc în capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-se în toată suprafața laterală a cursei, ca într-un panou, se va juca în voie, dînd-o de-a rostogolul. Auzi, spune Lazăr, aprinzîndu-și o altă țigară ține-o cît mai pe stînga iar cînd simți că vrea să ne răstoarne, calci încet frîna și tragi de volan în dreapta, să ne așezăm în lungul vîntului. *** Aproape șase murmură Vlad, sorbind din cafeaua apoasă, mai mult zaț și apă decît cafea, comandată la restaurantul autogării. Ce zici, mai vine? Dacă toți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dorm. Chelnerul își vede urgent de drum, amintindu-și surîsul bătăios. Cînd ajunge lîngă Lazăr, se apleacă ceremonios: Fratele meu omul dorește ceva? Ce-mi poți da de șase lei și cincisprezece bani? Sfaturi. Lazăr scoate mîna din buzunar și răstoarnă banii pe masă: Te ascult. În ce domeniu? Filosofie. Ce teorie trebuie să adopt ca să-mi treacă de foame? Ține cont: azi, la prima oră, am băut doar o gură de cafea, și-aceea în fugă. Fratele meu omul, înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că părinții noștri erau învățați să zică nu înainte de-a ști despre ce-i vorba, îndărătnici! Asta-i. Știți, domnu' Săteanu... începe Mihai timid. Zi-mi nea Toader, ce Dracu'! De cîte ori să-ți spun?! se înfurie Săteanu, răsturnînd sticla în paharul lui Mihai, umplîndu-i-l. Noroc! Ce-ai vrut să-mi zici? A, nimic... murmură Mihai, savurînd tăria lichidului gălbui, convins de eticheta de pe sticlă că-i îmbuteliat în Scoția. Așa-i cum îți spun eu: țăranul era îndărătnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care aduce vodca lui Mihai. "Dumnezeule! Cum să mă topesc?! gîndește Mihai cu groază. A trecut la declarații de dragoste; nu-i sănătos..." Luați și paharul ăsta cu apă, s-a încălzit arată Mihai chelnerului spre paharul în care a răsturnat vodca la un moment de neatenție al lui Muraru. Te iubesc pentru finalul piesei de la televizor spune apăsat Muraru. Eroul tău are curajul, ba chiar cinismul, să renunțe la o prietenă care, în loc să-l stimuleze, să-i fie alături, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de la uzină..., cred că la o întrebare de-a ei ori la vreo opinie despre cutare colegă, oi fi dat un răspuns așa..., n-are nici simțul umorului; numai ce-o văd venind cu cratița plină cu fasole și-o răstoarnă uite-așa, pe toată masa... Mihai, enervat de-a binelea, ridică ochii brusc, privindu-l fix pe Muraru, care soarbe din vin. A stat mult în spital? îngînă Mihai involuntar. Cum adică? rămîne Muraru cu paharul în aer, eliminînd orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]