KorAP: Find »[drukola/base=răsuci & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...231 >

5,766 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313

masă cu 2 prietene care fac parte dintr-o poveste trecută a lui, voi afla, și la Ovidiu stăm sub umbrele de stuf, tot cu o prietenă de-a lui dintr-o poveste trecută, atât de spinoasă, că mi se răsucesc mațele și n-am chef să mai stau cu ei la masă, mai ales că tipa s-a făcut că nu ne vede, cu o bancă fiind în fața ei, și i-a dat telefon, a?! Aici erați?! ea dădea telefon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
vedem și mâine la cafea, toate mâinile mele îl țineau la distanță, din orice poziție, pe Păianjenul care plusa de sus, hotărât și stăpân și eu îl voi înțelege cumva, dar nu de tot, să nu te îndrăgostești de mine răsucea totul, modifica tot trecutul, ca și cum intervii din viitor și tot ce era alb putea fi și negru, și tot ce era măi mititico, măi, și Pinochio... și să te țin în brațe! și pupăturile cu ochii închiși ca motanii, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
brațe! și pupăturile cu ochii închiși ca motanii, și-n poala lui, și poza lui când râdea de i se vedeau cei 2 dinți din față, pe care eu o țineam ca și când... și mână în mână pe stradă, când mă răsuceam pe sub brațul lunganului, și lipiți în scaune și la el în brațe, și el îmi povestea iubirile lui atât de multe și de diverse, că nu-mi venea să cred cât a trăit, și nu eram geloasă, eram prieteni, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
gazul în fața hotelului, fumează în lumina portocalie, mașini prea spălate opresc pe asfaltul umed și o fată tânără și bronzată intră în hotel, mă strâng în jurul meu și mă relaxez, e bine cu mine, e foarte bine cu mine, mă răsucesc cu spatele în cearceaf și îmi schimb perna. Înainte de ziua aceea simțeam cum înnebunesc. Mintea deja îmi fierbea și nu mai știam. Prea multe povești în capul meu, prea multă greață, și vomă nu mai aveam. Îmi purtam zâmbetul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

s-o îndrepte. Își instalează în tot locul luminile și trepiedele și umbrelele și cercurile alea, de zici că-s de la circ... — Cercuri de la circ? se miră Fanny. — Chestiile alea pliante, care reflectă lumină... Și-apoi te pun să te răsucești în cele mai neverosimile poziții și-ți vorbesc tot timpul, ca frizerii, și insistă întruna să nu ai o figură prea gravă... — V-a spus Freddy să nu aveti o figură prea gravă? — El, unul, nu, dar așa procedează ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Adrian, bâigui el. Adrian întoarse capul spre el. — Stai jos, Șam, zise el. Vreau să mai stai. — Bine, fie. Șam se așeza. Eleanor îi strânse mâna. Se uitară la televizor. Reportajul despre câmpul de mine se termină. Prezentatorul știrilor se răsuci pe scaunul lui rotitor și vorbi spre cameraman. — Te pomenești că plânge? întreba Șam, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Mi se pare ca plânge! — Da, îi dădu dreptate Eleanor. — Extraordinar! spuse Șam. E de-a dreptul extraordinar! — Ai văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

fața Îngropată În pernă, se bucura să o știe alături. Mâna dreaptă Îi cutreiera pântecele auriu precum o caracatiță nisipul unei plaje scufundate. Urca anevoie spre sâni, apoi se prăbușea În șanțul inghinal Învinsă de atracția coapsei prelungi. Ea se răsucea spre el atât cât să-i cuprindă un umăr În degetele-i subțiri, sau să-i mângâie ceafa, și Îi povestea amuzată tot ce auzise. Se amuza și el. Apoi ea nota totul Într-un caiet pe care scria Visele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
un vălătuc din vată de zahăr străpuns de o limbă lubrică. Când s-a trezit, doamna Koblicska Îi tampona fruntea năpădită de transpirație cu o bucată moale de tifon, zâmbindu-i Încurajator. Schiță și el un zâmbet obosit, apoi Își răsuci ușor capul Într-o parte, lăsând astfel drum liber mâinii aceleia grijulii spre ceafă. Așa o zări pe Marta. Stătea pe un taburet, cu spatele drept și răsfoia absentă o revista de modă. Prin geamul deschis se vedea cerul plin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Păi, ăla era din piatră. Și normal dacă era monument. Ca reprezentare. Altfel, era rus. Acum nu mai e. Bine că am apucat și ziua asta. Când te gândești că unii au murit cu rusu-n parc. De-aia s-au răsucit crucile În cimitir. Ca să nu-l mai vadă. Numai alea cu fotografii. Unii au dat jos fotografiile. Ca să salveze crucile. Alții le-au scos ochii. Cui dom'le? Morților. Doamne, apără și păzește! Celor din poze, firește. Asta nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
nu o punea la adăpost de privirile apăsate ale cohortelor de machos dolofani de extracție dacică sau fino-ugrică, convertiți după Revoluție În traficanți de valută, dotați cu telefoane celulare și În relații excelente cu Poliția, care mișunau În Piața Carolina, răsucind pe degete grele de aur cheile mașinilor second, dar aproape noi, și șoptind oricui se afla În trecere pe acolo: Mărci, dolari, forinți. Vorbeau ca pentru ei, abia mișcându-și buzele, cum fac bătrânii când se roagă, sau când Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
striat parcă precum un pergament sau o veche diplomă nobiliară. Petru netezi hârtia, atât cât teama de a nu o primejdui prin grabă Îi permitea, și descoperi un nud de femeie. Înainte chiar de a aprecia starea desenului, nudul se răsuci cu spaimă și grabă În forma cu care se obișnuise de lunetă fără lentile prin care nu se vedea nimic altceva decât se vede În mod obișnuit, fără acea tulburătoare modificare a distanței, prin care toate Îți par la Îndemână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

comis o greșeală îngrozitoare -, atunci când realitatea situației ți se furișează în minte pe ușa din dos, ca o pantomimă a lui Dracula. Nu știam cine sunt. Nu știam unde mă aflu. Simplu. Înfricoșător. Am strâns din dinți și m-am răsucit pe călcâie. Am măturat de trei ori cu privirea dormitorul, atingând și explorând cu ochii fiecare lucru comun și neînsemnat și nerecunoscând absolut nici unul. Am încercat aceeași manevră în gând. Am închis ochii, mi-am scormonit mintea, am orbecăit prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
uitându-se la mine și țipând. Numai că... era casa mea. Casa lui Eric. Că-mi aminteam sau nu, eram acasă și, chiar dacă-mi petreceam următorii o sută de ani întins pe canapea, așteptând încordat să aud sunetul unei chei răsucite în broască, nu avea să vină absolut nimeni. M-am convins că singurul mod de-a scăpa de senzația asta era să explorez casa, să mă familiarizez cu toate camerele, spațiile și lucrurile. Trebuia să sparg gheața. Micul dejun ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
s-a părut că aud vocea unei fete, îndepărtată și neclară în spatele zgomotului de fundal. — Alo? am repetat. — Ci[ ]ști? Legătura era ca o întindere kilometrică de țevi ruginite, sparte, care curgeau și pierdeau presiune. Mici râuri, șiroaie de apă răsucindu-se și unduindu-se în întuneric. Sau - ca un submarin pe cale să se scufunde în care pătrunde apa oceanului, jeturi de apă neagră, din adâncuri ce țâșnesc din nituri sărite și fisuri înăuntrul corpului zdrobit, în picaj, al submersibilului. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
sunt mort, nu-i așa? spuse Nimeni. Uitați. Întinse palma. De pe vârfurile degetelor, cu un răpăit egal, îi picura un lichid. Pic pic pic pic. — Vedeți? Nu... — Acum vedeți. Totul. E evident. Apoi, ca și când și-ar fi amintit ceva, se răsuci repede în scaun, întorcându-se cu spatele la mine. — Șșș, ce faci? Dezvălui prea multe, dezvălui totul, nu-l lăsa pe el să vorbească. Nu contează. Ba da, cum să nu conteze? Dar nu pot ține nava pe linia de plutire fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
dedesubt și laptopul lui Nimeni stătea cocoțat pe scaun. Dușul pornit în baie scotea un fâsâit greoi, ritmic, întrerupt din când în când de tăcere și clipoceli când fata se mișca sub jetul de apă. Punând cutia lângă mine, am răsucit reportofonul în mâini. Dusesem o viață detașată și atent controlată - cu toate detaliile plănuite, încercând să fiu tot timpul în siguranță, încercând să reconstitui evenimentele și oamenii din trecut - o viață de șaisprezece luni de fapte prăfuite, povești statice și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pe genunchi în felul acela o putea opri ceva. După Happy Mondays urmă Fun Lovin’ Criminals, după care veni Gary Numan, care lăsă în cele din urmă locul știrilor locale. Atunci, Scout spuse bu, după care începu din nou să răsucească butoanele. — Mai am o întrebare, am zis. — Da. De unde știi atâtea lucruri despre mine? — Intuiție feminină. — Datorită intuiției știi că obișnuiam să fumez țigări mentolate? — O, asta... Dădu radioul mai încet și expiră zgomotos, nu era tocmai un suspin, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Spațiul acela, bine închis, pe jumătate luminat și cufundat în tăcerea apropierii zorilor, nu era pentru oricine. Nu puteai pur și simplu să împingi o ușă și să intri nepăsător în așa ceva; ceva fundamental ar dispărea înainte să termini de răsucit mânerul. — E ceva religios, parcă, am zis în cele din urmă. Scout încuviință. — Locurile capătă o aură de sfințenie atunci când sunt lăsate de capul lor o vreme. E ceva ce ține de liniște, poate. — Și ce facem, acum că suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Gâtul ei lung, claviculele precise, sânii mici - o sculptură în marmură din vremuri străvechi, ieșind puțin cam mult din cupele roase ale sutienului funcțional -, coastele prea pronunțate, mușchii mici, dar solizi încordându-se pe sub pielea albă-albă, mișcându-i pulpele, brațele, răsucindu-i mijlocul, boxerii mari întinzându-se pe rotunjimea șoldurilor și-n jos, între coapsele ei, elasticul din talie strângându-i stomacul, și sub partea umflată, goală, a boxerilor cu nasturi - da, m-am uitat, repede, vinovat, o dată, de două ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
picioare și mi-am pus rucsacul în spate. Tocmai îmi verificam buzunarele ca să mă asigur că am tot ce-mi trebuie, când am observat carnețelul roșu al lui Scout pe podea, lângă perete. M-am aplecat ca să-l ridic. Îl răsuceam în mâini, când ea se ivi din nou la intrarea în pasaj. — Ți-am spus eu că ăsta e drumul bun, strigă. E o spărtură în zid care conduce direct în depozitul bibliotecii. Noi... Eric, oprește-te. Se uita țintă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
se rostogolea cu viteză. — Iese, iese din nou la suprafață. Scout aruncându-se printr-un gol din zidul de cărămidă de la capătul coridorului și eu urmând-o, apoi fiind smucit îndărăt - cușca lui Ian înțepenită în zidărie, în spatele meu. Eu răsucind mâna din încheietură, trăgând tare și apoi cutia eliberându-se într-o ploaie de mortar și fărâme de cărămidă, avântul făcându-mă să mă împleticesc în spate și să cad prin gaură, după Scout. Am aterizat grămadă pe-o podea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-o, am văzut că țineam între degete o carte de buzunar prăfuită, dar cu aspect modern, intitulată Găuri și superficialități. Am frunzărit paginile fără interes, neobservând nimic în mod special. M-am urcat cu genunchii pe scaun și m-am răsucit, uitându-mă cu ochii mijiți prin gaura rămasă în peretele-raft. Mi-am apropiat ochii de cotoarele cărților și am văzut alte cărți cuibărite în beznă, întunecate și greu de identificat. M-am întrebat din nou, în treacăt, dacă rafturile erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
atinge și care nu le trezește nici un sentiment, așa că doar o... Folosesc. Scout. Ea te-a folosit, Eric. — La naiba. La naiba. La naiba. Zăgazul se rupse complet și totul se revărsă. Am smuls ultimele haine din șifonier, întinzând și răsucind umerașele, trăgând afară ultimele perechi de bocanci și pungile cu treninguri și puloverele împăturite și cămășile vechi. Le-am aruncat claie peste grămadă pe podea și le-am lovit cu piciorul, strigând: — Sanderson, pulă bleagă, pulă bleagă și egoistă ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
dovedit, lumina rămânea aprinsă toată noaptea, dar asta nu ușura cu nimic lucrurile. După câteva minute de mers și câteva cotituri ghicite, am început să mă îngrijorez că nu voi găsi calea de ieșire sau calea de întoarcere. M-am răsucit pe călcâie, am încercat să refac traseul, dar probabil că o luasem într-o direcție greșită la a doua sau a treia răspântie, pentru că acolo unde mă așteptam să fie ușa dormitorului, nu era nimic. Mă uitam la un perete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
paharul la gură. Hârtiile mi se rostogoliră peste buze într-un ghemotoc poros, câteva găsindu-și drumul spre dinții și limba mea, gâdilându-mă. Am deschis ochii, m-am scobit între dinți și le-am scuipat una câte una, am răsucit-o pe ultima într-o mingiuță ușor păstoasă și-am aruncat-o cât colo. M-am uitat o vreme în pahar. Fâșiuțele de hârtie stăteau încâlcite, fiecare cu cuvântul APĂ expus sau semiexpus sau de-a dreptul invizibil. Mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]