2,050 matches
-
vântului. Se agăță cu mâinile de colții stâncii și, ținându-se bine, eliberă barba și mustățile vântului cu multă migală, firișor cu firișor, deși, se mai smulseră câteva smocuri, când se mai repezea în prostie nătărăul de vânt. După ce scăpă, răsuflă vântul ușurat: - Mulțumesc, voinice! Cum să te răsplătesc? - Să te duci degrabă după nori și să-i mulgi la izvoarele râușoarelor, că sunt pe moarte, săracele! - Unde să mai găsesc eu acuma norișorii mei? se văicări vântul. - Nici o grijă, tot
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
vântului. Se agăță cu mâinile de colții stâncii și, ținându-se bine, eliberă barba și mustățile vântului cu multă migală, firișor cu firișor, deși, se mai smulseră câteva smocuri, când se mai repezea în prostie nătărăul de vânt. După ce scăpă, răsuflă vântul ușurat: - Mulțumesc, voinice! Cum să te răsplătesc? - Să te duci degrabă după nori și să-i mulgi la izvoarele râușoarelor, că sunt pe moarte, săracele! - Unde să mai găsesc eu acuma norișorii mei? se văicări vântul. - Nici o grijă, tot
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
Miracolul. ***************************** M-am trezit într-un aparat ciudat care zbura la mică înălțime deasupra unui oraș imens. Primul meu gând fugi către femeia pe care o luasem de pe autostradă, dacă se mai afla în zona mea de acțiune, dar am răsuflat ușurat văzând-o așezată acolo, într-un scaun ergonomic, în dreapta mea. Se ridică, se apropie de mine și se cuibări la pieptul meu, șoptindu-mi suav la ureche: - Cât de bine îmi pare că ești din nou aici, iubitul meu
IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370516_a_371845]
-
nr. 2349 din 06 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Când tu ai plecat, am ramas nu singur, ci cu dragostea în doi. Abia ajuns în amurg, intelesem bine că nici ea nu-mi aparține- melodia pătimirii noastre demult s-a răsuflat. Dragostea însăși n-a dorit să fie-impartita între noi. S-a supărat foc și s-a izolat, lăsând loc unui alt personaj, invitat special al viselor ratate. M-am bucurat nespus de nouă cunoștință, mai ales când am aflat ca
SINGURATATE de MIHAI DASCĂLU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369369_a_370698]
-
în Ediția nr. 2349 din 06 iunie 2017. Singurătate Când tu ai plecat, am ramas nu singur, ci cu dragostea în doi. Abia ajuns în amurg, intelesem bine că nici ea nu-mi aparține- melodia pătimirii noastre demult s-a răsuflat. Dragostea însăși n-a dorit să fie-impartita între noi. S-a supărat foc și s-a izolat, lăsând loc unui alt personaj, invitat special al viselor ratate. M-am bucurat nespus de nouă cunoștință, mai ales când am aflat ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369391_a_370720]
-
2015 Toate Articolele Autorului Confruntarea vânătorilor cu vampirii se desfășură până după miezul nopții. În cele din urmă, văzând că nu mai este nicio mișcare, se grupară în curtea palatului. Pericolul încă nu trecuse și erau încordați. Abia către dimineață răsuflară ușurați. Când se lumină de ziuă, căpitanul Sasu porunci să fie cercetată fiecare încăpere și ungherele turnurilor, inclusiv podurile de sub acoperișuri, ca nu cumva să rămână vreo comoară ascunsă. Însă efortul le fu zadarnic, căci nu descoperiră nici urmă de
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
a fost îndrumător în ale institutoratului, foștii lui elevi sau normaliștii care asistau la lecțiile pe care acesta le ținea. Dragostea și respectul pentru „marele dascăl și artist, care a luminat și a încântat cu măiestria artei sale atâtea generații” răsuflă din fiecare cuvânt, din fiecare frază scrisă cu pioșenia cuvenită omului care a fost Ion Creangă de către fostul său elev, Jean Bart: „Printre atâția dascăli severi și înăcriți, el însuși scriitor, -care mi-au chinuit copilăria ani de-a rândul
ÎNVĂŢĂTORUL CREANGĂ de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369449_a_370778]
-
prafu vremii te-nvârtești sub mii de răni ce sângerează privind spre sferele cerești spre Cel ce toate le tronează Din lacrimi ți-ai făcut o casă strivit de valuri și furtună căci rana ta nu te mai lasă ca să răsufli și tu-n urmă Căci nimeni nu s-a îndurat să-ți lege rana -să o ungă căci solii morții te-au prădat viața însăsi să-ți străpungă Povestea asta e și-a ta tu inimă pirdută și sărmană ce
SAMARITEANUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370643_a_371972]
-
găsesc tot acolo - norii dansează jucăuș, în jurul meu sute de oameni vorbesc, patinează, mănâncă, privesc, cumpăra sau râd. Țin minte tabloul pentru că atunci s-a petrecut ceva neașteptat și uitat demult pentru mine: m-am destins, m-am relaxat, am răsuflat adânc și pereții acvariului în care fusesem cufundata până atunci s-au spart! Făceam parte din nou, dintr-o mulțime, un om între oameni. Ca să înțelegeți de ce eram precum Pământul devastat din povestea WALL-E , niciun lăstar verde, nici pic de
DEMNITATEA UNEI FEMEI de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369693_a_371022]
-
găsesc tot acolo - norii dansează jucăuș, în jurul meu sute de oameni vorbesc, patinează, mănâncă, privesc, cumpăra sau râd. Țin minte tabloul pentru că atunci s-a petrecut ceva neașteptat și uitat demult pentru mine: m-am destins, m-am relaxat, am răsuflat adânc și pereții acvariului în care fusesem cufundata până atunci s-au spart! Făceam parte din nou, dintr-o mulțime, un om între oameni. Citește mai mult Zăresc un petec de cer prin tavanul transparent al complexului AFI Cotroceni; nori
OLIVIA DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/369699_a_371028]
-
găsesc tot acolo - norii dansează jucăuș, în jurul meu sute de oameni vorbesc, patinează, mănâncă, privesc, cumpăra sau rad.Tin minte tabloul pentru că atunci s-a petrecut ceva neașteptat și uitat demult pentru mine: m-am destins, m-am relaxat, am răsuflat adânc și pereții acvariului în care fusesem cufundata până atunci s-au spart! Făceam parte din nou, dintr-o mulțime, un om între oameni.... VIII. O FABULA CU LUPUL, de Olivia Dumitru, publicat în Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie
OLIVIA DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/369699_a_371028]
-
Publicat în: Ediția nr. 1680 din 07 august 2015 Toate Articolele Autorului Sunt propriul meu stăpân în astă viață Și nu-mi vând sufletul pe gologani, Nu sunt doar o pragmatică paiață, Nici nu mă tem de-ai senectuții ani! Răsuflu tinerețea cu ardoare Și-mi văd neîncetat de al meu zbor, Mă-mbăt cu-a zilelor de vis savoare, Plutind, din când în când, pe câte-un nor. Iar fiecare clipă-i o surpriză, Un gând se naște brusc sau
DESTIN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368102_a_369431]
-
schit pe locul unde se află azi Mănăstirea Agapia Veche. Călugărițele de aici poartă necontenit, dar nu cu ușurință, firul rugăciunilor de zi și de noapte și priveghează candelele sfinte, aprinse cu câteva sute de ani în urmă. - Am ajuns, răsuflă ușurat șoferul autobuzului, iar maicile începură să coboare. Drumul fusese anevoios din cauza zăpezii. În scurt timp, maicile se împrăștiară pe la casele lor. Se așternu o atmosferă de liniște și rugăciune. Ceasul clopotniței arăta ora paisprezece. M-am oprit puțin la
AGAPIA – LĂCAŞ AL BINECUVÂNTĂRII ŞI AL DRAGOSTEI CREŞTINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362656_a_363985]
-
cu ironie în glas Maria. Primele raze ale zorilor pătrunseră prin ferestrele camerei și-i mângâie genele lui Șerban. Sări sus ca ars. Cât să fie ceasul? Cum de adormise și nu-l auzise sunând? Îl căută cu privirea și răsuflă ușurat când văzu că era abia jumătate la șase. Avea timp berechet. Maria se auzea trebăluind în bucătărie. Intră acolo cu puțină reținere, oare ce îi hărăzise orele care se scurseseră? O văzu împachetând ceva. Îi simți prezența și își
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
-
cuprins de febra ritmurilor ardente sud-americane. Fără folos însă. Secretarul o ținea la fel de rigid, impunându-i o ținută cuviincioasă... Curând, concursul se termină. - Câștigătoarea este perechea ...!, se auzi glasul tovarășului de la regiune, întinzând pontatoarei și secretarului piatra ciudată. Ceilalți concurenți răsuflară ușurați dar și dezamăgiți. Șiroaiele de transpirație se scurgeau de-a lungul trupului, udând cămășile uzate de prea multe spălări. Lăutarul intonă „Mulți ani trăiască” de mai multe ori, în vreme ce câteva aplauze se auziră firav în cinstea câștigătorilor. Apoi interpretă
BALUL TINERETULUI de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362726_a_364055]
-
învechit al bazinului. Atunci, ușa se deschise cu încetineală, cu un scârțâit de metal încins, lăsând să se vadă o femeie în cărucior. Cu fața cuprinsă de spaimă și părul în dezordine, femeia își încordase brațele strâns pe roțile nichelate, răsuflând rapid și sacadat. Picioarele i se îndreptau rătăcite spre copilul neastâmpărat. Strigătul, ce stătea să-i izbucnească din gâtlej, o sugruma invizibil. - Întoarce-te!, murmură ea cu glas îndurerat. - Ba nu, vino tu!, îi aruncă băiatul peste umăr, țopăind în
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
că mi-ai făcut să înțeleg ce-nseamnă dragostea adevărată ! ” „ - Și eu îți mulțumesc ! ” Apoi râmăn îmbrățișați ,sărutându-se la nesfârșit,într-un final menit să smulgă lacrimi din suflete sensibile. Însă, nu numai.... - Stop .Și asta a fost tot ! , răsuflă regizorul ușurat că totul a ieșit atât de-aproape de realitate. Alo,porumbeilor,am spus c-am terminat ! Dar ei nu vor să îl audă . Rămân în continuare îmbrățișați,simțindu-și sufletul umplut de bucuria regăsirii. - Te iubesc atât de mult
VIAȚA LA PLUS INFINIT ( 15) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370108_a_371437]
-
zbor... - Da, tu...,și într-o zi vei zbura la cer, poate pe o altă planetă. Pasărea se arătă foarte nedumirită, dar totuși întinse aripile și făcu câțiva pași cu gândul de a încerca o decolare, dar fără reușită. Dezamăgită, răsuflând din greu, fără a mai face alt gest întrebă : - Voi zbura pe o altă planetă? - Da. - Pe planeta aceea sunt și alte păsări ? - Da sunt foarte multe. - Interesant ! Dar rațe ? - Nu. - Atunci, eu nu pot zbura acolo! Viața mea e
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
Se uită la cei din compartiment, se uită la cel ce a întrebat și răspunse fără convingere: - Daa... este liber. - Mulțumesc. Tânărul încercă să-și ridice geanta pe suportul de bagaje de deasupra capetelor, apoi ieși din nou pe hol, răsuflând greoi din cauza efortului. Era un tânăr brunet, cu un corp atletic, cu ochii albaștri, înalt, cu părul ondulat într-o bluză de un roșu carmin, cu gulerul larg răsfrânt peste umerii săi atletici. Mâinile lungi, suple și puternice stăteau sprijinite
CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370248_a_371577]
-
îl făcură chiar să leșine. Noroc că prin fum, apăru neclară forma îndesată a directoarei, îmbrăcată în veșminte negre, cu pielea ȉntunecată: Doamna Diavolo. Și atunci își reveni puțin. Era totuși într-unul din colegiile de elită ale capitalei. Și răsuflă ușurat. Pentru o secundă... căci pe scară începură să coboare schelete ambulante. Siluete filiforme, ce aveau pictate pe costumul negru mulat pe corp, osatura corpului uman. - Dar ce faceți Doamna Director Diavolo, Halloween-ul se sărbătorește și la americani, de unde l-
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
mireasă, duioasă și drăgăstoasă. Iar nouă, mărite Soare, încălzește-ne ogoare, luminează casele, fă să crească spicele, adu-ne belșug pe masă, copilașii să ne crească. Adu pace, bucurie! Dumnezeu să ni te ție!” Tăcu oratorul, lăsând capul în jos, răsuflând ușurat și bucuros că a terminat fără să se încurce. Între timp, căpitanul Zefir o luă de mână pe prințesă și o duse la Soare-Împărat, căruia îi șopti: - Majestate, dați mâna prințesei vornicelului orator! Soare-Împărat se amuză pentru că jocul începu
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
vedea dacă această mașină nu răspunde la fel ca automobilul meu autohton. S-a auzit un clic, după care, bolidul își reluă funcțiile normale, scoțându-ne din intersecție. - Jur că am vrut să o las acolo și să plec naibii, răsuflă ușurată Sandy, închizând brusc telefonul și apucând volanul cu vârfurile degetelor. M-am năucit cu totul, să știi! Apasă acolo, trage dincolo, nu uita de aia, fă ailaltă! Una peste alta, mă tem să n-o zăpăcesc și pe asta
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]
-
de arab, fusese supus unei percheziții suplimentare și izolat într‐o cameră unde fusese interogat pentru mai bine de două ore. În acest timp, noi așteptăm nervoși și speriați, deoarece Hussein avea în bagajul lui contractele noastre de muncă. Am răsuflat ușurați când l‐au lăsat să treacă... așa i s‐a născut și nickname‐ul când ne‐a povestit apoi, ca, cică, ăia îl tot întrebau dacă are rude la arabi, unul dintre ofițerii de la imigrări a făcut o remarcă
20 DE ANI DE LA...DEBARCAREA IN U.S.A de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352958_a_354287]
-
de însămnat! acele pări nu se ridică mai mult decât de o palmă și au toate însușirile parei acestui punci, care arde acum dinaintea noastră, colorul și chiar parfumul ei; astfel, încât de ar sta cineva împotriva vântului și ar răsufla duhoarea acelui foc, în curând s-ar îmbăta.” Localnicii îl consideră o răsuflătură a iadului. Un călugăr care nu a crezut acest fapt, a venit să sape în stâncă în speranța că va găsi aur, dar a luat foc. Signor
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
casei, aruncându-ne în cele mai dragi brațe din lume, la piptul celor care ne-au dat viață, realizăm ce multe goluri în suflet ne aduce depărtarea de casă și ce senină și plină de împăcare sufletească e clipa când răsuflăm ușurați rostind sânt acasă. Cu trecerea anilor, dragostea de casa părintească devine chinuitoare. Văzându-ne la casa noastră, departe de pereții în care am copilărit și care ne cunosc toate tainele adolescenței, departe de strada pe care și astăzi rătăcind
CASA PĂRINTEASCĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354011_a_355340]