5,132 matches
-
flori albe, roz, violacee. Grâul care a dormit toată iarna sub veșmântul alb de nea, răsare acum, spre bucuria gospodarilor ce așteaptă viitoarea pâine. Păsările călătoare se întorc din țările calde, își clădesc cuiburi din care peste puțin timp vor răsuna glasuri subțiri de puișori. Pentru păsărele care au stat iarna aici, îndurând frigul necruțător, Primăvara vine cu căldură ca o aripă ocrotitoare. Odată cu apariția căldurii înăbușitoare se aud: zumzetele gâdilitoare ale albinelor, clinchetele moi ale apelor, foșnetele pline ale frunzișurilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nopții, dar soarele își arată fața îmbujorată. Frunzele copacilor foșnesc, scuturându-și veșmintele de boabele limpezi de rouă și de ploaie. Aseară a plouat. Pământul însetat și ars de soarele de mai și-a potolit setea. Totul e înviorat. Afară răsuna trâmbițatul unui cocoș. Soarele urcă pe bolta senină. Liniștea ogrăzii e brăzdată de ecoul mai multor glasuri. Natura se trezește mângâiată de adierea unui vântuleț răzleț. Zarva casei crește. Pe coridor și în curte răsună pași. Începe o nouă zi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
setea. Totul e înviorat. Afară răsuna trâmbițatul unui cocoș. Soarele urcă pe bolta senină. Liniștea ogrăzii e brăzdată de ecoul mai multor glasuri. Natura se trezește mângâiată de adierea unui vântuleț răzleț. Zarva casei crește. Pe coridor și în curte răsună pași. Începe o nouă zi a primăverii depline. Căldura soarelui ne izbește în creștet. Aerul topit te toropește. Mireasma primăverii plutește, legănată pe aripile unei blânde adieri. Pomii își întind umbrele ostenite pe țărâna caldă. Iarba stă neclintită. Vântul a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-mi spargă coșul pieptului și să iasă afară. După ce ne-am revenit din emoțiile întâlnirii, am plecat cu toții spre pădurea de la marginea satului. Discul roșu al soarelui se afla la marginea zării. Toată natura era însuflețită. Deodată au început să răsune mii și mii de glasuri, de ciripiri și de triluri. Erau păsările care trăiau în coroanele verzi ale copacilor. Unele zburau agale, altele zvâcnind din aripi. Am mers mai domol, am trecut de pădure și am ajuns în câmpie. Ajunși
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în drepturi. Simona Bârsă, clasa a V-a C Prințesa Toamnă Când toamna cea bogată și sonoră și-a făcut apariția, lumea a prins culoare și farmec. Totul s-a schimbat și a devenit o lume de legendă, în care răsună clinchetul tălăngilor prin enorma catedrală a pădurilor. Viața Toamnei e ca o vâlvătaie de aur, încărcată de culori și miresme puternice, deșteptând întreaga suflare din monotonia verii. Fantezia celei de-a treia fiice a Bătrânului An aduce cu ea splendoarea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu galben roșiatic. Din când în când, câte o frunză împreunată de boabele de rouă se desprinde, plutind ușor spre iarbă mirosind a răcoare. Din ce în ce mai des, cerul își plânge cu lacrimi mărunte și dese seninul pierdut al verii. În școli, răsună clinchetul zglobiu al clopoțelului, vestind elevii că pentru ei a început un nou an școlar. În livezi, merele zâmbesc rumene în obraji, îndemnând oamenii să le culeagă. Nucii își trimit către pământ roadele grele, care cad cu zgomot și își
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
parcă sub veșmântul policrom ce le acoperă trupul susțin pomii care sub greutatea roadelor îmbrățișează pământul cu sufletul deschis în așteptarea celor care-i vor elibera de dulcea lor povară. În zarea senină a acestor ultime zile calde ale toamnei, răsună glasurile elevilor care se îndreaptă grăbiți spre școală. Se întrec veseli în lumina blândă a soarelui decis să mai zăbovească încă puțin pe aceste minunate plaiuri moldovenești. Alina Diana Zamfir, clasa a VII-a A S-a dus iarăși o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Mihai, Ștefan și au scăldat în sânge lăcomia lor. Au venit alții. Fecioara cânta cu jale, codrii se zbuciumau, apele fremătau și, ca piatra Carpaților, neamul ei creștea dârz și hotărât. Fecioara ridică buciumul spre lume. Chemarea ei de pace răsună pe întreg pământul. Ioana Vieru, clasa a V-a, Șc. nr.5 Vaslui Imn Patriei Patria nu este o definiție, nu este un cuvânt rostit cu aceeași obișnuință zilnică, ci este ceva oglindit în tot ceea ce ne înconjoară, în tot
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
maiestuos. Mă pregăteam pentru o ultimă probă; covorul, care se anunța extrem de dificilă. Sportivele de atunci se descurcaseră foarte bine. Starea emotivă în care mă găseam și care mă copleșea era stinsă parcă de vorbele calde ale antrenorului. În interiorul meu răsunau ca dintr-un gong îndemnuri: trebuie să reușesc, trebuie să reușesc! trebuie! Momentul sosi numaidecât. Sunt chemată la marginea covorului, iar melodia impusă răsună în cele mai îndepărtate colțuri ale sălii. Covorul parcă s-a micșorat, dar totul este atât
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mă găseam și care mă copleșea era stinsă parcă de vorbele calde ale antrenorului. În interiorul meu răsunau ca dintr-un gong îndemnuri: trebuie să reușesc, trebuie să reușesc! trebuie! Momentul sosi numaidecât. Sunt chemată la marginea covorului, iar melodia impusă răsună în cele mai îndepărtate colțuri ale sălii. Covorul parcă s-a micșorat, dar totul este atât de bine coordonat mișcărilor mele încât mă simt deplin stăpână. Privirile spectatorilor se leagănă parcă sub mișcările mele. Panglica zboară ca un fulg, străpungând
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Ne mai vedem noi în iunie! Și-ți mulțumesc că am plâns împreună, craiule! Magda Geană, clasa a VIIa B Eminesciana Flori de tei deasupra noastră... Zbucium de valuri uitate în secol de marea adâncă, albastră. Cântec de stele anemic, răsunând în noapte de luceafăr. Pietre dormitând în loc, cântându-ți lacrimile. Flori de tei nescuturate de la plecarea ta oftează deznădăjduite. Plopii mătură cerul, ștergându-i norii uitați. Firele de iarbă cântă umbra pașilor tăi, florile înfloresc în umbra sufletului tău, pământul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sângerând, contrastând nedorit cu nevinovata culoare a omătului. Alina Tonigaru, clasa a VIII-a C Timp Tatuat Plouă peste salcâmi în floare. Parfumul albliliachiu, purtat de o pală de vânt te-ndeamnă să te plimbi printre ei. Cobor. O melodie răsună în noapte, îndulcind mireasma cu un plus melancolic. Stelele par de aur. Luna revarsă valuri de lumina palidă. Umbrele salcâmilor se profilează mari, lunatice, ca niște fantome pe strada pustie. În umbră, ciorchinii florilor iau proporții uriașe. Încerc să-i
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lunatice din noaptea de vară. Zăpada pare de argint. Poate că e. stelele par de aur. Poate că sunt. TIMPUL se prelinge printre degete. Și nu mai e... Alina Tonigaru, clasa a VIII-a C Happy-end Liniște deplină. Inexistente zgomote răsună sarcastic, glasul stelelor moarte. Fâlfâitul tocit al îngerilor muți treziți de mângâierea lunii. Gingășia de fildeș a oceanelor siderale este - curios lucru! - albastră. Tulburătoare mereu, niciodată stabilă, magia paradoxului mascat de tăcere frământă taina mirajului plictisit. Inexplicabilă liniște a conținutului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
replica sa tăcută, Înecată Într-un căscat prelung. Un mic vârtej negru și sărat se iscă sub pleoape și luă cu sine pletora de argumente pe care Petru Își sprijinea subtila distincție și proiectul propriei sale opere. În golul rămas, răsuna orgolioasă cadența neînduplecată a excepționalului său suflu epic. Adormi cu lumina aprinsă. 30. Steaua Polară, Carul Mare, Carul Mic străluceau la locul lor. Oare cum o fi sus!? Aici pe pământ crăpau pietrele de frig. Spre minus douăzeci. Noroc că mantaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ochi palid de argint. Ce chestie, zise tovarășul Capră de la Sistematizare, nădușit de transpirație, e primul ozene jidănesc pe care Îl văd! Poate fi și altceva, tov. Cain? Zâmbi fără să răspundă. Se temea să nu tulbure armonia cântecului ce răsuna domolitor În el și care Îi amintea că numai Dumnezeu poate ști “ Cine va trăi, cine va muri, Cine a ajuns la capăt, Cine n-a ajuns Încă”. Se uită la cușca lui Eustațiu: el a ajuns. Acum șoptește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mic și blând, jumătate femeie, jumătate bărbat. Puteau să meargă oriunde, sau doar să dea ocol Pieței Carolina. Negustorul de casete Își aduna taraba. Se făcu liniște. Se auzeau becurile arzând, gata să explodeze ca niște fructe coapte. În ea răsuna glasul Alidei recitându-i Înainte de culcare Abendlied al lui Georg Trakl. Trakl era poetul preferat al Alidei, dar ea era prea mică pentru a Înțelege ceva. Îl asculta ca pe un cântec de leagăn și adormea visând lacuri, pescăruși, călugări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ochi culoarea celuilalt. Ea avea ochi negri, iar el albaștri. Se apropiară din nou și se Îmbrățișară. Apoi, el o luă de mână și intrară sub arcadele ce ascundeau scara atelierului. Ceasul din turn abia se mai zărea. Pași grăbiți răsunau pe scară. Când zgomotul lor Încetă, Înțelese că erau În fața ușii. Szant Își găsea Întotdeauna cu greutate cheia În mulțimea de buzunare ale hainelor sale. Ca să-l scutească de Încă o dovadă a spiritului său deloc practic deschise ea Însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
subțire de cuvinte sub care aluneca leneș șarpele negru al memoriei. Când năpârlea, pielea i se ridica Încet la suprafață și se lipea de cuvinte care se prefăceau pentru cine știa să vadă În locuri și oameni. În minte Îi răsunau cuvintele Sfântului Bernard: „Doar acela care te-a găsit deja, te poate căuta”. Se simțea ușor și gata să răspundă la orice Întrebare. Ce căuta el În oraș? Ce să caute? Un rost și puțin noroc, adică destui bani din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un popor vegetal? Suntem un popor de matematicieni nomazi și, parțial, de poeți sedentari, care se adună o dată pe an În jurul porcului de Crăciun, mirați și Înfricoșați În același timp ca troienii În jurul darului blestemat al aheilor. În urechile lor răsună de fiecare dată același strigăt de mercato: Un porc! Regatul meu pentru un porc! Prelegerea aceasta zglobie, dezinhibată, frivolă aproape, atât de diferită de vechile sale discursuri și dări de seamă mobilizatoare și autocritice, la care se adăuga și drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zgomotul, zăngănitul, bubuitul, trosnetul, totul, a încetat brusc. Din cauza șocului am făcut un salt în spate, ca și când m-aș fi ars la degete. Am încercat să nu mă mișc, să nu respir, acoperindu-mi gura cu mâna. În spatele ușii închise răsuna o tăcere adâncă, densă. Pură. Grea. Apăsătoare. Sunetul unor ochi ce te privesc intens. Am așteptat. Am așteptat să se întâmple ceva. Un minut. Două minute. Nu s-a întâmplat absolut nimic. Zece minute mai târziu, scosesem ciocanul din cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din rucsac și-am băgat în ea, cu atenție, toate dictafoanele. Am înșfăcat și câteva pachete de baterii. Altceva? Altceva? — Altceva? mi-am întrebat imaginea din oglindă. Cuvintele îmi pulsară în urechi, devenind tot mai false și mai găunoase pe măsură ce răsunau tot mai adânc înăuntrul meu. Reflexia mea îmi aruncă o privire dezgustată și ezitantă, de parcă n-aș fi putut înțelege ceea ce tocmai spusesem. M-am sprijinit de perete ca să-mi revin, m-am întors și m-am îndreptat spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fug mai mult ca orice, dar asta ar fi însemnat să agit apele și să-mi las panica și teama să se împrăștie. Tot ce puteam face era să stau nemișcat și să încerc să trec neobservat. O bufnitură înfundată răsună deopotrivă în mintea mea și înăuntrul spitalului. — Ludovicianul, murmură Nimeni. — Ai spus că-l poți captura, am șoptit, dureros de tare în tăcerea aceea. — Nu, zise el, nu fără... Am nevoie de-o echipă și de echipament. Nu e posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aplecă și mă sărută o dată, de două ori, tandru, pe buze. — Ești uluitoare, am șoptit. Îmi zâmbi într-un fel aproape sfios, apoi se aplecă și mai tare, afundându-și fața în gâtul meu. Și tu, zise și cuvintele îmi răsunară în urechi ca o răsuflare întreruptă. Am cuprins-o cu brațele, dar ea se eliberă, având pe chip zâmbetul acela tăios, mai familiar. — Haide, mă mângâie pe piept și se ridică în picioare. Avem treburi de făcut. — Ooo! Râse. — Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
e divorțată și vine în fiecare an aici, însoțită de grupul ei de prietene zgomotoase. Au glasurile stridente, rezonante, câteodată nazale și enervante. Izbucnesc toate trei în hohote catartice de râs, probabil, la fel cum făceau pe vremea școlii. Plaja răsună de trilurile lor de fetișcane întârziate. Ca și cum și-ar elibera râsul încătușat în amărăciunea strânsă de un an de zile, adică de când s-au regăsit ultima oară în aceeași formație. Niciuna dintre ele nu are copii și nici măritate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fel încât să nu fie nici rea, nici caldă, nici tristă, nici parfumată, ci așa cum o voia numai ea: o plapumă iubitoare. Și molia antediluviană se suci, se-nvârti și, după câteva săptămâni, Insula Mică a Brăilei, unde locuia babornița, răsună de chiote auzite până în Dardanele! Trepidă cu picioarele ei subțiri până la țărm, unde câțiva pescari se oferiră să o traverseze cu barca spre Brăila. Dar protoistorica noastră se aruncă în apele învolburate ale Dunării și, înotând voinicește, descinse vioaie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]