8,590 matches
-
buimac, cu ochii închiși, și rătez tot ce se întâmplă... o fi de bine? nu știu dacă știu! Reșița 18.03.2017 ... Citește mai mult m-am certat cu viselem-am certat cu viselesi toată noaptea nu am ce face...așa că rătăcesc prin noapte,fără frică,pentru că oricum mă găsește dimineață,iar ziua umblu buimac,cu ochii închiși,si rătez tot ce se întâmplă...o fi de bine?nu știu dacă știu!Reșița 18.03.2017... VII. PRIMARUL, EP.5, de Eugen
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
mâncat, m-am apucat să-i scriu Agnetei, îi păstrez acele scrisori și astăzi și le recitesc adesea cu nostalgie: “24 iulie 1944. Draga și dulcea mea Agneta, Astăzi m-am întrebat cât a trecut de la despărțirea noastră. M-am rătăcit, Agnetă, și de viață și de tine, am spart mânăstirea să fur bani, să fim împreună și iată că nu suntem...Am rătăcit în căutarea unui culcuș mai cald să ne statornicim viața și-am dat de răutatea și de
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
Draga și dulcea mea Agneta, Astăzi m-am întrebat cât a trecut de la despărțirea noastră. M-am rătăcit, Agnetă, și de viață și de tine, am spart mânăstirea să fur bani, să fim împreună și iată că nu suntem...Am rătăcit în căutarea unui culcuș mai cald să ne statornicim viața și-am dat de răutatea și de zgârcenia oamenilor; să știi, dragă, că nu te-am uitat, numai că timpul a trecut așa de repede și de-abia acum îți
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
și nefericită, despre viața ei, despre planurile ei cum vrea să ne cunune, despre drumurile mele și despre aventurile mele... Dar mă opresc aici, sărutându-ți ochii și gurița și fug să-ți pun scrisoarea la poștă, mica mea nălucă rătăcită prin mânăstire, al tău pe veci,Mihaly.” Și am plecat să pun scrisoarea la poștă, am mers câteva sute de metri și dintr-o dată acea localitate la o comandă, parcă, a fost înghițită de flăcări, au început să țăcăne mitralierele
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
Delectare > PAȘII DE PE NISIP Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 1982 din 04 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Motto: Chiar și pe nisip pașii prind suflet, dăinuiesc, iar în alveole florile iubirii, curajoase,-nfloresc - Maria-Ileana Tănase Mi-am rătăcit pașii pe nisipul vorbelor tale, fără să știu atunci, de ce, mi-ai ieșit în cale, am crezut în vise, ce n-au fost cu-mprumut și știu că plecarea mea tare mult te-a durut. Garnisit cu jurăminte ai trecut
PAŞII DE PE NISIP de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378301_a_379630]
-
lor gratuit și pe alocuri ignobil. Acești ” scriitori amatori de povestiri știintifico-fantastice” nu fac decât să prejudicieze încrederea celor ce ar dori să se adâncească în oarece studii aprofundate. În multe cazuri, fantazând himerice și adacadabrante scenarii conspiraționiste, noii condeieri rătăcesc pe un drum ce duce spre niciunde, ignorând adevărul imperturbabil al documentelor de arhivă sau conținutul neconvenabil al mărturiilor istorico-literare. Eminescu: Deces natural sau deces provocat ? aceasta e întrebarea ! Generosul univers eminescian, devenit un spațiul multidimensional, deschis oricăr interpretări neconvenționale
O nouă ipoteza privind cauzele morții lui Eminescu- tratamentul cu morfină ! [Corola-blog/BlogPost/93467_a_94759]
-
și am continuat drumul. Aproape 600 de kilometri, nu am mai văzut decât păduri, lacuri și râuri. Animalele sălbatice nu mi-au prea ieșit în cale, așa cum mă așteptam. Am văzut numai câteva căprioare, două vulpi, un lup (sau coiot) rătăcit de haită și multe, multe prepelițe. Traficul a fost foarte redus pe această șosea cu numărul 6, am mers zeci de kilometri fără să întâlnesc nicio altă mașină. Pare o mare risipă de asfalt - o investiție nerentabilă - așa șosea minunată
Să ne cunoaştem patria… Canada (Călătorie la Thompson, Manitoba) [Corola-blog/BlogPost/93570_a_94862]
-
în special germanice, au o mare înclinare către supunerea la inițiativa colectivă. Eu cred că un neamț lăsat într-o pădure unde n-ar fi scris pe fiece copac “la dreapta”, “la stânga”, “în sus”, “în jos”, “interzis” etc. s-ar rătăci. Mediteraneenii însă, fie ei de o civilizație oricât de veche, nu pot suferi limitarea individualității. Eu am văzut la Roma vardiști italieni cărora guvernul le dăduse pompoase uniforme de metropolitani britanici, care însă mâncau cireși din cască. Totdeauna un italian
George Călinescu despre nemti si români [Corola-blog/BlogPost/93627_a_94919]
-
s-a exprimat atât de plastic) tot așa, limba română este o insulă de latinitate într-un ocean slav. Deci, pe 31 august este sărbătoare mare pentru toată suflarea românească. În rezonanță cu țara noastră de origine, și noi, românii rătăciți prin lumea largă, vom sărbători ZIUA LIMBII ROMÂNE! La Montreal, mai multe organizații românești vor sărbători acest eveniment în câteva locuri, fiecare după priceperea sa, cu cele mai bune intenții. Însă noi, scriitorii români - canadieni, uniți în Asociația Canadiană a
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93718_a_95010]
-
continuitate vie, iubirea desfășurându-se în planuri metafizice, la fel de legată cu realitatea, - diferențierea se face doar în dimensiuni fizice, gestice, comportamentale- altfel, iubirea continuă după moarte la fel cu spiritul nemuritor. “Mă privești cum mă culc, cum nu dorm, cum rătăcesc prin orașul pustiu. Mă privești și te uimești că sunt viu.” (17) Ce este absența ființei iubite? Este o lipsă temporară a unei întrupări, dureroase dar nu definitive, pentru că iubirea își are propria prezență impregnată într- un prezent sufletesc continuu
NIRVANA- EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377116_a_378445]
-
de pustiu, mi-e sufletul-pereche, Azi singură-s și lăcrimez Într-o iubire veche. În calea mea cad flori de nuc, Viața curge înainte. Iubirea arde că pe rug, Nu mai e loc de jurăminte... COLIND DE VARĂ M-am rătăcit într-un Colind Îmbălsămat, cu flori de tei, Copaci ascult din frunze fredonând, Iar vântul se mai pierde pe ălei; Steluțe albe,-ngălbenind colindul, Din teiul verde îmi aduc sclipire, Ascult, cum iară se intoarce gândul, Ce-a rătăcit, și
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
am rătăcit într-un Colind Îmbălsămat, cu flori de tei, Copaci ascult din frunze fredonând, Iar vântul se mai pierde pe ălei; Steluțe albe,-ngălbenind colindul, Din teiul verde îmi aduc sclipire, Ascult, cum iară se intoarce gândul, Ce-a rătăcit, și el pierdut, prin nălucire. Și din colind teios al verii mele Un fir de iarbă verde a -nflorit- Ciudată înverzire, ca de miere!.. Căzând cu flori de tei, am revenit. Asemeni unui zbor de fulgi geroși, Sunt florile de
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
large luminișuri. Pereți de iederi se ridică, Jur-împrejur, vântul să țină Din răsuflarea-i care strică, Orânduiala lor divină. Decorul ? Tufele de roze, Ici-colo-n cale presărate, În rând cu mândre tuberoze Și panseluțele pictate. Curteni, un stol de zburătoare Ce rătăcește prin tufiș, Iar claun e o ciocănitoare, Ce strică-al scoarței înveliș. E sfetnic corbul cel sfătos Care veghează scrutător, Pe jețul lui din chiparos, La pacea-ntregului popor. Ca orologiu au un cuc, Atent le dă la toți de
UN RAI LUMESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377154_a_378483]
-
o stingă - soare în apus Să te închidă-n valul ei pe veci. * Un munte peste tine-a prăvălit Vroia sa îți înfrângă îndârjirea De mal apoi cu forță te-a izbit Să nu-ndrăznești să ceri cumva iubirea. * Dar rătăcind ca umbra după soare Mânată-n vântul vieții ca un fulg Duceam singurătatea pe picioare Iubirea vrând din mine să o smulg. Și ajungând pe-același mal cu tine M-am transformat în cerul necuprins Și sărutându-ți pletele saline
DRAGOSTEA ESTE UN DAR! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377231_a_378560]
-
2015 ................... * Suflete lumină * Eram cândva o minge de magică lumină Ce-a coborât din ceruri să prindă chip de lut Și ne unea un suflet și-o muzică divină Dar când ne-am prăbușit nu ne-am recunoscut. * Și-am rătăcit în lume cu suflet jumătate Tot căutând lumina să ne putem uni Tu l-ai urmat pe soare eu am rămas în noapte Și-atâta timp pierdurăm fără a ne-ntâlni. * Am răsărit departe-n grădina neștiută Când tu desfășurai
DRAGOSTEA ESTE UN DAR! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377231_a_378560]
-
uzurpe credința cea dreaptă a locuitorilor orașului, pe care noi o păstrăm cu multă sfințenie din generație în generație, și să inoculeze printre oameni slabi de cuget o credință eretică, depărtată de preceptele credinței catolice. După ce a amăgit câțiva oameni rătăciți cu duhul, după ce a răspândit erezia în câteva cătune din ținutul Genovei, el, împreună cu prozeliții săi, a avut îndrăzneala să improvizeze niște așa zise temple, un fel de case de rătăcire ale oamenilor. Acum, noi cei din senatul orașului Genova
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]
-
regulă, pe lângă o ținută frumoasă, avea un salariu de invidiat, precum și alte avantaje legate de viața socială. Se întreba Mache..... Dacă pune unul ochii pe Maria și vine să o pețească, ce șanse are el, fiul țăranului dintr-un sat rătăcit în mijlocul Bărăganului.Încerca să se liniștească singur: „De bine de rău, acum cred că am o situație stabilă. Nu poți să le ai chiar pe toate! Mă voi mulțumi cu femeia pe care Dumnezeu a hărăzit-o pentru mine”. Au
MOȘ MACHE, CAPIV..DRAGOSTE ÎMPLINITĂ de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377162_a_378491]
-
UNEI NOPȚI DE PRIMĂVARĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului visul unei nopți de primăvară parcă te plimbai pe cer printre stele și luceferi, c-un contur de lună plină, rătăcită prin grădină. stam lungit pe iarba deasă și priveam la tine-ntruna, erai tu sau era luna? tot călătorind cu mintea printre norii afumați, iarba a crescut prin mine, parcă săvârșeam un rit, spiritul a luat-o razna, ploile m-
VISUL UNEI NOPŢI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377255_a_378584]
-
Tiger; de la prima pagină până la ultima pagină nu poți lăsa cartea din mână. Nu putem să ne facem o deplină impresie citind doar pre- fața - NOTE - semnate de domnii: Gheorghe Apetroae - Sibiu și Petre Rău. Al doilea volum Sunt versul rătăcit de Mircea Trifu cu Prefața: „Trubadurul Infinitului„ semnată de distinsa doamnă Valentina Graur, are 152 de pagini și a apărut la Chișinău, 2014, „Tipografia Centrală” . Coperta, supracoperta - desig- nul executate de Ruxandra Romanciuc, iar imaginea de pe ele este creația min-
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377248_a_378577]
-
sunt povești nemuritoare, umorul e-o peliculă SF cu marțieni, dar sunt normale atrocitățile oamenilor care se plimbă prin labirintul vieții, conduși de răutate și invidie, schimbând drumul drept și luminos al Domnului cu mersul pe poteci îndoielnice. O normalitate rătăcită în neant, se dispensează după niște zaruri aruncate de soartă, de noi, de cine mai știe, cine sau de ce? Contagiune terestră, o banalitate împăienjenită pe care nimeni nu se-nduplecă s-o schimbe, făcând economie de sentimente și fapte bune
BANALITATE ÎMPĂIENJENITĂ de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377301_a_378630]
-
pe-un țărm învolburat doar de candoare/ De multe vieți încerc să trec de-un zid/ schimbând și haina umbrei care doare/ dar nu răzbesc infernul să-l inchid...”// (Iubire) Iubirea îi trezește prin zâmbetul său „herghelii de gând” care rătăcesc în lumea sa interioară galopând cu sete spre a se împlini. Mărturisește că se zbate între două stări care o guvernează: „Chiar ai trezit fără să știi în mine/ Cu-n zâmbet hergheliile de gând/ Ce rătăcesc și-acum prin
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
de gând” care rătăcesc în lumea sa interioară galopând cu sete spre a se împlini. Mărturisește că se zbate între două stări care o guvernează: „Chiar ai trezit fără să știi în mine/ Cu-n zâmbet hergheliile de gând/ Ce rătăcesc și-acum prin zări străine,/ Cu vântu-n coarne, viu și galopând.// Un amalgam de stări și de trăire,/ Tu ai trezit acest dulce blestem/ Ca-n orice viață să îți fiu iubire/ Să te alung mereu și să te chem
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
și tu o prietenă? Cu cine mergi la munte? Singur? - Era o profesoară de română drăguțică care îmi făcea ochi dulci, dar nu am avut chef să-mi complic existența. - Era dobrogeancă sau de unde era? - Olteancă de prin Teleorman. Se rătăcise ca și mine prin Dobrogea. De fapt, de aici din zonă nu sunt singurul. Mai era un coleg de lângă Tecuci. Cu el am venit împreună acasă. Mie mi-a plăcut și fiind primul an în învățământ, zic că am debutat
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377227_a_378556]
-
frumusețe provocatoare, reamintind de madamele de odinioară, cu felinare roșii la porți. Întorceai capul după ea, însă nu pentru a o lua acasă să-ți întemeiezi o familie, ci pentru o tăvăleală nebunească, fără prejudecăți sau regrete. Între aceste femei rătăcea nesigura și zburdalnica inimă a lui Viorel. Tentația era mare. Simțise chemarea fetei, așa că, negăsind un taxi, a luat prima trăsură liberă din fața gării de marfă din Obor și, indicându-i birjarului direcția spre Palas, se grăbea să o întâlnească
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377258_a_378587]
-
Articolele Autorului cât de departe poate fi țărmul când ne ștergem ochii și apoi lăsăm sensurile să prindă sarea cunoașterii în pumni pentru o nouă încercare și poate că între noi și nisipul țărmului se întâmplă ceva și atunci ne rătăcim pe acel parcurs ca niște idei neformate complet peste noi cad umbrele una câte una noi le respirăm prin filtre complexe apoi picăm unul câte unul în vârtejurile de apă ale ființei căutându-ne cum pescarii caută locurile cele mai
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382125_a_383454]