2,625 matches
-
închis ochii și s-a concentrat puternic, așa cum reușea să o facă și singură de la o vreme, în afară de ce învățase la job. Un mormânt... Mormântul mătușii scriitorului. Acolo îngropase biletul, gândindu-se că dacă vreodată, în vreo împrejurare dramatică, vreun rătăcit va avea nevoie de el, soarta va face în așa fel încât să le găsească... Bine se mai gândise! Indiferent ce ar conține, indiferent cât ar fi riscul de mare, trebuie să ajungă acolo... Și să îl citească. A căutat
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
disimulat sub masca apărării drepturilor omului, un eu pierdut iremediabil, confuz... Cine sunt eu, cel ce trăiesc toate acestea, cât drept am, și nu câtă dreptate, să vă judec... Marea nebunie a creației și fatala imperfecțiune, eroare, ca un virus rătăcit cine știe cum într-un calculator considerat perfect... Îmi căutam eul pierdut, jur că făceam asta atunci când sora mea a intrat în cameră într-o ținută neglijentă, arăta ca o divă sexy de pe coperta cine știe cărei publicații de succes, și atunci, într-o
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
Luminii, de minunata și aproape exotica, chiar extatica desăvârșire. Am visat că eram la mare. Când mă scăldam în valuri râzând, când mă bronzam în bătaia soarelui orbitor. Micii comercianți care altădată mă enervau îi priveam acum cu condescendență, apoi, rătăcit undeva pe faleză contemplam minunata întindere a mării, absolutul său, vraja atemporală... Apoi s-a făcut seară. M-am făcut comod în camera de hotel, am făcut un duș și apoi mi-am aprins o țigară, privind ecranul minuscul al
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
așa. Cât despre perechile de îndrăgostiți, veșnice ca și operele scriitorilor, probabil că vor regăsi ceva din farmecul pierdut, arhaic, dar irezistibil al chemării lui Erik, celebra Fantomă de la Operă...”. Ne-am despărțit în termeni cordiali. * ...Continuu să exist, singur, rătăcit, mutilat. Fiindcă gestul meu a fost unul ireversibil. Nu mai pot fi un individ normal. Nu mă pot privi în oglindă, nu o pot căuta pe Ramona. Nu îmi pot clama iubirea decât din tenebre, nu îmi pot lua de
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
doar pentru voi. Am încercat să-i aduc pe adevărații virtuozi într-o contemporaneitate pierdută. De câte ori v-am amintit că lumea e doar o iluzie? Ce ați putea câștiga mai de preț decât acest adevăr? Scenă e goală... Câțiva porumbei rătăciți își iau zborul către Cer... Către Tărâmul Luminii. Știam (oare din amintire sau din presimțire?) că misterioasă aristocrata cu chipul tău avea să apară. La sfârșitul unui show adevărat, viu, real. Ținut atunci cand crezusem că e prea târziu. "Bună... Scuză
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
a împăcării și a iubirii. A toleranței. Fiindcă, altfel, am fi asemeni haitelor de lupi cruzi ce trăiesc pentru a-și sfâșia prada.... XXI. ECOURI PIERDUTE, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016. Șoapte rătăcite Ale unui zbor frânt, Ecouri pierdute Ale unor amintiri glaciale, Cioburi colorate, Aruncate în dezordine pe jos Ale unor oglinzi paralele În care timpul nu se întâlnește Niciodată Cu noi înșine, Pustietate rece, Toamnă a sufletului, Dedublare a destinului, Vis
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
uitat de toți și de toate, respirând aerul pur și rece al ... XXIII. IMPERFECȚIUNE, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 1960 din 13 mai 2016. Emoții pierdute Ale trecutului Imortalizate în noi înșine Ca într-o dioramă. Gânduri rătăcite Ale prezentului Tinzând către absolutul A ceea ce am fi putut fi, Dar nu am ajuns niciodată. Ființe damnate Ale viitorului, Negându-și propria identitate În irizații halucinante De bazalt spulberat, Trecând strigătul primitiv Prin filtrul insipid al civilizației. Am fost
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
știut cu adevărat de ce le-am scris. Ba nu... M-am răzgândit. N-ar fi corect. Cred că cel mai bine ar fi să le îngrop lângă piatra de mormânt a mătușii mele. Dacă vreodată, în vreo împrejurare dramatică, vreun rătăcit va avea nevoie de ele, soarta va face în așa fel încât să le găsească. Am să plec chiar acum într-acolo". În acea zi ploua în valuri, infernal, aproape cu puterea unei tornade. Visurile noastre cele mai dragi ar
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
știut cu adevărat de ce le-am scris.Ba nu... M-am răzgândit. N-ar fi corect. Cred că cel mai bine ar fi să le îngrop lângă piatra de mormânt a mătușii mele. Dacă vreodată, în vreo împrejurare dramatică, vreun rătăcit va avea nevoie de ele, soarta va face în așa fel încât să le găsească. Am să plec chiar acum într-acolo".În acea zi ploua în valuri, infernal, aproape cu puterea unei tornade. Visurile noastre cele mai dragi ar
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
nebunului căpătă o aură luminoasă și se înveseli. Ar fi dorit să-i întindă și el mâna, să i-o strângă, însă făcu câțiva pași pe loc, în semn de respect și reținere totodată. Bogdan văzu în el un om rătăcit și dornic de regăsire. - Nu, nu te-am uitat, Ursache, îi zise nebunului folosind un apelativ nou și intuind dorința acestuia. Apoi îi întinse și lui mâna. Cel din fața sa i-o strânse puternic, închizând ochii de câteva ori, dorind
PROMISIUNEA DE JOI (IX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349090_a_350419]
-
avem toți, fără restricții: popularele Fallas sunt cunoscute pentru toleranța cu care absorb toată suflarea, indiferent de varstă, sex, naționalitate, rasă, religie sau mai știu eu ce ciudățenii absurde, care i se pot năzări doar unei minți înguste, de suflet rătăcit. Dovadă stau cohortele de turiști, veniți din te miri unde, chiar și din cele mai ascunse unghere ale planetei. Aparent dificila problemă a cazării lor se rezolvă mai ușor decât s-ar crede, într-un mod inedit: nu se doarme
LAS FALLAS DE VALENCIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349155_a_350484]
-
ce-n streșini curg șirag cu gând adânc spre toamnele trecute, când ne jucam prin frunzele căzute. E multă vreme de când m-ai părăsit, Lăsând în urmă un suflet pustiit De dor, de dragoste neîmplinită, Rămas plângând pe-o cale rătăcită. E multă vreme în singurătate, În drum închis de vântul care bate, În nopți pustii lipsite de iubire, În care gând se tânguie-n neștire. E multă vreme... și mi-am luat mireasă Să spele răni ce dragostea le lasă
MIREASA MEA, UITAREA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348649_a_349978]
-
mijlocie, umerii lați, chip deschis al omului alb, ochii albaștri și rațiunea îmi dezleagă enigma, parcă mi-ar arăta-o cu degetul „proveniența noastră, a israelienilor repudiați de toată lumea azi ca niciodată. Această țară mică absoarbe ca un burete fiii rătăciți, întârziați pe alte meleaguri astfel că și de la Omsk se ajunge la Ierusalim căci dintotdeauna în vremuri de restriște e bine să te întorci acasă, e rău, e greu, dar ca acasă nu-i nicăieri”. Pe asemenea drumuri îmi plimbam
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
de anotimp/ Souffle d'une saison/ Spirit of the season (traducere fr. - Virginia Popescu, Nicole Pottier (Franța), trad. eng. - Mariana Zavati Gardner, Fay Jacqueline Gardner (Anglia) ); 18. George Peagu (București) - Z3 (al treilea zâmbet); 19. Georgeta Minodora Resteman (Limassol, Cipru) - Rătăcite anotimpuri; 20. Angela Burtea (Brăila) - Printre anotimpuri; 21. Georgeta Minodora Resteman (Limassol, Cipru) - Poeme pentru un vis; 22. Aga Lucia Selenity (Brașov) - În pași de Phoenix. H. MAGIC 1. Gina Cobileac (Adjud, Vrancea) - Sănătos de vrei să fii ... ; 2. Măricica
POEMS) DE FELICIA FELDIOREAN (MÜNSTER, GERMANIA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348720_a_350049]
-
aș re¬pe¬¬ta, raportul acesta din pa¬ra¬bo¬¬lă, că mare bucurie este în cer pentru un păcătos care se în¬¬toarce. Deci, un păstor se bu¬cu¬¬ră mai mult când găsește oa¬ia cea pierdută și rătăcită, de¬cât de cele nouăzeci și nouă. E¬xis¬¬tă încă această credință și bu¬¬curie. Gândiți-vă că am găsit pa¬¬rohii, cum vă spuneam, în ca¬¬re nu s-a slujit de o jumătate de secol! Ei, câtă
DIALOG DUHOVNICESC, VIU ŞI DEOSEBIT DE SINCER CU ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP IOAN SELEJAN AL EPISCOPIEI COVASNEI ŞI HARGHITEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349198_a_350527]
-
modalitate de-a pune în evidență sentimentele, trăirile ei intime triumfale ori neîmplinite, percepția meditativă asupra lumii. Scenele descrise, peisajele, falsele pasteluri, sunt pur și simplu mijloacele ei de a transmite idei. Un singur reproș, o recomandare: cele câteva diminutive, rătăcite ici-colo nu știm cum, se cuvin scoase. Întru totul, cartea Lirica gândului meu de Constanța Abălașei-Donosă, este o meditație în lanț. De la poezia care deschide volumul, ,, Pentru tine, pentru mine, și până la împlinitele cincisprezece elegii de la sfârșit, se trece dintr-
PAROLA CARE DESCHIDE CALEA VIEŢII ESTE IUBIREA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349354_a_350683]
-
Timpul”-pag.115 ) și tot în lumea noastră observă că „dragostea iartă totul/timpul în schimb nu iartă pe nimeni”, concluzionând la pag.117 că „Tinerețea fără bătrânețe/este a omului de lângă Dumnezeu/iar bătrânețea fără tinerețe este a fiului rătăcit”.(„Tinerețe fără bătrânețe”). La aceste idei revine și le completează în poezia „Tinerețe fără bătrânețe(2)”: „tinerețea propriu-zisă/și viața aceasta/ nu sunt nimic pe lângă/tinerețea fără bătrânețe și viața fără de/moarte./ La fel și cu prigonirea din lumea asta
DINCOLO DE POEZIE (NOTE DE CITITOR) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349378_a_350707]
-
lumii: „Cuvintele îmi sunt oștiri vernale, / Zidirile luminii mă așteaptă, / Topiri vuinde brațele îndreaptă: / Refac doiniri de jad, monumentale!” (Theodor Răpan - „Sonetul VII”) Trecerea timpului este semnul din care poeta TITINA NICA ȚENE extrage puterea-i secretă. De fapt, sufletul rătăcit rezumă fericirea de a contempla locuri dragi, mustind de amintiri: „Am trecut tăcută pe sub merii-n floare / ce mi-au nins cărarea semn de bun venit / ziua-ntreagă, parcă, era o-ntrebare: / ai venit acasă, suflet rătăcit?” (Titina Nica Țene
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
De fapt, sufletul rătăcit rezumă fericirea de a contempla locuri dragi, mustind de amintiri: „Am trecut tăcută pe sub merii-n floare / ce mi-au nins cărarea semn de bun venit / ziua-ntreagă, parcă, era o-ntrebare: / ai venit acasă, suflet rătăcit?” (Titina Nica Țene - „Suflet rătăcit”) Motivul creației este prezent în poezia VICTORIȚEI DUȚU ca un semn de responsabilitate în fața Marelui Creator: „Cuvântul creat / Trăiește în mine / Asemenea luminii ce mă face să cresc / Către soarele meu / Creatorul luminii.” (Victorița Duțu
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
fericirea de a contempla locuri dragi, mustind de amintiri: „Am trecut tăcută pe sub merii-n floare / ce mi-au nins cărarea semn de bun venit / ziua-ntreagă, parcă, era o-ntrebare: / ai venit acasă, suflet rătăcit?” (Titina Nica Țene - „Suflet rătăcit”) Motivul creației este prezent în poezia VICTORIȚEI DUȚU ca un semn de responsabilitate în fața Marelui Creator: „Cuvântul creat / Trăiește în mine / Asemenea luminii ce mă face să cresc / Către soarele meu / Creatorul luminii.” (Victorița Duțu - „Cuvântul din limba română”) GEORGE
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
chip de om și -a venit pe pămînt să ne învețe cum să trăim și să ne împace cu DUMNEZEU să avem parte de Împărăția lui Dumnezeu,și viața vesnica.Sa fii binecuvintat pt. harul primit să poți înviora sufletele rătăcite și fără speranță. EZ Am navigat cu mare plăcere pe site și am remarcat deosebitul sau profesionalism. Nu doar materialele valoroase, bine distribuite și clar catalogate, ci și întregul layout sunt exemplare. Linkurile se deschid rapid și fără lacune sau
IMPRESII ŞI SIMŢĂMINTE DE LA CITITORI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 48 din 17 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349725_a_351054]
-
slippers Singurătate - lângă drum ghiocelul și prima babă Loneliness - near the road the snowball and the first old lady Trupa de balet - vântul de primăvară dansând cu norii Ballet troupe - spring wind dancing with clouds În părul doamnei - o rază rătăcita aduce toamnă În the lady's hair - a stray ray brings the autumn Gutui altoit - pe o creangă a crescut o lună plină Engrafted quince - on a branch a full moon grew Vântul desprinzând ultimele petice - hainele toamnei The wind
HAIKU, ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349824_a_351153]
-
oglindesc în ele, Zborul meu aș vrea să fie doar ca o lumină lină, Din mila Măriei-Sale și din dragostea divină. Aripa mea este frântă și de timp și de durere, Căzând noaptea ca o lance peste gândurile mele, Dorurile rătăcite s-au pierdut de- asemenea, Ca și frunza înverzită, când prin codri îmi doinea. Vreau să mă despart de pietre și de codru, de izvoare, Ca să pot zbura prin aer, îngropându-mă în zare, Rătăcind pe căi albastre în fum
ZBOR SPRE AŞTRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349863_a_351192]
-
ierbii din pamânt ? De ce mă speriau cu ghionoaia, Cum de erau și astăzi nu mai sunt ? De ce ți-e teamă prin pădurea deasă Când soarele se duce-n asfințit ? De ce furnica și-a făcut o casă, Iar greieru-i tot timpul rătăcit ? De ce mai șade peștele în apă Când porumbelul urcă pân'-la nori ? Tăria pietrei, doar în geruri crapă ? De unde-și iau parfum atâtea flori ? Cum cânt'-așa frumos privighetoarea, Iar lebăda... e mută, fără glas ? De ce e roșu macul, nu
PREA MULT COPIL, ÎN MINE, A RĂMAS de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349841_a_351170]
-
valorifici cumva cățelul eutanasiat cu bâta-n cap? Porcul mănâncă ciulama de purcel, de ce n-ar mânca și cuțu-cuțu tocană de ham-ham? Dreptul de muncă al câinilor nu este o sintagmă sterilă. Câini ciobănești, fără lesă restrâng în grup oile rătăcite și nu le apără numai pe ele de lup. Și ciobanul, cu sau fără școala de ciobani preconizată a fi necesară, se simte apărat de câinii săi. Și câți câini de lanț își apără stăpânii care-i înlănțuiesc. Există și
INTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 8 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349854_a_351183]