1,269 matches
-
iar acum la culcare, viteazule Eros! Mâine va fi o zi interesantă, pentru noi toți! Noapte bună! - Noapte bună, surioară! Lea adormi într-un târziu, surâzând gândurilor și perspectivelor promițătoare. Dorul și incertitudinile, teama și sentimentul insuportabil de vinovăție, o răvășiseră complet și-i slăbiseră cugetul. Se simțea fragilă și vulnerabilă, speriată și singură. Singură? ,, Nu ești singură, Lea! îi spusese Carlos. Eu sunt acolo, în corpul și sufletul tău!” Așa era. Suspină de dorul brațelor lui și dorința fierbinte de
DILEME ( FRAGMENT 32) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375660_a_376989]
-
absurditatea teoriei sale, în fața argumentelor contradictorii ale evidenței. Petele murdare de zăpadă ce se vedeau prin toată pădurea, cerul înnegurat și ostil ce pălmuia cu severitate tentativele timide ale soarelui de a se iți dintre norii dușmănoși și frigul ce răvășea hotărât penele și blănițele locatarilor năpăstuiți, reprezentau probe imbatibile că zvonul ce-i umpluse pe toți de optimism și entuziasm, nu putea fi adevărat. La adunarea generală din crâng veniseră cu mic cu mare, căci era nevoie de un plan
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
tainicul mister. O lacrimă pe obrazul vieții, Își cere alinarea, Împarte Doamne timpu-n fracții Să îi simțim splendoarea. Sperăm că timpul ne așteaptă, Să stea în loc e desuet, Urcăm în grabă câte-o treaptă Să punem floarea în buchet. Ne răvășim privind trecutul, Au fost mai mulți decât vor fi, Dar anii cenzurează multul , plăceri și simple bucurii. Adăugăm în tolba plină, Lângă regrete, bucurii Ușor ne umplem de lumină Când pun copiii pirostrii. Ce-a fost Doamne și ce-o
POEZIA VÂRSTEI de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375672_a_377001]
-
destin . Ziua își apunea genele în gânduri străine, Când în unde cenușii și agitate Când fericirea își stingea lumină , Trasata de cercurile grii . Trebuia să purtăm grijă ramelor Ce ne-au încadrat în același pătrat ... Fără să ne clătinam frunțile răvășite În privirile albe, cu genele uzate de lacrimi . A încremenit între noi germinația pietrelor Când am împrăștiat amintirea rămasă ... La orizontul dintre bine și rău ,ascunsă În locul unde-am încrestat trecutul cu uitări. Sting văpaia ce-ngana oda iubirii Să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
de întrebare ... Ne-am trezit în iubirea de altădată , Amintirile au ieșit că scoicile din mare Plutind ametite-ntre noi că prima dată . Privirea pierdută printre vechile umbre ... Amarnic rasuna-n tăcerile albastre , Răscolind prin destine cu gândurile sumbre Sufletul răvășit în dorurile noastre . Ne-am iubit fără cântec cu luna șoptita... În oră reală , pustie și goală Și am rămas doar o iluzie pripită , Ascunsa-ntre rânduri pe o coală . Citește mai mult Pe o coalaNoi limpezimi de zi rătăcesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
negură-ngropate. Ai vrea s-așterni, flămând, petale, pe culoarea Care te ispitește și-ți tulbură mirarea... Însă te-oprești nedumerit, pe-o margine de clipă, Și faci din chin, fărâme și faci din dor, risipă. Ai vrea să furi surâsul răvășit pe umărul tău cald, Sculptat cu daltă fină pe cioburi de smarald. Uitat a fost, o vreme, pe prăfuite etajere, Și prea mult timp răsfrânt peste cristale efemere.. Și-ai vrea, ca far' de teamă, să regăsești cuvântul Care, prin
AI VREA... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375747_a_377076]
-
domol spre tine, Eu - râu cu ape limpezi. Vei inunda câmpii, curgând șuvoi spre mine, Tu - râu cu ape repezi... Voi înnodă eșarfe, plutind către zenit, Eu - viscolul de iarnă. Vei dezlega tulpini, plutind necontenit Tu - vânt de primăvară... Voi răvăși toți norii, pășind pe curcubeu, Eu - ploaie ce oftează. Vei aduna senin, pășind pe-al clipei decolteu Tu - ploaie ce dansează... Voi împleti izvoare, dansând pe colț de lună Eu - raza ce suspină... Vei destrăma cascade, dansând după furtună Tu
TU... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375746_a_377075]
-
confuze Să-l gusti... Va fi de negăsit! Iubirea mea, jertfita în uitare, Vă lumina-n sufletul tău. Vei alerga prin gânduri efemere S-o ai din nou... Dar este prea târziu! Și gândul meu, cu aripile franțe, Se zbate răvășind gândul tău nou. Ai vrea sa-l rogi să iți mai cânte Dar știi că e-n zadar... Acum e doar ecou! Lacrima mea, ce-a scrijelit obrazul, Rasare-n ochii tăi adânci. Vei caută petale să izgonești necazul. Acum
TARZIU de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375760_a_377089]
-
ascuns undeva pentru un cât mai târziu posibil cândva încat am și uitat unde i-am pus și- acum îi caut și nu-s nici pe raft lânga cartea preferată nici în cutia stacojie cu marțipan în ciocolată ... degeaba am răvășit grădina pe sub păpădii și-am căutat pâna și printre CD-urile cu muzica sincopată. Anii parcă-n pământ s-au scurs și de pe buza clepsidrei cu picior înalt un ultim strop lumina ademenitor a legănat gonflându-se absorbit de atracția
ASINUS BURIDANI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379185_a_380514]
-
Am pășit mai departe cu sfială, ca nu cumva să tulbur somnul celor ce se odihneau sub acele tăcute lespezi albe, la umbra crucilor și a tufișurilor de trandafiri. Furiile vântului răsuceau pe degete tăcerile cu iz de etern și răvășeau cu nepăsător cinism, veșmintele tufelor dintre morminte, despuindu-le de demnitate și culori. Asistam neputicioasă la pudoarea afișară de ramurile ce-și plecau capul rușinate, în fața avansurilor profanatoare ale satirului. Când se plictisea de jocul său plin de cruzime, le
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
jocul de fugă către teritorii sublime. La Eugenio Montale,poetul italian,ale cărui poeme sunt invadate de simbolul concentrat de heraldică și de o frisonare dureroasă îmbinată cu nostalgia pentru categoriile ideale,luate ca eden,copleșit fiind de anodin sau răvășit de spiritele ce peste convulsivul pământ/zboară în roiuri.( Tramontana).Edenul la Montale este virtualitatea ontologică,dar și marea ca suveran principiu al existenței și al vieții:Tu prima mi-ai spus/că măruntul zbucium/al inimii mele era doar
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
Bine ? Nici nu-mi doream altceva. Ziua de azi începuse sub bune auspicii și se părea că se va termina la fel. O zi banală de miercuri se transformase dintr-o dată într-un vis adevărat, de nesperat. Cu gândurile încă răvășite de trăiri contradictorii, m-am lăsat pe spate, am închis ochii și am întins mâna spre ea. În scurt timp am simțit degetele ei între degetele mele. Am spus icnind ușor: - Mădălina, ești... ești o femeie minunată ! Și nu greșeam
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
Articolele Autorului În parc, lângă o bancă rebegită, sub prima brumă dată de Răpciune, un biet tufiș înalță rugăciune să-nmoaie vremea asta brusc răcită. Un tei întinde ramuri disperate spre frunzele în ocru ponosite, cercând să nu le știe răvășite de vânt și-n zarea largă aruncate. Doar un castan fălos cronometrează venirea toamnei, picurând în iarbă, bile cu țepi și își șoptește-n barbă: E tot pustiu, și e deja amiază!” Anemic, peste toate risipește un soare raze, parcă
ÎN PARC, RĂPCIUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378658_a_379987]
-
furtună în revoltă! Știam că aduci cu tine adevărul, un adevăr prea crud și prea tîrziu aflat. Vorbele tale erau pentru toți, dar parcă le spuneai doar pentru mine. Din acea noapte, m-ai răscolit, m-ai schimbat, m-ai răvășit și m-ai chemat! Trebuia să vin și eu la tine, să intru în casa ta, să stau la masa ta, și să îi mulțumesc lui Dumnezeu că încă exiști. Trebuia....dar la casa ta m-a dus doar gândul
CERUL CU STELE de MIRELA PENU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377726_a_379055]
-
în pământ și să nu mă Mai scol în vecii vecilor?" (trad. Athanasie Negoiță) Pe acest "drum al pulberii", la Ghilgameș și Eminescu, se dezvoltă o conștiință a sinelui muritor declanșând o reacție a ființei divizate călătoria de inițiere: Ghilgameș răvășit de spaima morții îl caută pe Uta-napiștim, primul om căruia zeii i-au dăruit nemurirea, sperând să afle de la el răspunsurile lecuitoare; Eminescu își va "trimite" eroii să urce într-o walhală moldavă să caute interpreți și cititori ai astrelor
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
vreun nunțiu apostolic? ce fel de urechi aveau pereții? Sigur, toate astea sînt cunoscute de cineva, sînt cunoscute de mulți, dar pentru mine ieșirea, acum, din lanul de porumb și impactul năucitor cu orgoliosul gotic îmi biciuie imaginația și-mi răvășește obișnuințele. Ce-mi pot dori mai mult? Intru. Interiorul navei este și el covîrșitor. Ogivele strivesc sau înalță. Depinde în ce stare ți se află sufletul. Femeile satului sînt aici. Îmbrobodite. Cine-a făcut biserica? Noi, femeile! Un preot tînăr
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu palma, fața aceasta de Ianus disperat, s-o împart în două. Descopăr întîi o jumătate, apoi cealaltă. Reiese o schismă înfricoșătoare. Schisma blestemului aruncat, cui?, aș vrea să cred, celor care i-au înnegurat sfîrșitul. Și încă ceva: feței răvășite de tragism i se adaugă pumnul strîns în dreptul bărbiei, complementar, prin amenințare, privirii rătăcite. Mai mult nu se poate. E secunda ultimă, definitivă a blestemului. Ei bine, vrem nu vrem, sub această față a geniului indignat se plasează Festivalul de-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
strada de-acum e-o stradă, cum să-i spun, e-o stradă (pardon) rufoasă; alături de tînărul cu aerul prosper, de întreprinzător, pe carura căruia totul arată nou și bine, pășește grăbit și dezordonat rufosul; discrepanța e izbitoare; comunismul a răvășit o mare parte a populației, sărăcind-o material și sufletește; această mare parte se zbate, cum poate, să supraviețuiască; iată și culmea discrepanței: zilele trecute, mă abordează "un fost" al regimului Iliescu, acum lăsat la vatră, dar cu, mă rog
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și domnilor de azi. În fond, ce putea fi mai firesc, în briantul concert, decît invitarea unui Gregory Peck, acum octogenar, sau a corului de copii negri din Harlem! Da, dar de cînd știm că Viena ultimului an a fost răvășită de puseul naționalist al lui Haider, atunci tenta americănească a spectacolului nu mai părea una întîmplătoare. Vrînd-nevrînd, doamnele și domnii din Viena (i.e. "elita naturală") au "servit" mica lecție de democrație și toleranță (copiilor negri li s-au alăturat, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nocturn după crypto-iubitele lui: "butica din Lăpușneanu, mirosind a Vanderbilt, atașanta terasă Onyx, toneta de sticlă-nud de la Hală, mignona măsuță excentrică de la barul Ad-hoc, devoranta Europizza". Iar diagnosticul: "Val e mai intim cu o clădire decît cu o femeie", îmi răvășește de-a dreptul autobiografia. "Biblia ne povestește de Samson cum că muierea/ Cînd dormea, tăindu-i părul i-a luat toată puterea". Metrica eminesciană contrazisă de Andrelele de azi care, dimpotrivă, tăindu-le părul Samsonilor lor, le-au dat acestor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
v. sport, cu ceilalți Becali, ai Stelei. Disconfort total. Meciul? Cu un uns cu toate alifiile (albastre) Salomir, la centru, cine putea cîștiga decît Dinamo? A și cîștigat. Acum, momentul doi. Puhoiul de lume ce se scurge dinspre stadion e răvășit brusc de o coloană urlătoare de microbuze cu, se-nțelege, batalionul dinamovist. Ce tocmai ofensase un Iași nu oarecare. Ei, bine, ieșiți de pe terasa unui birt din Sărărie, și spurcîndu-i, în dialect, pe invadatori, naivii cheflii au parte de un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tot mai sus se avînta spre templul lui Enitharmón; Precum atunci cînd tunetul în norii cei mai groși se-nvăluie, La fel noroadele de apă se culcă și se-ascund în cele mai adînci străfunduri, 25 Apoi buznind din capu-i răvășit, cu-ngrozitoare fete și păru-n vîlvătăi, Înaripatele lui fiice trec legănîndu-se în goană peste-oceanul negru vast. Los simți Pizma-n mădularele-i aidoma unui copac ce-i doborît, Căci Urizen încremenit în Pizma ședea în tristă cugetare cufundat și-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Ce să fie cu toată cohorta de tineri frumoși care fascinează o lume Întreagă? Se distinge Între toți marchizul Illan de Casa-Fuerte, prieten cu Lucien Daudet, descins dintr-o Spanie aristocrată, de o frumusețe și forță de seducție care Îi răvășește nu doar pe dandy-i parizieni, ci și pe cei italieni sau spanioli. Un fel de „efebism fără frontiere” Îl ajută pe frumosul marchiz să intre În paginile unui roman celebru al lui D’Annunzio, Forse che si, și să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
iar nefericirea excepția, tendința spre bine, adevăr și frumos este starea naturală; iar urâtul, răul și minciuna sunt doar fețele întunericului prin intermediul cărora putem valoriza și ne-am creat morala. Chiar dacă suntem, așa cum spuneam, ființe duale, iar sufletul ne este răvășit de întrebări, de lumini și de umbre, noi oamenii avem, atunci când vine vorba de manifestările noastre sociale, ca membri ai unei colectivități, o tendință spre construcție pozitivă și durabilă, devenim ființe predictibile, raționale și pozitive 1. Mergem întotdeauna să luăm
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
putut conviețui vreme de aproape zece ani cu un bărbat pe care îl detestă, pândind clipa când, fiind demascat sau demascându-se, își va putea primi pedeapsa. Un suflu de adevăr, într-o construcție minată de inautenticitate psihologică, aduce Dragomir, răvășit de spaime, chinuit de remușcarea pentru omorul făptuit, distrus de patima nenorocită pentru Anca. O creație puternică, modelată sub înrâurirea scriitorilor ruși, este Ion, nebunul mistic, condamnat pentru o crimă pe care nu o săvârșise. Fugit de la ocnă și ajungând
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]