1,025 matches
-
marginea pădurii, mi-a strigat peste umăr: Când vei auzi zvon de trâmbiță, să pornești către grădina din poiană! Așa voi face, părinte. - am răspuns eu, nădăjduind că a auzit ce am spus. Am rămas singur să-mi adun gândurile răvășite. Nu știu de ce nu mi-a trecut prin cap până acum că va sosi și clipa despărțirii... Dar nici bătrânul parcă nu a fost atât de afecatat la sfârșitul celorlalte întâlniri. Poate că de astă dată șederea mea fiind mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Chris arăta superb, dar ne întâlniserăm numai ca prieteni. Și asta era în regulă. Partea mea mediană avea să respingă propunerea de a face sex, fără a fi sub influența drogurilor, și cu cineva care nu era Luke. Mă simțeam răvășită de un vânt înghețat la gândul că n-aveam să mai ajung niciodată în pat cu Luke. Pentru o fracțiune de secundă am uitat că-l uram. înviorată, m-am forțat să mă concentrez pe aici și acum și asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ți-ai bușit fluierul piciorului o dată, să ți-l mai lovești din nou, în exact același loc, de toate obiectele dure și ascuțite care se găsesc pe o rază de zece metri de jur împrejur? M-am aruncat pe patul răvășit, ca să scotocesc prin așternut, în căutarea... și iată-l! — Alo? am gâfâit. — Claire. Vivian. Ce-ai pregătit pentru cartea lui DulceDelicios? Vivian. Pulsul nu mi s-a domolit. De unde dracu’ făcuse rost de numărul meu de-acasă? Nu era trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aranjase opt întâlniri, dar, de fiecare dată, în ultima secundă, noi ne alesesem cu întâlnirile contramandate - și cu niște scuze ridicole. Când Rice a reușit, în sfârșit, să ajungă la întâlnire, ne-a șocat cu aspectul ei: avea un păr răvășit, decolorat și înțepenit cu fixativ, un ruj roșu aprins, mânjit pe întreaga zonă a gurii, niște dinți și niște unghii galbene, niște ochi injectați și nefocalizați și, desigur, urmele de înțepături de ac de seringă pe brațe, care deveniseră un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
din camera de alături. Părintele se ridică, își făcu nițel curaj cu încă o dușcă de whisky și intră alături. în mijlocul încăperii, în picioare, se distingea o femeie masivă, cu părul atârnându-i în neorânduială peste umeri și cu chipul răvășit. Era îmbrăcată în ceva ce aducea cu un lințoliu. Părintele St John Froude o privi și simți cum e cuprins de o groază tot mai puternică. Apoi se lăsă în genunchi. — Să ne rugăm, murmură el răgușit. îngrozitoarea apariție se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe care vântul le ridica din craterele clădirilor prăbușite. In dreptul Hotelului Ambasador, pensionarul se opri. „Nu, n-are rost, nu pot. Isteria asta generală nu-mi priește.“ Într-adevăr, mulțimea fierbea, gesturi și voci, accelerație și expansiune, orașul asediat, răvășit, insurecția locuitorilor expulzați din adăposturi. „Nu, n-are rost, îmi face rău. Mai bine merg s-o caut pe soră-mea. În Drumul Taberei, acolo locuiește.“ Tolea încercă să-l descurajeze: e târziu, autobuzele nu circulă, hoții împânzesc orașul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
meu, chiar așa. Chiar numele meu“, șoptea, fericită, somnambula, relaxată, parcă, dintr-odată, eliberată. „Irina! O, Doamne... chiar numele meu“, scâncea Irina, în care Tudor pompa, isterizat, lava nopții incendiate. Carcasa trepida, tremur, cutremur, craterul, mirosurile, microbii, magma pulsa, rănită, răvășită, Irina îl opri, „nu, nu acum“ și strainul era din nou în mâinile și buzele ei de vrăjitoare, legănat, liniștit, renăscut în mâinile reci și sărate, între buzele marine. Picioarele ei lungi lungi tremurau pe tavanul care tremura, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a tăcut, dar tot nu-i liniște deplină. Un zumzet mă conduce spre sufragerie, unde spre dimineață Zina se încălzește cu muzica latino. Hola! țipă la vederea mea, cu aerul străin de noctambul și probabil cu capul mărit de părul răvășit. La televizor evoluează, într-un fum roșiatic, un gitan cu pălăria de fetru căzută mai jos de jumătatea feței. Ea stă în capul patului, în locul obișnuit al lui Anton, cu gambele strânse sub fese, ascultând își mușcă buzele - ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
asta, Marioritza îi adresase un zâmbet enigmatic, jubilație, dar și dojană. Însoțită de ambii ei admiratori, asistase la realizarea cupelor și interpretase mesajul încifrat în ele strecurând, cu abilitate, o nuanță de echivoc care, pe moment, îl lăsase cu totul răvășit. „Sunt făcute să stea laolaltă. Dar este uimitor cum una o cere pe cealaltă... Numai... pe cealaltă.” Prințul luă scrisoarea de care pictorul părea să fi uitat. Degetele lui atinseră hârtia. Risipea o undă parfumată. Parfumul Marioritzei. Dincolo de toate îndoielile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Se aventura în bălțile nămoloase ca să adune muguri de lotus, făcea raiduri prin cuiburile păsărilor, deschidea ca pe o surpriză păstăile bine închise, pigulea ieburile și mugurii, săpa după rădăcini, scutura fructele din copaci și se întorcea acasă cu părul răvășit, cu mâinile murdare de noroi pline de flori, cu gura roșie și albastră din cauza tuturor lucrurilor din care gustase. Colțurile sariului îi erau legate strâns și avea înăuntru crini de ghimbir și trufe, mostre de semințe și bucățele de scoarță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Apoi s-a îndreptat în direcția respectivă, ca să dea un aer de autenticitate pretextului. Ajunsă la ușă, a dat nas în nas cu o femeie zâmbitoare, al cărui păr șaten și buclat îi cădea în ochi. Tipa avea un aspect răvășit, dar sexy, și nu șleampăt. —Bună, Alison, a zâmbit ea larg. Alison a schițat la rândul ei un zâmbet, cu toate că nu avea nici cea mai vagă idee cine era persoana din fața ei. —Eu sunt Fiona. Femeia a întins mâna, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cealaltă, la fel ca al femeilor din reclamele cu „Pentru că meritați“. În urma ei venea Susan, care era îmbrăcată cu un tricou pe care era scris „Dați-mi ciocolată și nimeni n-o să pățească nimic“. Femeia arăta la fel de dezorganizată și de răvășită ca întotdeauna. Părul roșu-morcoveață îi stătea ciufulit în toate părțile. —Bună, fetelor, a susurat Julia, așezându-se pe scaunul de lângă Fiona. Scuze că am întârziat puțin. Ghici cine a încurcat orele? a zis ea dându-și ochii peste cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a râs ea. Deci, trei s-au dus, a mai rămas una. Tu ce-ai mai făcut cu spinul tău din coastă? Alison a oftat jucându-se cu părul. Coafura ei de obicei impecabilă arăta, în clipa aia, puțin cam răvășită. Nu s-a schimbat nimic. Ne cere și mai mulți bani, iar Luca zice c-o să i-i dea ca să nu-i interzică să-i vadă pe băieți... iar eu am mai mers la o petrecere neînsoțită, fiindcă Sofia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de trandafir de pe piept, pe care apoi a aruncat-o pe podea. Scopul nostru este să vă facem plăcere. Julia, complet dezbrăcată, cu excepția ciorapilor și a pantofilor cu toc, stătea călare pe el. Părul îi cădea pe umeri în valuri răvășite, dar teribil de sexy. —N-am mai văzut de mult costumul de servitoare franțuzoaică. Uitasem ce tare mă excită, a rânjit James jucându-se leneș cu unul dintre sfârcurile femeii. — Avem de ales între ăsta și costumul de asistentă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vărsându-se din pahare și o sticlă căzând de pe masă, prinsă din zbor de Milică, Ghiocel, fi-ți-ar căpățâna a dracului de javră băloasă... Culcat! Culcat! Culcat! Unde naiba să se mai culce? Poate doar în patul cu așternuturile răvășite. Ghiocel mârâia sub masă cu fălcile odihnindu-se pe pantofii lui Rafael. — Spune-i să se culce mai încolo. Ziceai că-i ascultător... — Nu-ți fie frică. Nu-ți face nimic. Se joacă. Îi place să se joace. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
eram diferită și că asta se observa. Aici, toată lumea era Îmbrăcată În culori vii, iar vârsta medie era de optsprezece ani. M-am privit sumar În oglindă și-am constatat că rujul era la locul lui, coafura nu era Încă răvășită, iar crucea de pe colier nu căzuse. Purtam Într-adevăr prea mult negru. N-am Încotro, trebuie să recunosc: e un viciu. Am găsit-o pe Rachel la bar, bând rom și cola. — Hei, Sam! zise ea, aruncându-și un braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de modă și, În consecință, ea era perfect informată asupra fiecărei tentințe ce urma să se lanseze. Dacă, În seara asta, ar fi avut o coafură ciufulită, puteai să pariezi că, În două luni, Vogue avea să proclame că părul răvășit era la modă, tipărind teancuri de fotografii cu Linda și Christy , ciufulindu-se Într-o veselie. Baby era dată cu un ruj roșu dens, iar ochii Îi erau fardați din belșug cu khol. Purta un pulover negru, subțire și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
bricheta din mână. Am și eu problemele mele. Poate am să-ți povestesc cândva, pe îndelete. Am aprobat-o din cap. Naoko s-a făcut mai bine? am întrebat. — Păi știu eu, credem că da. La început a fost foarte răvășită și eram foarte îngrijorați din pricina ei, dar s-a liniștit mult și a ajuns să se poată exprima mai ușor... Eu zic că e pe calea cea bună, dar ar fi fost cazul să înceapă tratamentul mult mai devreme. Simptomele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mi încâlcește părul cu degetele. Întind mâna și îi mângâi buzele cu un deget. Acum nu mai zâmbim, iar Jake ține ochii închiși, ocupat să-mi muște încetișor degetul. Îl privesc, cu genele lui bogate desenate pe obraz, cu părul răvășit și căzut pe față și mă încearcă o scurtă și violentă tristețe că nu e Patrick; mă scutur însă energic de gândul acesta, fiindcă nu vreau să stric fericirea acestei clipe. Îmi retrag degetul și-mi apropii în schimb buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cerea uitare cu fiece mișcare a mădularelor ei isterice. Încet, Încet, celelalte fiice ale sfântului cădeau În extaz, dându-și capetele pe spate, se agitau ca luate de apă, navigau Într-o mare de năuceală, numai ea, Încordată, aproape plângând, răvășită, ca acela care Încearcă cu disperare să atingă orgasmul, și se agită, și gâfâie, și nu-și descarcă umorile. Încerca să-și piardă controlul și-l regăsea În fiece clipă, biată teutonă bolnavă de clavecine bine temperate. Cei aleși Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
disperați. Briza îmi ridică părul în vârful capului, mirosul sărat îmi face poftă de murături. Ne întoarcem pe malul ghiolului, printre stuf și papură. Nici măcar n-o iau de mână. Fiecare e pierdut în lumea lui. Lumea mea are chipul răvășit al Sabinei zvârcolindu-se pe un pat de spital, gemând: nu mai pot! nu mai pot! C XXX Puse cap la cap, multe din informațiile despre Leo erau contradictorii. Cum putuse s-o iubească într-adevăr pe Sabina, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Teofana. — O atmosferă plăcută ca la tine, surioară, te face să-ți mai uiți necazurile. Acum să dormi bine ca să uiți de tot. Auzi? Somn ușor! — Ar trebui și tu, surioară, să te odihnești că și tu ești obosită și răvășită. — Asta am să fac. Câteva ore s-a lăsat o liniște deplină în casa Stamate. Pentru a nu deranja somnul lui Alexandru toți s-au dus să se odihnească. În dormitor Eusebiu și Zina se tot întrebau. — Ce-o fi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ronduri își vor plânge morții, altele norocoase vor învia după datina cea veche scrisă înainte de a se face lumea noastră. Câinii supărați se vor adăposti la umbră își vor uita vorba până-n noaptea următoare. Mai țineți minte râul ? Prin părul răvășit acum zac zdrobite urmele podului de altădată. Pasul său este lin și unduitor. Între firele sale sticloase dansează peștii. În pieptul său nămolos broaștele rostesc o rugăciune începătoare. Resturile execuției sunt date înapoi celor care le revendică. Sfios simte deja
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
și de ea săraca, ia priviți ce se mai bâțâie de frică, măi băieți! Du-te-n p...da mă-tii, cu ea, cu tot, de curvă sifiloasă! îi aruncă Dănuț, strângând la maximum garoul improvizat, pentru a stopa hemoragia. Răvășită ca o Nemesis sau ca o Harpie întărâtată, cu ochii turbați ai Meduzei, Cău-Cău pune trofeul însângerat într-un coș de nuiele, pe care îl și ridică de toartă, smucindu-l violent cu amândouă brațele, de la pământ. Mișcarea bruscă îl
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
al realizării contactului intim! În coada ochiului, Fratele îl zărește pe Boss pitit, ghemuit peste coșul său, sub masă. Prea târziu! Hai, hai, hai, regulează-mă! Fă-mi felul! Trage-mi-o, handicapatule! Trompistule! țipă Lili răgușit, în pragul acuplării, răvășită și dominatoare, ca o amazoană. Ținându-și prada strâns îmbrățișată cu o mână (precum femela de călugăriță, Mantis religiosa), Gladiatoarea apucă unul dintre paharele de vin, cu mâna liberă, soarbe și înghite cu sete, repetând gestul, pentru a-i scuipa
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]