867 matches
-
aripi grele. De câteva zile, din noaptea de Sf. Vasile, vremea era geroasă și cu viscole care nu mai conteneau... ca un adevărat vifor. Anton Chiuariu, pădurar peste o bună parte din codrii Fălciuilui până în hotarul Tutovei, cu greu a răzbit prin omătul gros până la pieptul calului, și a izbutit s-o aducă pe bătrâna moașă de acasă, înfofolită în cojoace ca o momâie... Ea trăia într-un cătun, pe Valea Elanului, peste deal de Brăițenii de Sus, - într-o casă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
avântat, în atac, de sus de pe redută, turcii ne-au întâmpinat cu o ploaie de gloanțe. Uzi până la piele, pe pământul alunecos, cu opincile încărcate de glod, și prin întuneric, cu greu ne târam spre înălțimile de acolo și, ca să răzbim, ne sprijineam în baionete, în coate și‟n genunchi. Cu unghiile eram în stare să ne câțăram până la redută!... Anton se opri pentru o clipă, iar fața‟i căpătă ceva ciudat..., când reluă, avea glasul îngroșat. Mulți dorobanți au rămas
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
învăluită de un val de ceață, lumina zilei murea înnăbușită în ceață... Nu-ți mai puteai da seama dacă e noapte ori ziuă. - Vine furtuna!... murmură bătrânul Toma. În odaie, focul pâlpâie în soba cu ocniță... Vălmășagul vântoasei de afară răzbea prin hogeag, împingând fumul înapoi în vatră. O pală de vânt lovi crengile gorunului din fața ferestrei și o deschise în lături. - Parcă se sfârșește lumea... nu alta! ...zise mai mult gemut bătrânul. Deodată, prin fereastra deschisă de vânt, intră o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
iartă, Dar din când în când, peste psalmi călcând, Redeschid și cerul, ca pe-o poartă. Te visez constant, abracadabrant, Posedată de stafii absurde, Sunt înfrânt de timp sau de anotimp Și mă cert cu personaje surde. Vin și nu răzbesc, țipăt îngeresc Îți va pune-n suflet izbăvire, Ca să știi mereu că al tău sunt eu, Cel călit de viață prin iubire. 11 iunie 2011 Neliniștea mea, neliniștea ta, iubirea noastră eu am evadat din neliniște ca dintr-o celulă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
era încețoșată de ură, mi-am dat seama că spune adevărul. — Lui Blanchard îi e frică de tine. De ce? De Witt, cu moțul unsuros pleoștit pe frunte, se răsuci pe scaun și începu să râdă. Era un râs sălbatic, care răzbește prin durere, după care o amplifică. Livid, Fritzie își făcu mâna pumn, gata să-l pedepsească. Lasă-l, i-am spus. Vogel se retrase. Hohotele nebunești ale lui De Witt se potoliră încetul cu încetul. Trase aer în piept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de tare și cât se poate de repede. Nu peste mult timp avea să se lase cu vomitat, ceva bătaie și, pentru unii, cu un drum la celule. Eventual, la Urgențe. — Of, să fiu iar tânăr și prost, mormăi el, răzbind prin mulțime spre barul lung de lemn. Frânturile de conversație pe care le auzise până acolo erau suficient de previzibile. Un pic de lăudat despre cât de beat fusese cineva În seara de dinainte și despre cât de beat avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de vreme. Apoi sună telefonul: inimitabilul Colin Miller, căutând exclusivitatea. Logan boscorodi tot drumul pe scările comune ce duceau la ușa din față a clădirii. O jumătate de tonă de gheață zburătoare Încercă să pătrundă Înăuntru când se luptă să răzbească afară, În dimineața Înghețată. Zăpada Îl izbi asemenea unor lame reci, repezite asupra feței și mâinilor expuse, șfichiuindu-i obrajii și urechile. Ziua era la fel de Întunecată ca sufletul unui avocat. Mașina lui Miller Îl aștepta la cotitură, cu luminile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Îl izbi asemenea unor lame reci, repezite asupra feței și mâinilor expuse, șfichiuindu-i obrajii și urechile. Ziua era la fel de Întunecată ca sufletul unui avocat. Mașina lui Miller Îl aștepta la cotitură, cu luminile din interior aprinse, cu ceva clasic răzbind prin geamuri, pe când reporterul se cocoșase peste un ziar cu format mare. Logan trânti ușa apartamentului, fără să-i pese dacă trezea vecinii. De ce naiba să fie doar el treaz Într-o dimineață de doi bani ca aia? Alunecă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zimenthal. „L-ai făcut knockout!“, comentează lectorul R., râzând, „și dacă și alții i-ar servi mai multe lecții de acest fel, poate c-ar deveni un om de treabă“. Îl dezaprob: „Vă Înșelați, hahalera asta lacomă de glorie o să răzbească prin orice mijloace și o să obțină tot ce-și dorește, veți vedea. Deocamdată se antrenează, face vocalize“. (miercuri) Mă obsedează acel nucleu obscur de spaimă, nutrind În subconștient metamorfozele bizare ale visului; ești undeva, aștepți pe cineva cunoscut, o rudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
el În hol când Îmi pun paltonul, „dacă te apuci de literatură, fă proză, și nu poezie, nu părăsi Bucureștii chiar dacă te vor repartiza la mama dracu’, dar, mai ales, fă-ți prieteni, cât mai mulți prieteni, fără de care nu răzbești În literatură oricât ai fi de talentat“. Îngăim un „Bună seara“, „Mai treci pe la mine“, spune el cu generozitate. Mă reped În stradă. Simt o forță galvanică urcând În mine. Am stat de vorbă 6 ore cu Marin Preda. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-mă, Petre, minte-mă, dacă vrei, lovește-mă, vei obține un singur rezultat: iubire, cred că nimeni nu te iubește ca mine. 6 octombrie 1961 (vineri) Am Învățat toată ziua. Simt În mine că ceva se zbate și vrea să răzbească undeva, nu poate, dar se frământă mai departe, mă doboară uneori. Acest lucru pe care nu Îl pricep În mine ar vrea parcă să izbucnească În orice moment, dar nu știu ce poartă a sufletului meu să-i deschid. Simt acel ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ou, tot un ou, tot un ou, tot un ou Se-ngroașe, se umflă larva cuvântului, ecou din ecou Găsiți-mi un sunet gravid care să umple văzduhul de forme Înghesuite Între limba și fălcile mele de brontozaur Lăsând să răzbească dintre gingii putrezite o pastă de lucruri vii, Încă nedigerate, Scuipate cu scârbă afară de limba zeului ce nu mai vrea să grăiască prin noi. De ce, când vorbesc, să-mproșc aceleași lături de la spălarea picioarelor, Aceleași resturi fetide ale unui prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
misterioasă din care venea spre mine dublul meu. Nu Încape Îndoială, Îmi spuneam fără cuvinte, că rama oglinzii nu este decât un prag, o limită prin care se intră În alt spațiu. Simțeam că sunt necesare probe grele pentru a răzbi dincolo, dar, cu răbdare, eram sigur că voi reuși. Pe această stare de reflecție, s-a petrecut catastrofa; sora mea m-a surprins nemișcat ca un yogin pe cale de a intra În apa statică a oglinzii și mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Am ales ceva foarte roz și înflorat. Îmi amintea de ea- trandafirii și florile de sângele-voinicului înfățișate aveau un aspect cărnos, roșu, lasciv, care mă făcea să mă gândesc tânjind la obrajii ei și la sugestiile sânilor ei enormi care răzbeau mereu afară din bluza uniformei sale. Trandafirii din obrajii ei, m-am gândit eu, în vreme ce o priveam emoționat: dar expresia evoca roșeața delicată de pe pielea catifelată a vreunei eroine victoriene. Nu - obrajii fetei mele aveau loc cât pentru o vază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Întreaga țară, fiind orașul cel mai reprezentativ al patriei noastre scumpe. TU, prin orașul cel mai reprezentativ al patriei noastre scumpe. Zăpada Îți Îngheață pe gulerul paltonului și pe fular. O nădușeală amestecată cu miros de gaz, lapte și naftalină răzbește pe sub straturile hainelor ca și cum ai fi o ceapă, nu o ceapă degerată. Ești plecat să cumperi un pachet de unt și descoperi cu uimire că cale trei magazine pe la care ai umblat sunt În inventar. E iarnă și pe ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
în căutarea insistentă a uitării istoriei; ar fi rătăcit de colo-colo, urmărit de scrumul cărții pe care o arsese și oprindu-se ca să privească apele râurilor și chiar pe cele ale mării. Mă gândeam să-l fac să se plimbe, răzbit de anxietatea istorică, de-a lungul canalelor din Gand și Bruges, sau la Geneva, de-a lungul lacului Leman, și să treacă, melancolic, pe podul acela din Lucerna pe care-am trecut eu, acum treizeci și șase de ani, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spitalului Bikur Holim. Se Întrebă dacă va continua să se Împrăștie până În ziua când va cădea și el În mijlocul străzii. Sau poate se va stinge acasă, ca un gândac, pe podeaua bucătăriei, și abia peste o săptămână, când mirosul va răzbi până pe casa scărilor, vecinii de sus, familia Pizanti, vor alerta poliția și pe tatăl său. Iar Baruch Își va aminti cu siguranță vreo istorioară hasidică despre moartea subită, fără dureri, numită „sărutul morții“. Sau va face remarca lui obișnuită - omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
crezut în copilărie că trenul e o ființă ca toate celelalte. Într-o zi doi țărani au coborât dintr-un vagon de marfă un coșciug croit din lemn de brad, cu blănile nevopsite și nici măcar date la rindea, din care răzbea un miros pătrunzător de carne friptă. Aplecat să privească prin mica ferestruică a capacului țintuit, am zărit un craniu cenușiu, cu fața pământie și urechile topite. Așa, cu ochii aceia scurși, sub dârele albe ale sprâncenelor arse, adânc arcuite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
prima linie. De aceea, mă simțeam cu totul nefolositor, dezorientat, cuprins de panică. Eram trist ca ropotul de ploaie, căzut mărunt pe foile de cort în care mă înfășuram noaptea, întins pe vreo movilă umedă, la marginea băltoacelor. De departe, răzbi până la noi tusea bătrânească a obuzelor țâșnite din țevi nevăzute. Văitându-se și gâlgâind, ghiulelele cădeau peste noi - în plin. Moartea ne strângea pe toți laolaltă sub aripa ei rece și neagră. De pe coama muntelui cuprindeam toate văile și munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ridic câte una și s-o pun iar la loc, ca să nu fie a doua zi lipsă la apelul gazdei. Robert nu va putea coborî niciodată noaptea, din pod, în întuneric, să treacă prin odăile oamenilor cufundați în somn, pentru ca, răzbit de foame, să smulgă un morcov din grădină și să-l mănânce pe loc, așa murdar de țărâna ce-i scârțâia între dinți, înecându-se la fiece zgomot suspect la foșnetul frunzelor, mișcate de adierea cea mai ușoară, așa cum încremeneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Era o dimineață parcă turnată în ghips, cu toate casele din strada Garnizoanei albe, cu drumul asfaltat și umed de sudoare și cu o singură clădire vânătă, la capătul trotuarului din dreapta, unde laptele scurs din soarele potopit nu putuse să răzbească încă. Omul meu cotise tocmai dinspre dom, rămânând buimac, în plină baie de lumină. Îl recunoscui din depărtare după jachet, dar mai cu seamă după jobenul cu capacul oblic. Înalt și tânăr încă, avea totuși trupul adus din spinare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zece secunde mai târziu, respira pe nas, ca de obicei, fără să cunoască harababura gândurilor mele. „Vreau să cunosc adevărul!” izbucneam răspicat, și Gloria, speriată din somn, susținea că vrea să moară. Puteam distinge în întuneric obiectele înconjurătoare. Din draperie răzbea un snop risipit de raze cenușii, ca niște sfori de fum întinse, de la fereastră spre tapetul negru. Distingeam în cameră neorânduiala cumplită a vestmintelor mele, aruncat la întâmplare pe covor. Gulerul și vasul de noapte, făceau două pete albe alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Gloria, spun ca pentru mine, și dinții mi se bat, în clămpănitul unui cioc de barză. - Lasă-mă în pace, - se supără fetița... Și la spital a mai spus „lasă-mă în pace”, atunci când lichidul, săpunat din clismă i-a răzbit prin gât, pe nas și pe gură. ...Adriana vrea să plece... Se așază ca o amazoană pe coada de lemn a coasei, sprijinită ca un drapel pe umărul morții, și trece fluidă prin fereastră, peste ulucă, fără să atingă stratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
văzută din spate, de la gleznele goale și subțiri, la mușchii pătrați ai gambelor ce ieșeau la lumina de sub rochița de batist. Stătea câteva secunde lungi cu privirea cine știe unde, cu urechea atentă la un cântec de flașnetă, abia perceptibil, și care răzbea până la noi, dintr-o curte închisă ca de pușcărie, cu zidul de beton. E bătrânul flașnetar orb. Vine regulat în curtea noastră. Are o barbă scămoasă, ca din bumbac galben și decolorat. Un umăr îi este mai înălțat și ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
adevărat impresionante, dar lipsită de orice trăsătură spirituală. Intrigat și împins mai mult de o curiozitate stranie, bătui la ușa Albertinei, cu zece minute mai târziu. Coridorul pensiunii era învăluit în întuneric. Toată lumea dormea, afară de doamna Pipersberg, din camera căreia răzbea o dâră slabă de lumină. Desigur că se pregătea pentru „rondul de noapte”. „Fac scandal!” mă răstii ciocănind a două oară în geamul mat de la ușa Albertinei. Fiindcă nu îmi răspundea, am zgâlțâit ușa cu putere. Mă cuprinsese o surescitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]