1,744 matches
-
fost instruit îndeajuns pentru a recunoaște caracteristicile ostășești ale raselor de pe subcontinent. Chiar de la dezastrul de la Mutiny s-a știut că hindu-brahmanii erau vicleni și nedemni de încredere, soldați inferiori musulmanilor indo-gangetici de mijloc, care la rândul lor sunt inferiori războinicilor Sikh și Pathan. Acestea erau rasele față de care englezul avea o simpatie instinctivă. Recrutând doar dintre aceștia, el și-a asigurat generații de soldați loiali, care și-au înțeles locul privilegiat în ierarhia lucrurilor și s-au luptat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în acea limbă, apoi face o pauză și așteaptă. Parcă ar vrea un răspuns. Când Jonathan mărturisește că nu înțelege, i se spune că este ceva foarte serios și i se repetă în latină. Încheagă o conversație afectată despre caracterul războinic al germanilor de la estul Rinului, apoi doctorul Noble pare să-și piardă interesul și să începe să vorbească despre numărul mare de plante pe care le-a pierdut în seceta recentă. Epifitele tropicale au fost cel mai greu încercate. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ocazia Anului Nou chinezesc. Trupa prezenta în fiecare an o operă diferită. Mama îi invita la noi pe toți vecinii, cu copiii lor. Când am împlinit 12 ani, trupa a jucat Hua Mulan. M-am îndrăgostit de Hua Mulan, femeia războinică. După spectacol, m-am dus în spatele scenei noastre improvizate și i-am dat actriței toți banii din portofel drept bacșiș, iar ea m-a lăsat să îi probez costumul. M-a învățat chiar și aria Adio, rochia mea. Până la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
unei armate pentru pregătirea contraatacului. Cu trei zile în urmă, el a organizat o întâlnire sub pretextul unei ceremonii de doliu pentru împăratul Hsien Feng. Pe lângă conducerea clanului imperial, prințul Kung a invitat importanți comandanți militari, ca generalul Sheng Pao, războinicul mongol Seng-ko-lin-chin și generalul Tseng Kuo-fan, care este acum și viceregele provinciei Anhwei. De asemenea, prințul Kung i-a invitat pe ambasadorii străini ai Angliei, Franței, Germaniei, Rusiei, Italiei și Japoniei. Ideea întâlnirii a fost inițiată de Robert Hart. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
găsit o crăpătură În burta unui deal, au intrat și au văzut că mica grotă se lărgea. Acolo i-a dibuit, nu peste multă vreme, potera trimisă după ei. S-au ridicat și-au dat să se apere, dar sulițele războinicilor i-au străpuns Înainte de a apuca să azvârle pietrele. Au căzut unul peste altul, aproape Îmbrățișați. Legea nescrisă era aspră atunci cu hoții. Urmașul și Păgubitul au intrat și ei În grotă, dar nu mai era nimic de făcut. Războinicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În damigene și sticle. Câmpul marilor Înfruntări e un petic Înțelenit de la granița dintre sate. Fiecare tabără Își sapă tranșee În care luptătorii se ascund Înainte să pornească la atac. Nici măcar unul dintre ei nu are habar că jocurile lor războinice sunt menite să cinstească iubirea dintre Fiu și Aleasă. Și chiar nu cred că ar fi bine ca dealul acela tăcut să se desfacă din nou și să-și nască taina. Mergeți pe lângă gard și ziceți bună ziua la toată lumea... * * * Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
grea. La puțin timp, poarta se deschisese și ieșise pe ea monstrul de fier călărit de veteranul de război și de fiu-său. De atunci, Socol cel tânăr se pusese pe trai dulce, urieșenia de oțel - Însoțită și de povești războinice - le aduna precum becul fluturii pe fetele și femeile de pe la oraș, dar cu slujbe În sat. Cele mai multe pe care le amețea erau profesoare și Învățătoare - navetiste care veneau un an-doi, apoi se Învârteau să se tragă mai aproape de casele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În tranșee, să se Încaiere și apoi să chefuiască, scăldat În vin nou și aprig, cu ăi din satul vecin. Și tocmai părerea de rău din sufletul lui Îl Împiedicase să-i ceară lui Mihai Enin bani pentru lucrarea cea războinică. Era un soi de praștie uriașă, cu zgârciul făcut dintr-o cameră de tractor montată pe un afet cu roți de la o șaretă a fostei Colective. Enin Își aminti că pe armăsarul care trăsese În ultimii ani la acea șaretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe la amiază, drumul de pământ bătut se scălda Într-o lumină călduță și bună și În liniște lenevoasă, căci sătenii se aflau la ora aceea prin porumburi. Peste numai o zi, lumina și Întunericul aveau să dureze deopotrivă și Încleștarea războinică urma să aibă loc la granița dinspre Răsărit. De pe o uliță strâmtă ieși În drumul mare nea Mitu Păcătosul, cu Iedul sprijinindu-i-se pe umeri. „Hai să trăiești, unchiule!” Îl agrăi tânărul care se cam codea să privească Înapoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țâfnos: „Ce e, mă? Ce-ai pățit?”. Pe Hristu Îl trecură fiori. Se stăpâni și făcu o mișcare de om căruia nu-i mai trebuia nimic de la viață. „Lasă-mă În pace, mămițico... Sunt destul de necăjit și așa...” La stăruințele războinice ale mamei sale, se lăsă Înduplecat și Începu să povestească Întâmplarea de necrezut al cărei erou fusese. Își luase și el, ca tot omul cinstit, salariul și pusese banii În buzunarul de la spate. Încălecase bicicleta și o pornise către casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
întrebă unul dintre soldați, ridicând privirea în gol. Ascultau, aproape în extaz, sunetele nostalgice. Oamenii din turnul de veghe, din corpul de gardă și din toate părțile fortăreței erau cuprinși de aceleași gânduri. Prin furtuni de săgeți, împușcături și strigăte războinice - din zori și până-n asfințit și din nou de seara până dimineața - oamenii care se aflau de trei ani în castelul acela izolat de lumea din jur prinseseră rădăcini trainice, fără a ceda sau a se retrage. Acum, însă, sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
când văzu expresiile de pe chipurile soldaților din jur, se reculese rapid. Le vorbi cu veselie forțată: — Ce? Se aud sunete de koto din tabăra inamică? Ce nebuni! De ce să cânte ei la koto? Asta arată ce sentimentali sunt, de fapt, războinicii dușmani. Probabil că s-au săturat de lunga campanie, au pus mâna pe cine știe ce cântăreață din sat și încearcă să se distreze. E de neiertat ca niște luptători să aibă mințile atât de răvășite. Sufletele de oțel și piatră ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de pe spate? întrebă Mitsuhide. Era modest până la capăt. Întotdeauna manifesta rezerve chiar și față de vasalii săi și se punea întrebarea dacă aceasta era o calitate sau un defect. Toshimitsu nu avea o părere prea bună. Haideți, haideți. Când acest bătrân războinic luptă sub onoratul dumneavoastră stindard, este Saito Toshimitsu din clanul Akechi. Dar Toshimitsu însuși nu e un Akechi. Astfel stând lucrurile, va fi o amintire plăcută pentru mine, cât timp voi mai fi în viață și vă voi servi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nagato intră pe poartă. Iar când cei doi negustori se asigurară că ajunsese înăuntru, își îndreptară pașii în aceeași direcție. Evident, paznicii de la poarta din față erau deosebit de severi. Oamenii care intrau și ieșeau nu erau obișnuiți să vadă luciul războinic al lăncilor, al halebardelor și chiar din ochii ostașilor care făceau de gardă. Toți străjerii purtau armuri și, dacă cineva părea suspect, opreau persoana cu somații și răcnete. — Stați o clipă! Unde mergeți? îi întrebă gardianul pe cei doi negustori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rival și-i amenința pe samuraii călări care se strânseseră într-un cerc protector în jurul lui Nobutaka, făcându-i să forfotească, în dezordine. Chiar atunci, un batalion de cinci sute de soldați atacă din flanc unitatea lui Fujita, scoțând răcnete războinice ca și cum ar fi fost o armată numeroasă. Norii încă mai erau destul de roșii, dar, pe pământ, se întunecase deja. Dengo aprecie că se dusese prea departe și-și schimbă instrucțiunile. — Cotiți la dreapta! ordonă el. Întoarceți-vă! Întoarceți dreapta cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui cuvinte. Bătrâna se retrase câțiva pași, în genunchi, apoi își repetă salutul, prosternându-se, la rându-i, în fața fiului ei. Eticheta acelei ocazii cerea ca salutul să fie adresat către seniorul clanului, la întoarcerea sa triumfală; era tradiția clasei războinice, nu o simplă întâlnire între părinte și copil. Dar, de îndată ce Hideyoshi își văzu mama sănătoasă și în putere, nu mai putu simți nimic altceva decât afecțiune pentru ființa aceea din carnea și sângele lui. Tăcut, se apropie de bătrâna sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Hikozo aproape se luară la bătaie pentru a nu scăpa ocazia de a tăia capetele grăjdarilor. Ridicându-și săbiile însângerate cât mai sus în cerul dimineții, aduseră jertfă viața prizonierilor și țipară către demoni. Întreaga armată răspunse cu strigăte războinice. Talazuri învolburate de armuri se zguduiau și tremurau prin ceața dimineții, fiecare om întrecându-se să fie primul. Cai transpirați se frecau unii de alții, luptând să ajungă în frunte, iar companiile de lăncieri năvăleau înainte unele după altele, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
repede, fără a mai lungi discuțita. Dădu pinteni calului pentru a-și grăbi înapoierea, la fel cum făcuse și la venire. La fel plecă și al treilea mesager, iar, la vremea când sosi al patrulea, soarele pălea la apus. Bătrânul războinic, Ota Kuranosuke, vasal veteran și aghiotant personal al lui Katsuie, vorbi îndelung. Totuși, se referi mai mult la relația dintre unchi și nepot, decât la ordinul propriu-zis și-și dădu toată străduința să înmoaie poziția rigidă a lui Genba. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
după aceea, Katsuie fu auzit țipând cu glas strident: — Nu vă agitați! Nu vă pierdeți capul! Dar intențiile lui de a potoli tumultul nu reușeau decât să adauge încă un glas în acel vacarm de neînchipuit. Era aproape de ziuă. Strigătele războinice și focurile de muschete, care se deplasaseră din regiunea Shizugatake, spre malul apusean al Lacului Yogo, răsunau peste apă. — După cum merg lucrurile, ar trebui ca Hideyoshi să ajungă aici curând! — Cel puțin la amiază. — Cum! Crezi că vor aștepta până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să-și lase proprii generali să transmită ordinele stricte lansate de la comandament. — Oricine părăsește tabăra fără motiv va fi tăiat pe loc, zbiera el. Fugăriți-i și împușcați-i pe toți lașii care dezertează! Oricine împrăștie zvonuri sau descurajează spiritul războinic al oamenilor să fie executat pe loc! Dar situația se agravase mult prea mult, iar revigorarea asprului spirit marțial al lui Katsuie era zadarnică. Peste jumătate din cei șapte mii de ostași ai săi dezertaseră deja, iar restul abia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să iei copiii și să pleci din castel, înaintea zorilor. Îl voi pune pe Tominaga să vă însoțească până la tabăra lui Hideyoshi. Oichi răspunse cu lacrimi în ochi: — Nu! Când o femeie se mărită cu un bărbat dintr-o familie războinică, e hotărâtă să-și accepte karma. A-mi spune să părăsesc acum castelul este o vorbă lipsită de inimă și e de neconceput să mă duc să cerșesc la poarta taberei lui Hideyoshi, rugându-l să-mi cruțe viața. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Sărbătorii Băieților, în a cincea zi din Luna a Cincea. La Nagahama, Hideyoshi ascultă rapoartele despre situația din Gifu. După Kitanosho, Castelul Gifu era principalul care-și continua atacurile împotriva lui Hideyoshi dar, odată cu marea înfrângere a clanului Shibata, spiritul războinic al lui Nobutaka și al ostașilor săi se domoli vădit. Ca pentru a înrăutăți și mai mult lucrurile, în Castelul Nagahama erau mulți vasali din Gifu, care-l părăsiseră pe Nobutaka, pentru a i se alătura lui Hideyoshi. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe una dintre ele, Hideyoshi se înfurie cumplit. Hideyoshi a provocat sinuciderea Seniorului Nobutaka, fiul fostului său stăpân, Seniorul Nobunaga, căruia îi datora atât de mult. Acum, s-a revoltat împotriva Seniorului Nuobo. A cauzat încontinuu tulburări în sânul clasei războinice, a adus dezastre pe capul oamenilor de rând și a fost principalul instigator al actualului conflict, folosindu-se de toate mijloacele pentru a-și realiza propriile ambiții personale. În continuare, foaia afirma că Ieyasu se ridicase la luptă cu dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sunt hotărât să mor alături de el. N-ar trebui ca asta să vă tulbure. La auzul acestor cuvinte, toate murmurele încetară. Honda porni în fruntea micii sale divizii de trei sute de oameni, îndepărtându-se de Muntele Komaki. Captivat de spiritul războinic al acestuia, Kazumasa își adună și el cei două sute de oameni și se alătură hotărâtei armate. Forțele lor reunite numărau mai puțin de șase sute de soldați, dar curajul lui Honda îi învăluia pe toți, încă de când părăsiră Muntele Komaki. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
porcului și sfârșind mai puțin ortodox, la spital pentru a fi dezintoxicați, de abuz de sarmale, piftie și trăscău. Așa se întâmplă an de an, când se sărbătorește ziua de naștere, a imensului lăboi, dat peste ochi lumii neevreiești de către războinicul și genialul popor iudeu și care, ca orice acțiune care se respectă, a trebuit să poarte un nume. I s-a spus Isus Hristos. Din bucatele puse pe tarabă sub egida noului întemeietor de religie, fiecare națiune sau grup de națiuni
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]