1,198 matches
-
care prevestea zorile, Darie zări la vreo douăzeci de metri, în plin câmp, o siluetă familiară, pe care nu izbutea totuși s-o identifice. Mult mai departe, în direcția șoselei pe care o traversaseră în noaptea aceea, se întrezăreau grupuri răzlețe, înaintînd încet, parcă ar fi șovăit. - Și trebuie să mă duc și eu, continuă Ivan. Mă așteaptă și pe mine, acolo. Întinse mâna spre răsărit, dar deși Darie cercetă încordat zarea, nu desluși nimic. Câinele pornise înainte, fără grabă, cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
turistice. Canalul își menținea doliul pentru trecutul său glorios, exprimând mai curând caracterul posomorât, puritan, al istoriei locale, decât dorința de a renaște și a-și recăpăta farmecul. Terenul care se întindea de cealaltă parte era părăsit, cu excepția câtorva case răzlețe, construite după război. În cea mai mare parte, terenul era impracticabil și fusese botezat „Țara Pustie“. Pe lângă gardurile ruginite care mărgineau drumul, creșteau cele mai urâte bălării; iarba încolțită printre pietrele mobile era fleșcăită și tristă, iar petele strălucitoare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de demonstrat dacă și până la ce punct acești istoriografi au păstrat textele antice (în orice caz în afara contextului lor originar). d) Această chestiune iese la iveală îndeosebi în cărțile lui Samuel și ale Regilor. Veteranii deportării se întorceau în patrie răzleț, în grupuri mici (nucleul important al populației, mai târziu numit „diasporă” babiloniană, a ales să rămână în Babilon unde își reconstruise propria viață economică) și se vedeau în fața unei țări distruse, semi-abandonate, în care pământurile, care cu jumătate de secol
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
puteau da părinților oferindu-le materialele primite cadou, pentru a-și face haine, câte un costum sau câte un taior, mă rog, după preferința fiecăruia... Dar numai dacă au fost cuminți! glumea domnul cel înalt. Se auzeau în sală râsete răzlețe, un fel de mârâieli vesele, de complezență, după care domnul cel înalt de la masa cu daruri striga alt nume, un alt copil se apropia de masă cu ochi strălucitori, organizatorul făcea încă o glumă, sala mârâia din nou cu veselie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
te holbezi la mine, s-ar zice că nu știai nimica... Hei, Rareș!... Fanfara Garnizoanei se îndepărta de tribună în pas mărunt și grăbit. Mărșăluia de-a lungul peluzei îndreptându-se spre ieșire. Rareș o vedea ca prin ceață... Sunete răzlețe zburau, luate de vânt, către calcanele înalte de cărămidă roșie ale caselor din colonia Concordia și de acolo se întorceau cu vibrații dulci peste terenul de fotbal... Stând pe vine, cu mâna întinsă după un ciob, Rareș își înălța capul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mașină peste el, cu servieta bălăngănindu-i-se dezordonat și ciocnindu-i-se de picioare. De partea cealaltă s-a ivit restaurantul Aurora. Băieții sunt cinci la număr. Traversează, la rândul lor, pe urmele profesorului lor de matematică, în grup răzleț, mimând graba și hlizindu-se unul la altul. Se opresc la piciorul scării care urcă până la intrarea în restaurant, uitându-se care încotro și afișând o mină de totală indiferență. Cu alte cuvinte, vezi bine, sunt rupți de tot și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Lucian își amintește de un miting aviatic la care a luat parte cu foarte mulți ani în urmă împreună cu ai lui... La un moment dat, coborându-și întâmplător privirea din înaltul cerului către mulțimea de spectatori, care era mai degrabă răzleață, a observat la câțiva pași distanță o fată cam de aceeași vârstă cu el, despre care și-a dat seama numaidecât că e altfel. Adică ciudată, cu mintea un pic rătăcită. Purta o rochie de culoare oliv închis, cu trei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
notă proastă, ceea ce înseamnă adio cercetășie! Ia spune Toaibă, ce elemente ale naturii te-ar putea ajuta în îndeplinirea misiunii? Să fulgere din când în când sau să fie lună plină, dar pe cer să se plimbe și ceva nori răzleți. De ce crezi că unul din aceste elemente - așa cum vrei tu să se manifeste - v ar ajuta? La lumina fulgerelor ne-am putea orienta și dibui <inamicul. Când n-ar fulgera ne-am deplasa în siguranță. Cu lumina lunii, lucrurile s-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de bunuri. Concluzia mea este, așadar, că aceste colonii nu costă bani, că ele sunt credincioase statului și fac prea puțin rău cuiva; iar cei care au avut de suferit din pricina lor nu pot deveni primejdioși, deoarece sunt săraci și răzleți, după cum am mai spus. De unde urmează constatarea că pe oameni trebuie ori să-i iei cu binele, ori să-i distrugi cu totul, fiindcă ei se răzbună pentru un rău ușor care le-a fost pricinuit, dar nu se pot
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
nu e veridic. Chiar dacă somnul îmi joacă feste - și câtă nevoie am de el!, ochii mă ustură sau mă dor, nu-mi e prea clară senzația. Și-i simt grei - chiar dacă pe ecranul mirific al acestei nopți se derulează secvențe răzlețe din filmul vieții, ele nu mă chinuie, nu-mi produc stări de criză interioară. Deși, nu s-ar putea spune că sunt un banal spectator al acestor scene. Câtuși de puțin! E ca și cum le-aș retrăi, însă, într un mod
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dorea altă răsplată. El se eliberă și se întoarse. — Faci prea mare caz din asta. Îi urmări privirea. Acolo, în zumzăitul de pe coridor, auzi în sfârșit. Cu o precizie animalică pe care auzul ei o pierduse, urechile lui prindeau fragmente răzlețe din conversațiile din jur și le combinau. Până și papagalii dădeau dovadă de mai multă inteligență naturală. Își lipi capul de pieptul lui și începu să plângă. — O să trecem peste asta, spuse el, cu brațele moarte, pe lângă corp. Ea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aproape goală, cunoscînd calmul suprem și ceasul scurt de liniște cînd parcă toată zarva și agitația sa sălbatică se opresc pentru a-și trage sufletul și a se pregăti pentru o nouă zi. Din cînd În cînd, taxiurile treceau goale, răzlețe, ca niște proiectile, pașii oamenilor sunau ușor și picurat pe asfalt, semafoarele străluceau verde, roșu și galben cu o lumină mică, intensă și singuratică ce-ți umplea parcă inima de un sentiment puternic de bucurie și izbîndă ce se contopea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
singuratic al Americii, pe care sînt presărate În noapte mii de orășele adormite? N-au văzut țesătura delicată a luminii, rețeaua destrămată de șine mici, Întinsă pe tot cuprinsul țării, pe care aleargă În Întuneric trenulețe singuratice, lansînd cîteva ecouri răzlețe la malul rîului, lansînd un ecou Între stîncile răsunătoare ale muntelui, ca mai apoi să fie Înghițit de imensitatea nopții pustii, a nopții ce crește și Învăluie totul? Oare n-au cunoscut, așa cum am cunoscut și noi, bucuria sălbatică, tainică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cineva cunoscut care ne lua cu mașina. Apoi, după ce ajungeam În zona murdară, mizeră și dărăpănată a gării, coboram, treceam repede peste șinele din triaj unde se vedeau focul și aburul locomotivelor și se auzeau scrîșnetul și bufniturile marfarelor, pufăitul răzleț al unei locomotive În mișcare, clinchetul clopotelor, zăngănitul trenurilor mari pe șine. Iar tuturor acestor zgomote familiare, Încărcate de promisiunea exuberantă a zborului, a călătoriei, a dimineții și a orașelor strălucitoare, tuturor aromelor puternice și pătrunzătoare ale trenurilor - mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Celui Mai Mare Imperiu din sistemul solar îl descumpănea. Niște ascensoare silențioase îl duceau la nivelele superioare, prin săli cu mașini lucitoare dintre care câteva mai funcționau încă Din când în când, se oprea pentru a privi pe inginerii venusieni, răzleți sau în echipe, pentru a examina instrumente și mașini. Un comunicator atrase atenția lui Gosseyn și o idee subită îl făcu să se oprească și să pună contactul. Urmă o pauză și vocea roboperatorului răspunse calm: - Ce stea doriți? Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
începuse să-și lovească fruntea de podea plîngînd de frustrare, cînd presiunea încetă. Se ridică. înainte și în spate, tunelul devenise portocaliu-închis, iar după aceea total negru. Era frig și zgomotul încetase, deși se auzea o trepidație îndepărtată și voci răzlețe chemînd deznădăjduite: — Dloc ma I ho. — Sthgil! Teah dna stghil! — Redloc ylnellus worg am cîștigat. Se ridică și alegă fericit prin întuneric pînă cînd dădu de o suprafață care hurui cînd intră în impact cu corpul lui. Era una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
împăturea cu atenție un formular în formă de avion. Tocmai am stat cu șase animale, șase la rînd, și acum o să lipsesc multă, multă vreme. Aruncă avionul de hîrtie, care căzu ușor la pămînt la capătul oficiului. Se auziră aplauze răzlețe. — Noroc! îi spuse Gilchrist lui Lanark, strîngîndu-i mîna. Promit că vei fi promovat imediat ce-ți vom găsi un înlocuitor. Pettigrew și cu mine bem la Vascular Cavity. E o cîrciumă mizeră dar aproape de birou, și vezi mereu cîteva frumuseți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zborul spre institut, la fel ca tine. — Regret, dar cred că sînt puțin confuz, zise Lanark. Rămase într-o stare de tristă agitație, pînă cînd jeepul îl depuse la poarta catedralei. Din ușă auzi acordurile orgii și înăuntru erau grupuri răzlețe de oameni bătrîni și între două vîrste. îDar și eu sînt între două vîrste, își zise.) Stăteau între șirurile de scaune și cîntau că timpul, ca un pîrîu care curge la nesfîrșit, și ia toții fiii, și zboară, uitați, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
casă care este creierul orașului, prima casă a cunoașterii instituționale și administrației moderne. Peste cîteva secole se va împărți în tribunal, universitate, templu, trezorerie, bursă și arsenal. I-auzi, i-auzi! strigă Weems pe neașteptate, și se auziră cîteva aplauze răzlețe. — La naiba! mormăi Odin. Vorbește de zece minute și abia a ajuns la subiect. — Propozițiile astea vagi mi se par foarte liniștitoare, spuse Powys. — Ca și cum am fi din nou la școală. Dar nu toți oamenii triburilor sînt adoratori servili ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
știa asta și se supăra, voia să mă zgârie, o dată a încercat să-mi scoată ochii cu multă și feroce dragoste. Urma un câmp, mă oprea lumina orizontului prea brusc, strângeam pleoapele, era o pajiște verde, câțiva stejari se înălțau, răzleți, își făceau semne de la distanță, se furișaseră din pădure; pe sub ei mișunau ierburile, umblau și ele, schimbându-și locurile într-o alunecare aproape imperceptibilă, pâlcuri întregi, se vizitau, poate făceau dragoste, cele mai multe sunau ca niște fire de sârmă, povesteau întâmplări
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu i-am spus numele pentru că nu-l știam, glasul din gheretă mi-a răspuns : „Ține-o înainte, că te duce drumul“, se ghicea un drum în beznă, pe lângă gheretă, am mers un timp de-a lungul lui, pe sub copaci răzleți, apoi m-am abătut peste ogoare, începuse o burniță măruntă, auzeam de pe alt drum, poate aproape, poate departe, șoapte de oameni îndemnând vitele și scârțâit de care; era un întuneric ud, am nimerit o potecă, știam că pe acolo trebuia
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
avea acum o pereche de bascheți. M-am apropiat de el. „Scoală-te“, i-am spus, „să stăm un pic de vorbă“. El nu s-a clintit, dormea cu îndărătnicie. Dincolo de fereastră vârfurile trestiilor se balansau în vânt, câteva păsări răzlețe zburau pe deasupra lor la mică înălțime. Le am numărat atent, erau nouă. Am tras un scaun lângă masă și m-am așezat cu palmele pe genunchi, ca la veghe. „Draaagoș“, am spus (vorbeam, nu știu de ce, pe nas; din gură
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Celui Mai Mare Imperiu din sistemul solar îl descumpănea. Niște ascensoare silențioase îl duceau la nivelele superioare, prin săli cu mașini lucitoare dintre care câteva mai funcționau încă Din când în când, se oprea pentru a privi pe inginerii venusieni, răzleți sau în echipe, pentru a examina instrumente și mașini. Un comunicator atrase atenția lui Gosseyn și o idee subită îl făcu să se oprească și să pună contactul. Urmă o pauză și vocea roboperatorului răspunse calm: - Ce stea doriți? Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
CETATEA... Peste codri sta cetatea Stăpânind singurătatea... Luna plină strălucea, Ziduri negre poleia Din nălțimea cea albastră Bătea tainic la fereastră. Și pe negrele zăbrele Sta Domnița după ele, Uitîndu-se norilor Calea sburătorilor. Părul galben abia creț Peste împle sta răzleț Și trecând pe după tâmple Ca un val de aur împle Umerele și spinarea Și întreagă arătarea. Și e una la părinți Cum e luna printre sfinți, Și-ntre fete tinerele Ca și luna printre stele, Și e una chiar sub
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Mă mișc, mă agit, dar sânt o insectă curioasă. Am descoperit gloria și catastrofele memoriei. Timpul a trecut prin sufletul meu lăsîndu-și mâlul acolo. În acest mâl nimic nu poate să moară, nici să învie. Se aud zgomote, murmure, voci răzlețe, unele cunoscute, altele nu. Uneori disting propria mea voce. Și când se așterne liniștea, cineva (diavolul?) râde, amintindu-mi că sânt aici și că nu-mi pot îngădui luxul confesiunilor politicoase; sinceritatea mea nu poate fi decât brutală; aceeași voce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]