915 matches
-
demonstrează această realitate". Vectorul antireligios al concepției în cauză stă în atenția specială a cercetătorului: "iluminismul ardelean nu a fost numai religios, a fost și laic. Prin acest culoar au venit traduceri din laici francezi și germani. O carte foarte raționalistă a lui Șincai, publicată relativ recent, în perioada ceaușistă. Învățătură firească spre surparea superstițiilor norodului, era o prelucrare. Dar o carte profund laică, profund antitradiționalistă. Ce poate fi mai modern?". În descendența iluminismului se situează pașoptismul, care alcătuiește un alt
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
este Ťa-și cere scuze de la cinevať și nicidecum Ťa-și cere scuze de la sineť (miresici.ro). În citatul de mai sus, se observă că și în explicație vorbitorul folosește, de fapt, fără să-și dea seama, construcția pe care din considerente raționaliste o condamnă: "expresia este Ťa-și cere scuze de la cineva"). Desigur, net preferabilă era vechea formulă, în care relația sintactico-semantică era transparentă: îmi cer iertare înseamnă "cer pentru mine iertare", "cer iertarea mea". De altfel, în extinderea construcției în care iertarea
Îmi cer scuze... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8013_a_9338]
-
literare nu constituie o prioritate pentru Iovănel, dar el își află, totuși, acoperire, fiindcă analiza textelor, oricât de focalizată ideologic, nu eludează nici aspectele estetice). Poziția ab initio de neutralitate se fortifică prin îmbrăcarea unei armuri de gheață a inteligenței raționaliste. Mihai Iovănel seamănă cu omul de știință care investighează judicios datele, apoi elaborează teorii pe baza unor demonstrații logice. Din acest punct de vedere, caracterizarea profesorului Paul Cornea, de pe coperta a patra a cărții, este sintetică și exactă: „Critica lui
Monograf în armură de gheață by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4186_a_5511]
-
G. Farben" ale cărei interese le reprezint aici.ť. N-am mai insistat, era clar și am schimbat subiectul, vorbind despre viitorul său curs de la Facultate. Curios acest om, Nae Ionescu, un amestec de inteligență satanică, de filozofie compozită, jumătate raționalistă, jumătate mistică, de talent real de vorbitor, fascinând tineretul, cu apetituri mari politice și de Ťjouisseurť". Și, într-adevăr, o știm bine astăzi - și prin prisma modului cum își construia discursul filozofic, reproducând uneori cuvânt cu cuvânt, fără însă a
Nae Ionescu - între filosofie și chimie by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11437_a_12762]
-
un sens. Capitolele primei secțiuni a cărții analizează exemplele de „postmodernitate” metaforică; raționalismul, mecanicismul, credința în progresul material infinit, anti-religiozitatea - toate revendicate drept moștenire cartesiană, își puseseră pecetea pe Luminismul apărut în Franța și răspîndit apoi în întreaga Europă. Luminismul raționalist definea însă doar o latură a Europei din secolul al XVlII-lea, majoritară, dar nu exclusivă. Ies din umbră, în argumentarea lui Nemoianu, două figuri extraordinare ale culturii europene, Leibniz și Vico, amîndoi constructori ai unui antiluminism nuanțat, de sorginte
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
ceea ce i se insuflă, tocmai de aceea iconarii autentici sunt rari. Riguros vorbind, iconarul nu trebuie să aibă talent, adică virtuozitate plastică, ci har, adică energie venită de dincolo. Dintre fenomenele actuale de desfigurare iconică, cele mai întîlnite sunt excesul raționalist și umoarea pietistă. In primul caz, icoana e privită ca un suport a cărui menire e să reprezinte pasiv niște simboluri sau niște povești. Potrivit acestei optici, icoana nu are virtuți apotropaice: ea nu îndepărtează răul, nu risipește grijile și
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
impusă oficial o diferențiere semantică, o specializare a formei „românizate” pentru sensul cel mai transparent-metaforic (a învesti pe cineva înseamnă, de fapt, a-l „îmbrăca” pe acesta cu veșmintele simbolice ale unei funcții sociale). Deși nu corespundea uzului, această diferențiere raționalistă (ghidată de un ideal al dezambiguizării și al specializării semantice) s-a impus prin instrumentele normative centralizate din anii ’50-’80. Cele de mai sus nu pun în discuție norma - o convenție care trebuie respectată; semnalează doar caracterul ei adesea
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
putem respinge factorul irațional, misterios, spectrul ireductibil al creației, indiferent de domeniul acesteia (literar, filosofic, științific etc.), deoarece ar însemna a o oculta, lucru pe care l-a înțeles exact raționalistul sceptic și circumspect care a fost E. Lovinescu: Aparent raționalistă, mai ales în stadiile de o argumentare mai susținută, cum ar fi, de pildă, în Istoria civilizației române moderne, punctul de plecare al acestei critice pornește din izvorul misterios al unor stări de conștiință iraționale, cinestezice, care, în momentul sortit
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
pietre ale fulgerului scoase din străfundurile pământului de fântânarul Ispir; o întreagă colecție de centuri de castitate și o sumedenie de cutii, geamantane și sipete al căror conținut nu apucase încă să-l afle". În Comisionarul asistăm la o polemică raționalistă adică bazată pe argumente, dintre cele mai ingenioase pe tema sinuciderii, a avantajelor sau dezavantajelor de a trăi, purtată între două personaje: Filip, comisionarul, angajat să-l supravegheze zi și noapte pe Carol, acesta obsedat de ideea de a-și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Bogdan n-a avut certificat de botez în școală, ceea ce l-a expus la teribile ironii și vexațiuni din partea colegilor și corpului didactic. Din spirit de contradicție, n-a mai voit să se boteze deloc, sub cuvânt că educația științifică raționalistă îl împiedică să mintă. Dar totdeodată, sub cuvânt de respect pentru credința altuia, merge la Sfântul Iosif împreună cu soția sa, care e catolică, și botează pe oricine îi cere acest sacrificiu, fiind de mai multe ori naș. Al doilea scandal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
este de a nu mă fi ilustrat prin umilința mea. Dar dacă despici firul de păr în patru, faci filozofie și încetezi de a mai trăi. Am vorbit mai sus de doctrina comunistă, pe care noi o combatem: aceasta e raționalistă și proclamă egalitatea tuturor oamenilor și raselor. Noi nu primim această teorie. Dacă suntem antiindividualiști prin raport la personalitate, suntem exclusiviști când e vorba de calitatea grupelor. Omenirea se împarte pentru noi în popoare tinere și popoare bătrâne și nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
politic Paul o considera esențială. Mie mi se părea doar reducție, nicidecum esențialul. Nu cu oameni ca mine, sceptici față de simplificări și Înregimentări, se face Istoria!... Îmi ziceam, nu o dată. Pe oameni ca mine, aserviți micului bun-simț „burghez” și ispitelor raționaliste, sceptici și cu stânga, și cu dreapta, și uneori și cu mediana, mulțumindu-se cu compensații solitare, nu prea poți să te bazezi În acțiunea colectivă. Nedreptatea, teroarea și minciuna nu mă lăsau Însă impasibil. Puteau, oare, obsesiile etice, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Cine cunoaște conferința lui Camil Petrescu din deceniul trei, despre „noua structură și opera lui Marcel Proust”, Înțelege schimbările ce se produceau În acea perioadă În viziunea narativă. Literatura se construise câteva veacuri, În consecința Renașterii și a sistemelor filosofice raționaliste, pe primatul tipologiei, a „caracterelor” văzute ca un comportament imanent și logic, dintr-o „cauzalitate morală” și printr-o consecvență cvasimecanică. Schimbările esențiale din știință și filosofie, În psihologie mai ales, justificau - susținea Camil Petrescu - modificarea principială a perspectivei romanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să-și spulbere certitudinile și convențiile, deci și „centrul”, autoritatea spirituală. O autoritate care și-a compromis nu o dată premisele, dacă ne amintim că „dezbaterea intelectuală” europeană, antimodernă și antiiluministă, a produs fascismul, după ce, Într-o altă criză romantică, excesiv raționalistă și simplificatoare, produsese marxismul. Încât, nu este chiar atât de surprinzătoare „trădarea” de care s-au făcut vinovați atâția intelectuali (de la Heidegger la Sartre, de la Celine la Aragon, de la Hamsun la Brecht), fascinați de kitschul nazist, tribal, rasist, retrograd al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o altă carte despre alt celebru român. Maniere, cultură, cum știi. Dar dedesubt... Nu, nu te du. Profită de distanță.” * În discuția de la Uniunea Scriitorilor din 1978, Îl Întrebasem pe Bellow dacă ar opta Între Herzog și Humboldt. Între intelectualul raționalist, umanist, contemplativ, inadaptat și artistul genialoid, damnat, excesiv În toate. „Dificilă chestiune”, răspunsese, adăugând că se simte legat de ambele personaje. În 1999, În America i-am repus Întrebarea, amintindu-i Întâlnirea de la București. Am adăugat, la rându-mi, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
tot de aici vine și mântuirea lui când eroul descifrează rânduiala cosmică și sensul existenței (p. 173). Nefiind nici răzvrătire stearpă, nici suferință pasivă, fapta lui reprezintă riscul cugetului creator (p. 174). Potrivit exegetei, opera eschiliană celebrează poetic era cercetărilor raționaliste asupra cosmosului : spaima de haos este depășită prin cunoaștere. Reluând analogia dintre Prometeu și Cristos, sugerată de Tertulian, interpreta arată că ea se bazează pe nevoia de a scoate oamenii din întunericul în care trăiesc (p. 174). Actul prometeic reprezintă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să aibă o finalitate și fără imanența unui logos. Mesianismul rusesc a împrumutat de la Hegel doar patosul și monumentalul viziunii istorice, fără să accepte raționalismul dialecticii sale. Este de altfel caracteristică tuturor marilor mesianisme viziunea dinamică și finalistă fără perspectiva raționalistă. Anomaliile Rusiei sânt pe plan incomparabil mai redus, ale noastre. La noi însă, numai după război și îndeosebi în ultimii ani problema menirii României, adică a obligației supreme și ultime față de esența ei, a devenit arzătoare. Un neam care n-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
divinitate ale lui Angelus Silesius îmi par simple banalități. Hegel e cel mai mare mistic al Germaniei, față de care Kant e simplu profesor, iar Boehme și Eckhart, maeștri în presentimente. Dialectica lui este justificarea definitivă a iraționalismului cu o mască raționalistă. Hegel vorbește la un moment dat despre "viața absolută în popor". Acest maximalism organicist are un sens numai întru cât fixează o etapă, în nici un caz o finalitate. Să ne închipuim o Românie în care cultul mistic al iraționalului forțelor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe care ea le primește pentru a le abandona. Valorile, în tendința lor de a se autonomiza de viață, se constituie în zonă aparte, creîndu-și o bază rațională, pe cea vitală pierzînd-o. Astfel, nu există în fond decât o axiologie raționalistă. Și etica se simte bine numai pe fundamente raționaliste. Vitalismul, punând accentul pe imanență, a suprimat dualismul, adică reazemul teoretic al eticii. Devenirea a fost astfel reintegrată în drepturile ei, adică în rosturile ei de a crea și distruge fără
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Valorile, în tendința lor de a se autonomiza de viață, se constituie în zonă aparte, creîndu-și o bază rațională, pe cea vitală pierzînd-o. Astfel, nu există în fond decât o axiologie raționalistă. Și etica se simte bine numai pe fundamente raționaliste. Vitalismul, punând accentul pe imanență, a suprimat dualismul, adică reazemul teoretic al eticii. Devenirea a fost astfel reintegrată în drepturile ei, adică în rosturile ei de a crea și distruge fără nici o răspundere. Toate viziunile de viață care dezvăluie sensul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atare dispune de el în mod nelimitat. Cum esența lui este rațiunea, limitele expansiunii sale sânt imanente. Statul, în concepția aceasta, care a fost și a lui Kant, coordonează numai voințele individuale. Un simplu factor de armonie. Numai că viziunea raționalistă a omului are împotriva sa toată istoria.Prezența statului și a dreptului, legate de existența societății pentru a dovedi dezechilibrul omului în libertate, ne arată până la orbire că rațiunea nu este esența omului și în nici un caz marginea lui. Iraționalismul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
originile Notarikon-ului rabinilor aflați În fugă pe coclaurii Europei. Astronomie, orologii, automate, vai și-amar de mine de-aș mai rămâne În compania unor alte asemenea revelații. Eram pe cale să pătrund În miezul unui mesaj secret În formă de Theatrum raționalist, repede repede, aveam să explorez eu după aceea, Între ora Închiderii și miezul nopții, obiectele acelea care În lumina oblică a amurgului Își dobândeau adevărata fizionomie, de figuri, și nu de instrumente. Sus, doar am trecut prin sălile dedicate meseriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
consideră Întoarcerea lui Ulise un spectacol-cheie (un fel de matrice a teatrului său viitor) a cărui semnificație deplină o înțelesese abia în momentul punerii în scenă a Clasei moarte. În același text2, el avansează două definiții ale ficțiunii dramatice: definiția raționalistă - ficțiunea ca „sistem inventat” - și definiția de tip „eminamente mistic” - drama ca ficțiune a lumii morților, de altfel, singura care îl interesează. Își amintește cu acest prilej și că, în 1944, în însemnările sale din epoca teatrului clandestin referitoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
le cred ca pe niște leji firești și dumnezeiești” (32, p. 341). S-ar putea crede că pasajul reprodus mai sus ar fi un simplu exercițiu de retorică și că autorul ar fi exagerat, scriind de pe pozițiile dogmatice ale iluminismului raționalist, dacă nu s-ar ști, din multe alte surse istorice sau folclorice, că tabloul prezentat este veridic. În acest context, vrăjitorul era privit de popor ca fiind un om superior, având putere nelimitată, care concura însăși puterea divină. „Dinaintea fermecătoarei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe Juan-Miguel Garrigues, autor al unui articol despre Maxim Mărturisitorul 228. În puținele pagini pe care le-a consacrat acestei polemici, Stăniloae nu aduce câtuși de puțin răspunsuri decisive, mulțumindu-se mai degrabă să-și reia acuzațiile împotriva viziunii prea raționaliste, chiar maniheiste, a Occidentului în general și a catolicilor în special. Criticile de fond strălucesc prin absență. Totuși, la sfârșitul textului, Stăniloae propune un număr de elemente în vederea împăcării celor două părți, palamită și antipalamită, și se declară destul de mulțumit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]