908 matches
-
legitățile. De aceea, potrivit lui Engels, „a ști dacă gândirea umană poate ajunge la un adevăr obiectiv nu este o problemă teoretică, ci una practică. în practică, omul trebuie să dovedească adevărul, adică realitatea, obiectivitatea gândirii”. O triplă dimensiune, deopotrivă materialistă, raționalistă și istorică, definește știința și o opune filozofiei, asimilată unei ideologii* fără consistență, unei simple speculații. Marxism-leninismul* pune în evidență, ca peste tot în natură, legi ce guvernează o evoluție, o istorie. Cei doi termeni pot fi apropiați: dedicându-i
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de putere. știința păcii: utopismul contemporantc "Știința păcii\: utopismul contemporan" Ar trebui spuse câteva cuvinte despre o școală de gândire - încă influentă în cercurile politice și intelectuale de astăzi - care promovează o alternativă „științifică” la „înțelepciunea perenă” tipică unei abordări raționaliste a politicii externe. Această școală de gândire ar putea fi numită „utopism științific”, în lipsa unui termen mai bun; la fel ca sursele autodecepției referitoare la persistența politicii de putere discutate mai sus, interpretarea științifică are rădăcini puternice în experiența secolului
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
conotație oarecum similară. Ideea unei „taxe științifice” încerca să introducă știința în comerțul exterior, pornind parțial de la ideile avansate la începutul secolului al XIX-lea de Friedrich List. Teoria și practica plebiscitelor internaționale sunt de asemenea manifestări tipice ale abordării raționaliste a problemelor internaționale; aici, voința majorității este testul științific după care este determinată suveranitatea asupra unui teritoriu. În anii ’30, maiorul Lefebure și-a avansat teoriile despre „dezarmarea științifică”. „Geopolitica” își propunea să ofere o bază științifică politicii externe ca
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
lupți; există întotdeauna ceva de analizat, de înțeles și de reformat. Cum a putut mentalitatea modernă să transforme credința în puterea atotcuprinzătoare a științei în forța care controlează politica externă? Din nou, răspunsurile trebuie căutate în premisele generale ale filosofiei raționaliste, aparent verificată în asumpțiile sale universale de experiența internă. Victoria liberalismului în politica internă a dus la o îngustare specifică a sferei politice și la o lărgire corespunzătoare a celei nonpolitice; iar ultima a fost deschisă speculațiilor raționale detașate. Obiectivele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
la toate nivelurile de gândire și acțiune și care oferă fiecărei națiuni trăsăturile sale distinctive și inconfundabile? Raționalitatea mecanicii și perfecțiunea sistematică a filosofiei lui Descartes le reîntâlnim nu mai puțin în tragediile lui Corneille și Racine decât în furia raționalistă a reformelor iacobine. Ele se regăsesc în sterilitatea formalismului academic ce caracterizează o mare parte din viața intelectuală a Franței și sunt prezente și în rezultatele planurilor de pace, perfecte din punct de vedere logic, dar fără utilitate practică, în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o parte, că „politica, la fel ca și societatea în genere, este guvernată de legi obiective, cu rădăcini în natura umană”22, respinge vehement ideea că aceste legi obiective ar putea fi ghicite prin metodele abstracte și deductive ale investigației raționaliste. Pe de altă parte, crezând că raționalismul este definit de ideea că o înțelegere științifică implică automat controlul și schimbarea, Morgenthau critica „știința” politică deoarece considera că hrănea iluzia capacității de modificare a realității. Denunțarea tuturor curentelor raționaliste ale științei
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ale investigației raționaliste. Pe de altă parte, crezând că raționalismul este definit de ideea că o înțelegere științifică implică automat controlul și schimbarea, Morgenthau critica „știința” politică deoarece considera că hrănea iluzia capacității de modificare a realității. Denunțarea tuturor curentelor raționaliste ale științei politice a derivat deci din percepția greșită că „toate abordările științifice” răspândeau, cu necesitate, falsa promisiune de a elimina egoismul uman. Refuzul său de a susține absurditatea unor raționalisme, în special a celor de tip liberal-legalist, pe care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fi testat mai ușor și având o mare putere de explicare, ci ar accepta incapacitatea de a oferi soluții științifice care ar aboli decisiv răul din istorie. Dată fiind incapacitatea lui Morgenthau de a concepe posibilitatea unui asemenea realism politic raționalist, el a respins cu totul sistematizarea abstractă deductivă în favoarea înțelegerii „principiilor” politicii internaționale, prin intermediul unor „comparații inductive între șdiverseț evenimente”23. Cu alte cuvinte, istoria trebuie să fie fundația esențială, dacă nu singura, a studiului politicii internaționale, iar această disciplină
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
iar „dorința de putere a mai multor națiuni, fiecare încercând fie să mențină, fie să răstoarne statu-quoul, conduce cu necesitate la o configurație... numită balanța puterii și la politici ce-și propun menținerea ei”28. Deși o asemenea explicație pare raționalistă ca formă, în sensul că pare a fi derivată în mod deductiv din logica unei anumite situații, în realitate este inferată din experiența istorică a politicii europene, o concluzie de neevitat, ținând cont de descrierea pe care o face Mongenthau
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
explicație teoretic-rațională a vieții politice ar fi introdus o falsă ordine într-un domeniu ce era și putea să fie doar haotic. Atrăgând atenția, cu cuvintele lui Montaigne, la „interpretările deformate, forțate și partizane”32 ale politicii, privită prin lentile raționaliste, Morgenthau adera la un empirism filosofic considerat drept metodologia ideală pentru studiul relațiilor internaționale și alternativa preferabilă științei raționaliste: Prima lecție pe care trebuie să o învețe un cercetător al politicii internaționale și pe care nu trebuie s-o uite
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fie doar haotic. Atrăgând atenția, cu cuvintele lui Montaigne, la „interpretările deformate, forțate și partizane”32 ale politicii, privită prin lentile raționaliste, Morgenthau adera la un empirism filosofic considerat drept metodologia ideală pentru studiul relațiilor internaționale și alternativa preferabilă științei raționaliste: Prima lecție pe care trebuie să o învețe un cercetător al politicii internaționale și pe care nu trebuie s-o uite în veci este că problemele internaționale sunt de o complexitate ce face imposibile soluțiile simple și profețiile credibile. Aici
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o anumită tendință să predomine, și nu alta și, în fine, să analizeze probabilitatea ca diverse condiții și tendințe să predomine în momentul respectiv.33 Prin această abordare, Politica între națiuni reprezintă negarea eficienței și valorii tuturor metodelor științifice și raționaliste de explicare a politicii. Nu poate exista un studiu rațional al comportamentului internațional, ci numai reflecții instructive care să sprijine diferite forme prudente de decizie. „știința” politicii nu este, în consecință, nimic altceva decât episteme politike, o știință practică necesitând
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
apariții ale termenului este Înregistrată spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, la Antoine Destutt de Tracy (Mémoire sur la faculté de penser, 1796-1798). Acesta, pe urmele lui Etienne de Condillac și ale filosofiei sale „senzualiste”, dorește să rămână fidel pozițiilor raționaliste apărate de enciclopediști, promovând În același timp o „știință a genezei ideilor” susceptibilă de a ne lumina În privința fundamentelor ordinii sociale. Mai târziu, conotația devine puternic peiorativă: pentru Napoleon, mai ales, „ideologii” ă adversari Înverșunați ai politicii sale ă sunt
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Intenția este aceea de a denunța concordatele, pentru a elibera Biserica de o tutelă insuportabilă. Opoziția republicană nu trebuie decât să le imite pașii. Ea dorește să elibereze statul de orice contaminare ecleziastică. Romantismul politic lasă locul pozitivismului și scientismului raționalist, care se afirmă Împotriva credințelor religioase, bănuite că ar aliena conștiințele și ar Înăbuși voința individuală. Afacerea Dreyfus (1894-1906) vaface națiunea să se scindeze În două tabere. La stânga, republicanii, Liga drepturilor omului, socialiștii din jurul lui Jean Jaurès, precum și numeroase grupuri
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a-i face pe oameni uniformi precum copiii aceleiași mame” (citat de Taguieff, 1988, p. 219). Acest fanatism este, În mod inevitabil, Încurajat de pasiunea pentru o rațiune aflată În serviciul unei voințe de uniformizare. Astfel, această trecere a idealului raționalist În câmpul politicii reprezintă o pervertire dramatică. În timp ce filosofia Luminilor vedea În neliniște și dezacord condițiile căutării adevărului, universalismul abstract face din individul singular un depozitar al adevărurilor eterne. El contribuie astfel la alimentarea ideii conform căreia nu putem ocoli
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Cu toate acestea, nu este sigur că trebuie să legăm idealul de comunicare de presupoziția unor norme etice universale. Nu neglijăm oare astfel dimensiunea polemică a actelor de interlocuțiune? Nu ne aflăm, Împreună cu Habermas și Apel, În prezența unui formalism raționalist legat de primatul rațiunii teoretice? Așa cum subliniază Taguieff, „un spațiu populat de o pluralitate de opinii și de «prejudecăți» este locul În care se impune legătura dialogică Între oameni: retorica are ca domeniu legitim spațiul argumentației rezonabile, ireductibil la cel
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
manifestare utopică generează, mai devreme sau mai tîrziu, o reacție anti-utopică. Pentru ca una sau cealaltă dintre cele doua atitudini să se manifeste preponderent, este nevoie de contexte favorizante. Astfel, atitudinea utopică a dominat secolele în care se puneau, de pe poziții raționaliste, bazele culturii și civilizației vestice, exploatînd potențialul constructiv al omului, în timp ce atitudinea distopică se manifestă cu precădere pe fondul deziluziilor provocate de punerea în practică a unor idei utopice. Se recunoaște că sentimentul, temperamentul, impulsul utopic reprezintă o caracteristică a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe de altă parte, structurări specifice, de obicei prin expansiune, diferite de formulările directe. V. figură, litotă, politețe, trop. DUBOIS 1973; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. RN EURISTICĂ. Ca "artă a inventării", euristica a fost întemeiată de filozofi raționaliști precum B. Pascal, R. Descartes, G. W. Leibniz și B. Bolzano, dar, în epoca actuală, i s-a atribuit rolul de ramură a metodologiei științei care studiază metodele și tehnicile de inovație intelectuală. Mecanismul euristic presupune o anumită structurare a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Ca filozof al limbii, trasează direcții complexe de investigare pe care le vor exploata succesorii din secolul al XX-lea (N. Chomsky, E. Coșeriu și alții), cum ar fi viziunea dinamică asupra limbii (limba fiind simultan érgon și enérgeia), conceptualizarea raționalistă a formei interne și externe a limbii, stabilirea unor criterii pentru gruparea în tipologii a limbilor, relativismul lingvistic etc. Lucrări de referință: Über das vergleichende Sprachstudium in Beziehung auf die verschiedenen Epochen der Sprachentwicklung, 1820; Über die Aufgabe des Geschichtsschreibers
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Longman, London, 1983; Introducing English Grammar, Penguin Books, Harmondsworth, 1992; Language in Literature. Style and Foregrounding, Pearson Longman, Harlow, England, 2008; Politeness in English: in relation to Other Languages. Oxford University Press, New York 2013. Gottfried Wilhelm Freiherr LEIBNIZ (1646-1716), filozof raționalist și matematician german, opozant al lui R. Descartes. Cunoscut prin teoria despre monade și prin concepția despre Characteristica universalis (un mijloc universal de comunicare bazat pe principiile matematicii), a ajuns la problemele limbii îndeosebi în lucrarea Dialogus, din 1677 (trad
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
persoana care caută sursele istorice și adevărul religios pentru a relata, ca un bun observator, modul în care izvoarele istorice explică schimbările în cunoașterea realităților spirituale. Originea acestei teorii o găsim la istoricii greci Herodot și Tucidide. Asociată cu latura raționalistă a clasicismului grecesc, această viziune exprimă încrederea și optimismul în legătură cu posibilitatea cunoașterii istorice în mod obiectiv. Ea a stat la baza istoriografiei moderne până în perioada postbelică. În teoria participantului, istoricul nu este doar un receptor al dovezilor istorice, ci și
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
devin tot mai rare pe măsura secularizării societății, și nu pentru că Harul s-ar fi împuținat, ci pentru că inima omului de azi s-a învârtoșat și acesta nu mai poate privi prin ochii credinței. Este drept, postmodernismul a relativizat viziunea raționalistă a omului asupra lumii înconjurătoare și chiar a evidențiat limitele cunoașterii umane, mergând până la deconstruirea oricăror adevăruri universal valabile, inclusiv a Adevărului dăruit prin credință. Am afirmat în introducerea acestei lucrări că ceea ce a lipsit filozofiei și chiar teologiei istoriei
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
fie ca analoage conceptelor de stratificare sau împărțire socială, clivajele au făcut obiectul unei analize din partea lui Rae și Taylor care excludea orice legătură cu realitatea conflictului. Mica lucrare a acestor doi autori, influențată de democratic theory în versiunea ei raționalistă, abstractă și anistorică, se înscrie într-un univers intelectual diferit de cel al teoriei lui Lipset și Rokkan. Cu toate acestea, mulți autori o citează cu sfințenie pe de o parte, iar pe de altă parte susțin paradigma celor patru
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
conștiință, bazată pe vasta lui experiență clinică. Teza principală este expusă de autor încă din Prefață: "Relația cunoaștere-conștiință este similară relației cunoaștere-epistemologie (înțelegerea cunoașterii). A le separa înseamnă a accepta existența cunoașterii inconștiente, ceea ce este o utopie "neuroștiințifică"". Această declarație raționalistă e completată cu două sugestii de abordare: (a) "din punct de vedere matematic, cunoașterea este o funcție convergentă, exprimată ca o integrală finită, pe când conștiința este o funcție divergentă, expresie a unei integrale infinite"; (b) "din punct de vedere filosofic
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
adevărat om al Luminilor. Medic pe timp de război și pe timp de pace, medic al săracilor și al celor puternici, cercetător și mentor, supraviețuitor al cataclismelor istorice din secolul trecut, pretutindeni acasă acolo unde își poate ajuta semenii, gânditor raționalist și în același timp om de o mare căldură și generozitate, Jean-Jacques Askenasy ne propune deci un orizont optimist al încrederii în plasticitatea creierului și în forța rațiunii, în prietenie și solidaritate. Se vede că numele Jean-Jacques, inițial simbolul speranței
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]