2,944 matches
-
de lege naturală. Însă, pentru Locke, natura umană este esențialmente diferită de cea imaginată de Hobbes: omul nu este o ființă competitivă, egoistă, care în starea naturală trăiește în anarhie și război și căreia raționalitatea îi impune urmărirea propriului interes. Raționalitatea umană nu conduce indivizii la calcule ale intereselor, iar starea naturală este mai degrabă prepolitică (fără a fi presocială) decât o stare a conflictului generalizat: "Oamenii trăind împreună, conform cu rațiunea, fără a avea un superior [politic] pământean [nu divin] comun
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
altceva decât reconstrucția, pe fundamentele discuției critice și ale deciziei raționale, a contractului clasic. Îndrăznesc să identific acest mediu drept "contract societal izomodern" prin care umanitatea încearcă în contemporaneitate să își asume mai degrabă responsabil atât conflictualitatea socială, cât și raționalitatea dissensului și a deciziilor consensuale. 3. Caracteristica principală a acestui set de noi valori o constituie tocmai caracterul lor constructivist: în era ismodernă, ai cărei actori inovatori și descoperitori ne regăsim, drepturile naturale se metamorfozează în drepturi civilizaționale; altfel spus
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
principiilor funcționării viabile a societății. Potrivit principiilor probabilității, reușita eforturilor morfogenetice de reformulare a setului axiologic și funcțional ale societății izomoderne ar putea eșua, la fel cum proiectul iluminist, al modernității timpurii, a condus la stări haotice, complexe, inexplicabile prin raționalitate. De unde rezultă și că: Proiectul raționalist a eșuat, cel puțin deocamdată, iar reflexivitatea modernității va trebui să arate că societatea de factură postindustrială "a învățat să învețe" din propriile greșeli. De asemenea, rezultă și că ipoteza inițială a acestei lucrări
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
și limitele imaginarului rațional / 44 1.3.1. Originile monahismului și puritatea începuturilor / 45 1.3.2. Dezvoltarea instituției mănăstirești ca spațiu al imaginarului rațional / 47 1.3.3. Deschiderea spațiului cultural și amplificarea imaginarului / 51 1. 4. Scolastica și raționalitatea imaginarului / 59 1.4.1. Interpretarea operei aristotelice și trecerea de la imaginarul rațional la cel pulsional / 59 1.4.2. Viziunea asupra existenței. Cearta universaliilor / 62 1.4.3. Logica și raționalitatea pură / 68 1.4.4. Despre suflet și
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și amplificarea imaginarului / 51 1. 4. Scolastica și raționalitatea imaginarului / 59 1.4.1. Interpretarea operei aristotelice și trecerea de la imaginarul rațional la cel pulsional / 59 1.4.2. Viziunea asupra existenței. Cearta universaliilor / 62 1.4.3. Logica și raționalitatea pură / 68 1.4.4. Despre suflet și începuturile umanismului / 71 1.4.5. Problema adevărului și dezvoltarea științelor naturii / 77 1. 5. Renașterea între pulsional și rațional / 83 1.5.1. Sinteza imaginarului în perioada Renașterii / 83 1.5
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Sinteza imaginarului în perioada Renașterii / 83 1.5.2. Renașterea și redescoperirea antichității / 85 1.5.3. Metafora și componenta pulsională a imaginarului Renașterii / 88 1.5.4. Giordano Bruno și sinteza metaforică a Renașterii / 94 1.5.5. Noua raționalitate a Renașterii / 97 Capitolul 2. Cenzura imaginarului în secolul al XVII-lea / 101 2. 1. Anul 1600 și simbolurile cenzurii imaginarului / 101 2.1.1. Inchiziția, instituția cenzurii vechii raționalități / 103 2.1.2. Procesul lui Giordano Bruno, sinteză a
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și sinteza metaforică a Renașterii / 94 1.5.5. Noua raționalitate a Renașterii / 97 Capitolul 2. Cenzura imaginarului în secolul al XVII-lea / 101 2. 1. Anul 1600 și simbolurile cenzurii imaginarului / 101 2.1.1. Inchiziția, instituția cenzurii vechii raționalități / 103 2.1.2. Procesul lui Giordano Bruno, sinteză a cenzurii inchiziționale / 106 2.1.3. Procesul lui Galileo Galilei, întâlnirea celor două tipuri de imaginar rațional existențe în secolul al XVII-lea / 110 2. 2. Reforma și cenzura imaginarului
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
un astfel de moment de final și început de ciclu este cel de la începutul secolului al XVII-lea când imaginarul renascentist este cenzurat pentru a permite un nou început. Atunci începe ciclul epocii moderne, epocă ce va fi dominată de raționalitatea științifică. În acest context putem vorbi despre o cenzură a imaginarului științific la începutul modernității axată pe secolul al XVII-lea, cenzură ce surprinde toate aspectele imaginarului. Inițial putem să identificăm o cenzură religioasă reprezentată de reformă, o cenzură metodică
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ajungându-se la expansiunea acestuia și o dominare a imaginii în comparație cu celelalte modalități de transmitere a informației. Într-un astfel de moment crește numărul analizelor privind imaginea și imaginarul. Această dezvoltare a imaginarului a fost considerată ca o negare a raționalității și discursivului și de aici a fost analizată ca un conflict între discursiv și imaginativ, între universul Guttenberg și cel al unei mass-media vizuale. Gilbert Durand în L'imaginaire. Essais sur les sciences et la philosophie de l'image (1994
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a realiza o imagine unitară a lumii. Știința normală, reprezentată de paradigmă, este o imagine asupra lumii de la un moment dat. Orice construcție în interiorul său se realizează prin ordonarea imaginilor reprezentate de teorii. Prin aceasta se ridică din nou problema raționalității dintr-o perspectivă nouă. Dezvoltarea științei sub forma unui puzzle reconfigurează știința normală. Discursul științific nu urmărește doar o ordine logică interioară ci depășește limita logicității cunoscute până acum. Finalitatea științei este de a explica universul, de a construi o
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
o primă vedere o contradicție în temeni, dar nu considerăm că lucrurile stau astfel. Organizarea imaginii despre lume în acest cadru se realizează într-o ordine logică, iar descrierile și explicațiile specifice au coerență. Considerăm de aceea că putem susține raționalitatea unei imagini astfel formate și a ideii imaginarului rațional. Acest tip de imaginar este unul care se manifestă în toate timpurile și mediile culturale, singurele diferențe sunt interculturale și se datorează formei, pregnanței și importanței sale. În sfera imaginarului rațional
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
din această perioadă este considerat de noi a fi imaginarul științific pe care îl vom analiza în această lucrare. El s-a dezvoltat în mod specific fiind considerat la un moment dat singurul tip de imaginar căruia îi este specifică raționalitatea și îndeplinește condițiile: obiectivității (discursul științific explică realitatea), a metodelor logice (metodologia trebuie să fie logic organizată) și a pragmatismului (o teorie trebuie să aibă rezultate tehnologice sau explicative). Pornind de la o luptă cu teologia dogmatică s-a impus treptat
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Această transformare nu este una constantă, dar există momente în care imaginarul se dezvoltă încet și altele în care acesta se transformă într-un mod accelerat. Acele momente sunt cele în care se trece de la o formă de realism și raționalitate la una în care imaginea și ulterior fantasticul vor predomina. Cenzura apare doar în momentele de maxim specifice imaginarului. Prin cenzură se încearcă aducerea acestui într-un stadiu primar, cât mai apropiat de imediat și fără elemente specifice fantasticului. În funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
noului ciclu se dezvoltă în aceste spații închise. Aici se caută "adevărul", dar într-un alt mod, fără a se mai încerca doar relaționarea directă cu Dumnezeu, ci și folosindu-se și de intervenția rațiunii. În acest spațiu se dezvoltă raționalitatea științifică specifică perioadei medievale. Ca urmare a acumulărilor culturale și a schimburilor cu spațiul arab la care se adaugă și redescoperirea textelor aristotelice se ajunge la un nivel amplu al imaginarului. Imaginarul medieval se dezvoltă și se transformă din rațional
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
spațiul cultural închis al mănăstirii s-a construit ceea ce am numit imaginarul rațional al epocii. Acesta s-a dezvoltat ca urmare a interpretării textelor biblice și a tradiției spirituale creștine sub influența filosofiei grecești și în special a celei aristotelice. Raționalitatea și ordinea metodică specifică aristotelismului este aplicată spiritului latin, iar consecința este filosofia medievală în ansamblul ei. Astfel se dezvoltă partea rațională a imaginarului ce va domina perioada următoare. Un alt element fundamental ce se dezvoltă în spațiul mănăstirii medievale
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
spațiul ebraic. Cenzura nu se referă la imagini, în sensul brut al termenului, ci la formele specifice dezvoltate de legea mozaică. Mesajul inițial s-a dezvoltat în direcții interpretative care l-au amplificat ajungându-se la forme pulsionale profunde dincolo de raționalitate curată a Legii. Chiar dacă această cenzură nu a fost revendicată în mod expres, ci dimpotrivă a afirmat chiar o dorință de a nu schimba legea: "Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a recunoscut rațiunii facultatea de a demonstra adevărul revelației ea nu a mai putut impune exercițiului acestei facultăți alte limitei decât acelea care sunt recunoscute de rațiune"49. Astfel în acest spațiu închis s-a dezvoltat prima formă a unei raționalități ce ulterior va determina creștere specifică renașterii. 1.3.3. Deschiderea spațiului cultural și amplificarea imaginarului De la căderea Romei până în perioada carolingiană spațiul cultural occidental a fost unul închis între zidurile mănăstirilor și bisericilor. Dar dezvoltarea din spațiul mănăstiresc se
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ereziilor erau anticlericale, urmărind o reformă a modului de a-L percepe și relaționa cu Dumnezeu. Modul de operare al ereziilor a fost de cenzură a bisericii și imaginarului acesteia. În conflictul dintre biserică și erezie se manifestă conflictul dintre raționalitatea specifică dogmaticii creștine și încercările de impunere a unui imaginar pulsional. Pe de o parte sunt încercările de cenzură a imaginarului bisericii catolice și de impunere a propriului imaginar însoțite de cenzura bisericii față de pulsionalitate noilor concepții, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
realizează prin intermediul universităților. Acestea devin un spațiu deschis în care se transmit informații și se susțin puncte de vedere. Imaginea asupra lumii intră într-o efervescență datorată dezbaterilor publice privind diferite subiecte. Organizarea spațiului universitar a determinat trecerea de la o raționalitate dură a imaginarului la una deschisă, preambul pentru imaginarul pulsional. Deschiderea determină varietate de imagine urmată de o difuziune a informației și o popularizare a acesteia. La toate acestea se adaugă și diversificare imaginii oficiale, deschidere care poate determina variații
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
formelor de imaginar care ajunge la nivelul populației. Prin el se transmit imagini oficiale sau marginale, și, datorită modului de propagare și a ușurinței de receptare, rămâne cel mai puternic instrument de manipulare pentru respectiva perioadă. 1. 4. Scolastica și raționalitatea imaginarului 68 1.4.1. Interpretarea operei aristotelice și trecerea de la imaginarul rațional la cel pulsional Întotdeauna când s-a vorbit despre Renaștere s-a realizat legătura dintre evoluția acesteia și modul în care a fost reconstituită opera filosofilor din
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
imaginii asupra lumii și readucerea în cadrul imaginarului oficial a unui număr de imagini "pierdute". Tot ca urmare a redescoperirii filosofiei aristotelice au fost determinate noi amplificări hermeneutice de imagine. Opera aristotelică a fost privită inițial ca instrument și model de raționalitate pură, deoarece singura operă cunoscută era cea a Organonului. Dar nici aceasta nu era cunoscută integral și în mod direct, ci prin intermediul traducerii și lucrărilor lui Boethius. Astfel, că, la începutul secolului al XII-lea, Aristotel era cunoscut doar datorită
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
sau Padova, ci și în Bologna, Ferrara, Veneția, Perugia, Pavia, și multe alte centre 77, studiul limbii grecești având un avânt deosebit. În avântul pe care l-a luat cultura greacă Aristotel a jucat un rol central ca simbol al raționalității. Lucrările traduse inițial îl pun pe acest piedestal, dar ulterior datorită numeroaselor traduceri și interpretări această imagine este completată cu imaginea unui filosof universal ce abordează toate problematicile ființei umane, dar a cărui operă nu se mai suprapune in principio
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și ale cărui rădăcini sunt în cadrul acestui mesaj, dar și a cenzurii impusă de biserică. Dar prin analiză comparativă, folosirea traducerilor arabe și a interpretărilor specifice lui Averroes, mesajul aristotelic capătă o nuanță mistic-pulsională. Această tendință de a depăși limitele raționalității a făcut ca o parte importantă a operei lui Aristotel să fie reconsiderată din perspectiva creștinismului. În 1215 a fost interzisă predarea Fizicii și Metafizicii la Universitatea din Paris, iar în 1263 Albert cel Mare deschide polemica privind unitatea intelectului
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
universaliilor considerând-o secundară, susținând ca fiind mult mai importante alte aspecte ale cunoașterii. Între aceștia cel mai important este Roger Bacon care susține că cea mai importantă modalitate de cunoaștere este cea experimentală 98, iar prin aceasta este eliminată raționalitatea specific aristotelică și problemele legate de aceasta. Cea de-a treia direcție este cea în opoziție dezvoltată ca nominalism. Între acestea nominalismul concepției lui Occam, nu apare într-un spațiu de susținere totală a concepțiilor tomiste, ci dimpotrivă într-un
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
nu numai elemente ale raționalismului. Cearta universaliilor a permis construirea unei viziuni ample asupra universului și este un pas înspre conturarea unei noi imagini a științei, prin susținerea existenței universalului ca suport al cunoașterii. 1.4.3. Logica 102 și raționalitatea pură În contextul căutării adevărului și a identificării modalităților de a ajunge la acesta, logica joacă un rol specific în cadrul gândirii medievale. Aceasta s-a dezvoltat pornind de la cărțile ce alcătuiesc Organon-ul aristotelic. S-a început cu problematizarea specifică
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]