755 matches
-
unul câte unul ca să mă apere. Pe ultimii trei inamici i-am ucis eu. - Totuși, nu înțeleg... Au încercat să te captureze vie? - Probabil, răspunse Oksana nepăsător. Am avut o ocazie, mult noroc și le-am valorificat. Priviră amândoi spre racla în care se găseau moaștele. Fiindcă înghețase imediat după jertfă, mâna părea desprinsă de doar câteva minute de corp. - Priveliștea asta e mai degrabă macabră, glumi Oksana într-un târziu. - Prefer să văd în ea germenii noii noastre conduceri. - Ar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
garnizoanei, Carrin, părea să fi dispărut în explozia îngrozitoare care măturase podișul. Oksana reușise cu greu să îl convingă să plece și să o lase pe ea să vegheze asupra psiacului, trimițîndu-l în misiunea mult mai complicată de a duce racla cu moaștele Mântuitorului de pe Laesia spre nava în care Barna îi aduna discret pe cei mai înflăcărați dintre adepții doctrinei dezvoltate de ea. Știa că despărțirea temporară de Durdrin era o șansă extraordinară de a cerceta lucrul care o neliniștea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nostru hiperspațial nu a fost tocmai corect calculat. Am mers mai bine de șapte zile la viteză standard până lângă Praxtor, unde am dat de amicul Barna, grăsuț și radios, așteptîndu-ne foarte mândru de băiețandrul ăla și de mâna din raclă. - Bine, dar toate astea nu explică de ce ești nedormit, zâmbi Oksana. - Am urmărit bătălia pentru Tengys. O înregistrase Barna de la stațiile de pe Praxtor. - Nebunul ăsta s-a uitat de șaptesprezece ori la rând la ea. De aia n-a dormit
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
celor O Mie de Voluntari însemna de fapt salvarea tuturor clonelor. Într-un târziu acceptase și Oksana punctul acela de vedere, nu fără a sublinia însă cât de grăitor e faptul că tot ceea ce contează din ceea ce reprezintă ei e racla cu mostre genetice. Johansson o sărută lung pe buze și se urcă în nava în care Șestov era pregătit să decoleze. Oksana nu avea nevoie să fie cu el pentru a ști că urma să se uite printr-un hublou
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cum singurul astfel de om era Sf. Augustin, au decis să-l cloneze la infinit. Aveau la dispoziție pletele sale, pe care Întemeietorul și le tăiase cu o zi înainte de a muri, insistând să fie păstrate ca moaște, într-o raclă de aur. Părul purta cu el prețioasele informații genetice ale celui ce fusese Sf. Augustin și călugării au profitat: un fir de păr, o nouă clonă pentru satul din care își obțineau Mântuitorii. Și, fără nici o excepție, clonele Sf. Augustin
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
îndatorire regească.” Se spune că domnitorul nu a putut finaliza pictura, meșterul Dobromir fiind „tocmit” în continuare de Radu de la Afumați, succesorul la tron după o scurtă domnie a prea tânărului Teodosie, fiul lui Neagoe. Era lăcașul demn a primi racla cu moaștele Sfântului Nifon, cel care, chemat de Radu cel Mare la cârma mitropoliei spre îndreptarea credinței, fusese adus din Sfântul Munte pentru a consacra noul lăcaș de cult prin importanța actului religios oficiat la 16 august 1517 canonizarea sfântului
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
ca sloiuri de gheață aruncate Sfărmîndu-se de-a sferei castele înstelate, Cerul, din rădăcine nălțîndu-se, decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade Și-nmormîntînd-o-n caos întins, fără de fine, Zburând negre și stinse surpatele lumine, Că bolta surp-albastru-i, o uriașă raclă, Că soarele-i jăratic, ultima lumii faclă Să văd caosul este al lumilor sicrii Că sori mai pâlpâi - roșii, gigantece făclii - Ș-apoi se sting. Nimicul lințoliu se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde Atunci gintea-nviată din suferințe lungi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de smoală, lumini de roșii torții Ce noaptea o pătează în trist lăcașul morții. Adâncul întuneric îl taie, îl rărește Și fulgeră-n columne și bolțile roșeste. Acum, acum ea iarăși pin tremurânde facle Coboară scări de piatră a uriașei racle... CĂLUGĂRUL (în estaz) E albă! -n întuneric văd chipul ei lucind Ca pe o tablă neagră o umbră de argint. (REGELE SOMN dispare) {EminescuOpVIII 284} Tu, taina nopții mele, tu, blond copil din ceriuri, Cu glasul tău ca glasul duioaselor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cât și în cămăruțe înguste cu sclipitoare instalații sanitare, cele mai delicioase inscripții, semn că în penibila noastră epocă mediatică scripturalul nu moare, ci se transformă. Ca și scriptele sonore ale rapperilor mioritici de la B.U.G., La Familia sau RACLA, basoreliefurile scrijelite cu cheia sau altoreliefurile sprayate de prin stațiile de metrou sânt cu cât mai puțin citabile sau recomandabile, cu atât mai înveselitoare pentru ochi. în noianul de politica! correctness ele sânt bucurie pură. Și iată o tendință postrevoluționară
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
văduvă, și cu ea erau o mulțime de oameni din cetate. 13. Domnul, cînd a văzut-o, I s-a făcut milă de ea, și i-a zis: "Nu plînge!" 14. Apoi S-a apropiat, și S-a atins de raclă. Cei ce o duceau, s-au oprit. El a zis: "Tinerelule, scoală-te, îți spun!" 15. Mortul a șezut în capul oaselor, și a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui. 16. Toți au fost cuprinși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
in aer... Lacrimi de durere in jur. ”- Ce s-ar face lumea fără lacrimi ?!... Lumea, viata are nevoie de lacrimi ca de aer, ca de apă... ca de soare și de lumină !” își zise el în gând, în genunchi lângă raclă, cu privirea încremenită pe chipul Vasilicăi. Între sprâncenele ei frumoase, i se săpase mai adânc semnul posomorârii. -Te voi purta în inimă și-n cuget, cât voi mai trăi... suflet bun și generos!” murmură el în gând, ca un jurământ
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
chipul Vasilicăi. Între sprâncenele ei frumoase, i se săpase mai adânc semnul posomorârii. -Te voi purta în inimă și-n cuget, cât voi mai trăi... suflet bun și generos!” murmură el în gând, ca un jurământ de credință, în fata raclei, cu ochii înotându-i în lacrimi. ”-..Iată, așa se duce viața... Iată, așa pieri ca o umbră!” ” -...Si trupul ei să se se desfacă din cele ce s-au alcătuit... continuară, preoții slujba, iar sufletul ei să se așeze în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și neagră, cu pereții drepti... înfricoșător de drepți. Nu se putea deprinde cu gândul că Vasilica va fi depusă acolo pentru totdeauna, acolo...în pământ... Acolo, printre crucile străine... Groparii aruncară cele dintâi lopeți de pământ... Primii bolovani loviră scândura raclei cu un sunet innăbușit, tot mai innăbușit. Iorgu, cu privirea rătăcită simți lovitura fiecărui bolovan în creier... în suflet. Ar fi vrut să rămâie lângă dânsa, în groapă, într-o îmbrățișare veșnică în fața acelui Atotputernic și fără de sfârșit. Și, într-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
așteaptă-mă, că vin și eu !” bâigui el cu privirea rătăcită. Bulgării grei de pământ curgeau întruna...groapa se umplea repede, iar Iorgu parcă se depărta tot mai mult de adâncul ei. Bătaia clopotului părea că numără bulgării căzuți peste raclă. Cei de față simțiră, trecând prin ființa lor, suflarea înghețată a atotputerniciei necunoscutului...misteriosul fior al veșniciei... Pentru o clipă Iorgu se întoarse în sine înuși și găsi o lume nouă... Clopotul își continua dangătul melancolic, cu bătaia într-o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
vrut să-i spuie dar, o mână nevăzută îi ținea limba în puterea ei. Lacrimile începură să-i curgă pe obraji, singure, fără să plângă. Doar, câte un tremur îi scutura umerii în răstimpuri... Primii bulgări de pământ rostogoliți peste raclă sunară înfricoșător...auzindu-i căzând, lui Iorgu îi veniră în minte cuvintele bunicului său, învățătorul: Atâta timp cât n-ai auzit acest sunet, nu crezi că cineva a murit. Dar, odată ce l-ai auzit, nu există pe lume un sunet mai înfricoșător
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pe ultimul ei drum, copleșiți de durere, într-o tăcere apăsătoare, a început a se risipi pe alei spre ieșire din cimitir, urmăriți de imaginea celei care a fost, Vasilica, și de uruitul sinistru al bulgărilor de pământ aruncați peste raclă. Părea, că toți vor lua cu ei o amărăciune de neșters, o amărăciune prea adâncă spre a putea fi înfățișată în cuvinte. Toată lumea a părăsit cimitirul... Iorgu rămase singur, în genunchi lângă mormânt; mintea îi repeta rar cuvintele preotului citite
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
bate grăbită în urechi, să-mi spună: ”Omule, scoală omule... ea este aici!..” Gândul îl purtă la cimitir, în urmă cu doi ani, în ziua aceea din ajunul Sf. Apostoli Petru și Pavel, cum primii bulgări de pământ rostogoliți peste raclă sunară înfricoșător... Bătrânului Iorgu, în răstmpuri, câte un tremur îi scutira umerii... Auzindu-i căzând peste sicriu, îi veniră în minte cuvintele bunicului său, învățătorul... ”...odată ce l¬ai auzit, nu exisă pe lume un sunet mai înfricoșător!”. Gândurile lui erau
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Parascheva? Ba da, mamă, mă duc direct acolo. Ajuns În biserică, mi-am Îndreptat privirile spre Moaștele Sfintei Parascheva. Erau exact ca În mintea mea din cursul nopții trecute. Când mă chinuiam Între viață și moarte, am văzut În Biserică racla Sfintei, care parcă mă privea, luând și Ea parte la suferințele mele. Am căzut În genunchi În fața Sfintei, iar preoții și ierarhul s-au dat la o parte, făcându-mi loc. Și astăzi retrăiesc momentele de atunci, când am simțit
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cum vuiesc clopotele când le sparge, și lumea sta, se uita, nu zicea nimeni nimic, numa își făcea cruce că trăise s-o vază și p-asta ! Și-a fost și minuni, vorbea oamenii, c-a venit nemții să ia racla cu moaștele lu Sfântu Dumitru. Da când să-l ridice de jos, n-a putut, oricât era ei de mulți, oricât s-a opintit, n-a putut. Așa de greu se lăsase sfântu. Și s-a-nfuriat nemții, și-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Sfântu Dumitru. Da când să-l ridice de jos, n-a putut, oricât era ei de mulți, oricât s-a opintit, n-a putut. Așa de greu se lăsase sfântu. Și s-a-nfuriat nemții, și-a pus dinamită sub raclă, și-a dat foc, s-a făcut un fum pân-la cer și, când s-a risipit, racla sfântului și moaștele era neatinse, n-avea nimic. Da nemții, care era pe-acolo, murise toți. Zăcea ca muștele moarte, fără mâini, fără
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oricât s-a opintit, n-a putut. Așa de greu se lăsase sfântu. Și s-a-nfuriat nemții, și-a pus dinamită sub raclă, și-a dat foc, s-a făcut un fum pân-la cer și, când s-a risipit, racla sfântului și moaștele era neatinse, n-avea nimic. Da nemții, care era pe-acolo, murise toți. Zăcea ca muștele moarte, fără mâini, fără capete, fără picioare, că nu se putea să le-ngăduie Dumnezeu atâta nelegiuire, și ncă după sărbătorile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
similare, de mărime diferită, albe. Reflectau tremurul lumînării mai intens decît restul sălii și mi-am Închipuit că era vorba de lemn smălțuit. Am făcut Încă un pas În față și abia atunci am priceput. Cele două obiecte erau două racle albe. Una dintre ele măsura doar vreo trei palme. Am simțit un val de frig În ceafă. Era sicriul unui copil. Mă aflam Într-o criptă. Fără să-mi dau seama ce fac, m-am apropiat de lespedea de marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Mă aflam Într-o criptă. Fără să-mi dau seama ce fac, m-am apropiat de lespedea de marmură pînă cînd am ajuns destul de aproape ca să pot Întinde mîna și s-o ating. Atunci am observat că pe cele două racle erau gravate un nume și o cruce. Praful, o mantie de cenușă, le ascundea. Încet, parcă În transă, fără să mă gîndesc ce fac, am Înlăturat cenușa ce acoperea capacul raclei. Abia se putea citi În negura roșiatică a lumînărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o ating. Atunci am observat că pe cele două racle erau gravate un nume și o cruce. Praful, o mantie de cenușă, le ascundea. Încet, parcă În transă, fără să mă gîndesc ce fac, am Înlăturat cenușa ce acoperea capacul raclei. Abia se putea citi În negura roșiatică a lumînărilor. Penélope Aldaya 1902-1919 Am rămas paralizat. Ceva sau cineva se apropia din beznă. Am simțit cum aerul rece Îmi aluneca pe piele și abia atunci am dat Înapoi cîțiva pași. Ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
alta lui Fermín. Am stins lumina și m-am dus În sufragerie, unde mă aștepta fotoliul predilect al tatei. M-am Înfășurat În pled și m-am ghemuit cum am putut, convins că n-aveam să Închid un ochi. Imaginea raclelor albe În semiîntuneric Îmi sîngera În minte. Am Închis ochii și m-am străduit din răsputeri să alung acea viziune. În locul ei, am invocat imaginea Beei, goală pe pleduri, În baia aceea, la lumina lumînărilor. Lăsîndu-mă În voia acestor gînduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]