8,350 matches
-
căsătorită cu Lucian Roșu, istoric și arheolog. Urmează la București Liceul „Iulia Hasdeu” (1945-1952) și Facultatea de Filologie-Pedagogie (1952-1956). Este profesoară de limba și literatura română la școli generale (1956-1958), apoi redactor la Editura Meridiane (1962-1964), la emisiunile culturale ale Radiodifuziunii Române (1964-1971), la revista „România pitorească” (1971-1983). În 1987 se stabilește în Statele Unite ale Americii, iar în 1989 obține masteratul la Western Michigan University din Kalamazoo, unde va preda cursul Istoria culturii. Arte și idei (1991-1992), iar ulterior va face
ROSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289385_a_290714]
-
1949), și Claude Pascal versiunea franceză a scrierii memorialistice La început a fost sfârșitul (1951), aparținând Adrianei Georgescu, șefa de cabinet a generalului Nicolae Rădescu, prim-ministru între decembrie 1944 și ianuarie 1945. Își începe activitatea radiofonică în 1951, la Radiodifuziunea Franceză (unde lucrează până în 1975 ca realizatoare a unor emisiuni literare și muzicale), iar în 1962 trece la Biroul de corespondență din Paris al Europei Libere, unde rămâne până la închiderea acestuia, în 1992. Aici, timp de trei decenii, L. a
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
a Universității din București, absolvită în 1942. Își ia doctoratul la Iași, în 1946, cu o teză despre poezia lui Arthur Rimbaud, premiată de cenaclul Sburătorul, dar publicată abia în 1981. Lucrează la Institutul de Statistică din București și la Radiodifuziunea Română. Debutează în 1953 la „Viața românească”, cu piesa Lumina de la Ulmi, care va fi pusă în scenă în același an (premiera la 23 decembrie) la Teatrul Municipal din București și va fi distinsă cu Premiul de Stat. Urmează o
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
vreme cu pictorița și poeta Margareta Sterian, S. participă la întemeierea grupării Criterion, în cadrul căreia ține mai multe conferințe, dintre care trei despre „mistica nouă” (Léon Bloy, Jacques Maritain și Paul Tilich), conferințe rostind și la microfonul Societății Române de Radiodifuziune. Tot acum mai participă la campaniile sociologice ale lui Dimitrie Gusti, fiind, împreună cu N. Argintescu-Amza, regizor al filmului Drăguș (1929). În 1931 obține o bursă Rockefeller, pentru pregătirea unui doctorat în Statele Unite ale Americii, dar, din motive de sănătate, renunță
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
Starck, mic negustor, apoi funcționar. Urmează la București Liceul Teoretic Evreiesc „Graur” (1941-1946) și Liceul „Sf. Sava” (1946-1949). În 1950 intra redactor la Editură Tineretului și, paralel, frecventează cursurile Facultății de Filologie, secția franceză, a Universității din București; redactor la Radiodifuziune din 1954, își va întrerupe studiile, finalizându-le abia în 1961. Funcționează ca profesor la diferite școli din capitală, alternând însă carieră didactica, din timp în timp, cu scrisul liber-profesionist. Debutează editorial cu volumul de schițe satirice Iedera, apărut în
STARCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
la Cluj și la Oradea, unde își ia bacalaureatul în 1961. Urmează cursurile Facultății de Filosofie la Universitatea din București. În 1962 debutează la „Contemporanul” cu o cronică teatrală. Mai colaborează la „România literară”, „Astra”, „Tribuna” și este redactor la Radiodifuziune. În 1980 emigrează în Olanda și se stabilește la Utrecht. Prima carte, culegerea de nuvele Tulburi, apele Crasnei..., îi apare în 1974, urmată, până la plecarea din țară, de trei romane, Lumea toată, slobodă (1976), Pragul de sus (1980), Pietrele din
SAVULESCU-VOUDOURIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289525_a_290854]
-
învățător. Urmează școala primară în comuna natală, apoi învață la liceele „Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea (1943-1947), „Matei Basarab” (1947-1948) și „Mihai Viteazul”(1948-1950) din București. Și-a luat bacalaureatul în 1972. Devine, înainte de a termina liceul, reporter cultural la Radiodifuziune (1950-1960). Este, în continuare, secretar general de redacție la „Secolul 20” (1960-1963), redactor și șef al Secției culturale la „Scânteia tineretului” (1963-1964), secretar general de redacție la „Luceafărul” (1964-1968), responsabil al publicațiilor Radioteleviziunii (1968-1969) și apoi al emisiunilor de teatru
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
al lui Andrei Scobioală, țărani. Învață întâi în satul natal, urmează școala medie în satul Șaptebani și este student al Facultății de Filologie de la Institutul Pedagogic „Alecu Russo” din Bălți (1958-1963). Va fi pedagog și director de școală, redactor la Radiodifuziunea din Chișinău, editor (1976-1986), consilier la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova (1986-1992), director general al Departamentului Edituri, Poligrafie și Difuzarea Cărții (1992-1994), redactor-șef la Editura Prut Internațional și din nou consilier la Uniunea Scriitorilor. Colaborează la „Literatura și arta”, „Basarabia
SCOBIOALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289569_a_290898]
-
Învață mai întâi în satul natal (1939-1946), urmează Liceul „Avram Iancu” din Brad (1946-1948), Școala de Administrație Economică din Timișoara (1948-1949) și Școala Tehnică Comercială din Arad (1949-1952), apoi Facultatea de Filologie a Universității București (1952-1957). Va fi redactor la Radiodifuziunea Română, iar din 1959 redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, în 1963 fiind promovat șef al Redacției de folclor, funcție pe care o îndeplinește până în decembrie 1969, când devine redactor la Editura Minerva, de unde este pensionat în
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
Mircea cel Bătrân”, pleacă din orașul natal, înscriindu-se, mai întâi, la Școala de Literatură „M. Eminescu” (1950-1951), apoi la Facultatea de Filologie a Universității din București. Entuziasmat de activitatea de reporter, abandonează în 1953 studiile și se angajează la Radiodifuziunea Română. Din 1962 redevine student, reușind să își finalizeze pregătirea universitară, cu teza intitulată Reportajul literar (conducător științific: Șerban Cioculescu). Între 1965 și 1968 îndeplinește funcția de redactor-șef al secției culturale din Radiodifuziune. Ulterior este transferat la Televiziunea Română, fiind
SINCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]
-
1953 studiile și se angajează la Radiodifuziunea Română. Din 1962 redevine student, reușind să își finalizeze pregătirea universitară, cu teza intitulată Reportajul literar (conducător științific: Șerban Cioculescu). Între 1965 și 1968 îndeplinește funcția de redactor-șef al secției culturale din Radiodifuziune. Ulterior este transferat la Televiziunea Română, fiind numit redactor-șef al secției social-educative (1968-1978). După înlocuirea din funcție, realizează reportaje pe care le publică în cotidianul „Scânteia” (1978-1989). În 1990 este reangajat la Radiodifuziunea Română, pentru a transmite și a analiza
SINCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]
-
de redactor-șef al secției culturale din Radiodifuziune. Ulterior este transferat la Televiziunea Română, fiind numit redactor-șef al secției social-educative (1968-1978). După înlocuirea din funcție, realizează reportaje pe care le publică în cotidianul „Scânteia” (1978-1989). În 1990 este reangajat la Radiodifuziunea Română, pentru a transmite și a analiza, în cadrul emisiunii „Cronica parlamentară”, dezbaterile din prima instituție legislativă postdecembristă. Director general adjunct al Televiziunii (1993-1996), membru în Consiliul de administrație al Societății Române de Radiodifuziune (1995-1999), pentru Ș. exercitarea vocației jurnalistice s-
SINCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]
-
Scânteia” (1978-1989). În 1990 este reangajat la Radiodifuziunea Română, pentru a transmite și a analiza, în cadrul emisiunii „Cronica parlamentară”, dezbaterile din prima instituție legislativă postdecembristă. Director general adjunct al Televiziunii (1993-1996), membru în Consiliul de administrație al Societății Române de Radiodifuziune (1995-1999), pentru Ș. exercitarea vocației jurnalistice s-a dovedit mult mai fructuoasă decât insistența în etalarea cu orice preț a talentului literar. A fost distins în 1994 cu Premiul „Pamfil Șeicaru” pentru întreaga activitate în presă. Ș. a debutat în
SINCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]
-
care dovedesc seriozitatea cu care abordează deopotrivă versiunea textelor pentru radio și dramatizarea unor opere narative. Așa se și explică buna primire de care au avut parte piesele de teatru radiofonic ale lui S.: unele au fost alese să reprezinte Radiodifuziunea Română la manifestări internaționale (Balerina portocalie și Acceptați retrovizorul la „Prix Italia”, Roma, Eclipsa 99 la „Euro 99”, Berlin ș.a.), au fost distinse cu premii în România și în străinătate, au fost transmise de radiodifuziunile din München, Köln, Roma, Belgrad
SARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289495_a_290824]
-
au fost alese să reprezinte Radiodifuziunea Română la manifestări internaționale (Balerina portocalie și Acceptați retrovizorul la „Prix Italia”, Roma, Eclipsa 99 la „Euro 99”, Berlin ș.a.), au fost distinse cu premii în România și în străinătate, au fost transmise de radiodifuziunile din München, Köln, Roma, Belgrad, Sarajevo, Helsinki, Bratislava. Treisprezece piese vor alcătui volumul Multiplii faptului divers (1986), câteva fiind difuzate în repetate rânduri, ca răspuns la solicitările publicului, care a descoperit, sub aparențele a ceea ce unii comentatori au numit „un
SARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289495_a_290824]
-
este secretar general de redacție la revistele „Cărți românești” și „Universul cărții” (1990-1992), director la S.C. Gyr Exim SRL București (1992-1995) și lucrează la Agenția de presă Mediafax (1994-1995), de unde trece redactor și realizator (din 1996) la Societatea Română de Radiodifuziune. În 1969 începe să publice în revista liceului, „Vlăstarul”, la care, în anii următori, va fi redactor-șef. Alcătuiește împreună cu Nicolae Stanciu o antologie de poezii ale elevilor, Inimi tinere (1972), tipărită la Ploiești. Ulterior articole și cronici literare îi
TUCHILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290277_a_291606]
-
și, concomitent, Școala Medie de Muzică la București, unde va frecventa și Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, Facultatea de Instrumente și Canto (1954-1959). Încă student, din 1957 e angajat contrabasist în orchestra Teatrului de Operă și Balet din București. Redactor literar la Radiodifuziunea Română (din 1967), predă, în același timp, contrabasul la Școala de Muzică nr. 2 din Capitală (1969-1971). Două decenii și jumătate (1971-1995) este comentator-publicist la „România liberă”. Va fi director și purtător de cuvânt al Ministerului Culturii (1995), redactor-șef
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
luptele de pe Mureș, la Iernut. Urcă în ierarhia militară până la gradul de colonel (1961). Este director al Teatrului de Estradă al Armatei (1948), redactor la revista „Viața militară” (1950-1965) și la Televiziunea Română, redacția pentru emisiunile militare (1965-1967), trimis special al Radiodifuziunii în Cehoslovacia și Polonia. Debutează cu articole la ziarul „Drum nou” din Turnu Măgurele (1939), iar editorial în 1949 cu O zi frumoasă, culegere de schițe și nuvele. Participase la un concurs pentru nuvelă organizat de Ministerul Artelor și s-
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
Universității din București, absolvită în 1972. Mai întâi cercetătoare la Institutul de Lingvistică al Academiei Române (1972-1974), apoi va fi referentă la Metarom (1974-1978), bibliotecară la Institutul de Educație Fizică și Sport (1978-1990), realizator în cadrul Redacției literatură-arte a Societății Române de Radiodifuziune (din 1990). A debutat în 1970, sub pseudonimul Ana Maria Condor, în „România literară”, la rubrica „Poșta redacției”, deținută de Geo Dumitrescu, și editorial în 1976 cu placheta În prelungirea luminii. Mai colaborează la „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „Poesis”, „Ramuri”, „Contrapunct” ș.a.
URBANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
Veștemean) și a lui Ioan Ursu, inginer. Urmează la București Liceul „Gheoghe Lazăr” (1963-1967) și Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, secția engleză (1967-1972). După absolvire devine redactor la emisiunile culturale în cadrul Televiziunii Române, iar din 1981 la secțiunile omoloage de la Radiodifuziune. Între 1972 și 1979 funcționează și ca asistent-colaborator la Universitatea din București, secția limba și literatura engleză. De două ori bursieră Fulbright (1992-1993, 1997-1998), a mai beneficiat de specializări în audiovizual la BBC (Londra) în 1997 și în management cultural
URSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
unde familia se mutase în 1933, Școala „Clemența” (1935-1939), Liceul „Cantemir Vodă” (1939-1947) și Facultatea de Istorie, absolvită în 1951. Obține titlul de doctor în filologie cu teza Al. Davila - dramaturg și înnoitor al artei scenice naționale (1979). Lucrează la Radiodifuziunea Română ca reporter și redactor pentru emisiunile culturale (1948-1955), la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1955-1961) și la Editura pentru Literatură Universală (1961-1967), unde conduce redacția de critică și istorie literară; ulterior, până la pensionare (1989), este cadru didactic
VASILIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
Școala Tehnică din Vădeni, județul Gorj. În 1945 se întoarce la Turnu Severin, unde ulterior va fi redactor-șef al cotidianului „Severinul liber”, devenit „Drumul socialismului”. În 1951 primește domiciliu forțat la Craiova. În 1953 devine redactor, la București, la Radiodifuziune, dar va fi trimis din nou la Craiova pentru a înființa postul de radio local (1954), unde va funcționa ca redactor până în 1985. În anii 1968, 1971, 1976 călătorește în Italia și în Grecia. Debutează în1956 la „Oltenia literară” cu
ZATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290717_a_292046]
-
lăsat o impresie profundă și a contractat prietenii puternice.” A fost preocupată constant de popularizarea superioară a capodoperelor literaturii universale, materializată în activitatea de conferențiară în sălile instituțiilor de cultură din București și la microfonul postului național de radio. Arhiva Radiodifuziunii păstrează textele a zece prelegeri rostite de V. între 1932 și 1942, trei pe teme de larg interes cultural - Paul Claudel, Sufletul românesc în pictura lui Grigorescu, Faust, un mare neliniștit -, celelalte cu subiecte de morală sau reflectând o atitudine
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
colaborează la „Nouvelles littéraires”, „Cahiers du Sud”, „Cahiers juifs”, la „Journal des poètes” din Bruxelles, trimite articole la „Adevărul” (1935-1937), conferențiază despre literatura română la Radio Paris și la Sorbona, iar după război va coordona emisiunile în limba română ale Radiodifuziunii franceze. Traduce în colaborare cu Jacques Lassaigne bocete românești, ce vor fi editate în 1947 sub titlul Les Chants du mort. Încă mai înainte de expatriere își editase în Franța volumele Colomba (1927), Ulise (1928) și Plante și animale. Terase (1929
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
de colinde și una de proverbe, lucrări de uz practic, precum Chestionar folcloristic, Îndreptar pentru conducătorii culturali la sate, Chestionar de anchetă socială pentru monografii, reunite în 1930 în Cartea misionarului. O perioadă lungă (1930-1945) activează la Societatea Română de Radiodifuziune ca referent, coordonator al emisiunilor literare și colaborator permanent la „Ora satului”, multe contribuții de aici sau de la emisiunea „Sfatul medicului” intrând în volumul Toate leacurile la îndemână (1935). Alte lucrări de popularizare ale medicului V. preiau texte apărute inițial
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]