1,529 matches
-
și muzicale. Ecourile leopardiene sunt primele care dezvăluie această atenție deosebită a poetului pentru lucrurile concrete, plasate în haloul fantastic al evocării: vezi acea aruncare la pământ (din poezia Nicicând te-nvinse noapte-așa senina) ce reamintește printr-un calc rafinat de și-n țărâna / m-arunc din Seara zilei de sărbătoare; sau războiul de țesut bătea-n ograda (Ulicioara) ce imediat ne duce cu gândul la pânză țesuta cu truda din Silviei: două exemple demonstrează îndeajuns asemănarea de natură muzicală
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
134 Sub auspiciile lui Ungaretti, care în anii douăzeci, treizeci ajunsese cel mai de seamă reprezentant poeziei pure, la care a aderat și Quasimodo înainte că lumea literară să înceapă să îl considere liderul școlii ermetice, poetul sicilian și-a rafinat propria artă a verbului, inspirată din meșteșugul antecesorului romantic.135 Comunitatea criticilor și literaților contemporani cu Salvatore Quasimodo nu s-a îndoit nicio clipă că sicilianul studiase cu atenție toate volumele lui Ungaretti. Cadențele celui din urmă se pot identifica
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
refractar la inovație și rezistent la schimbare. 3.2.1.4. Capitalismul antreprenorial Este sistemul în care un număr mare de actori economici au impulsul și motivația de a inova, ca și puterea de a-și comercializa inovațiile. Perfecționate și rafinate de către alți antreprenori, acestea duc la o îmbunătățire a standardelor de viață. Industriile create de aceste inovații revoluționare intensifică productivitatea, contribuind astfel la creșterea economică. Spiritul antreprenorial e foarte viu în cadrul acestui sistem. Antreprenorii fac legătura între cei care inovează
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
fiind, astfel, filtrate de toate impuritățile și devenind ele însele pure, adică demne de a se transforma în text. Desigur, estetica urâtului promovează, într-un fel, această menire a artistului, fie el scriitor, sau de orice altă natură, de a rafina realitatea, chiar jertfindu-se pe sine. Iar jertfa creatorului este un fapt mitic, care nu mai are nevoie de niciun alt fel de explicații, el venind de la sine, ca un fel de acceptare și de resemnare tragică a menirii artistului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și care îl face să se cutremure adevărul întregii ființe, adevărul întreg care cuprinde toate dimensiunile și care se arată sub forma unei epifanii."60. Revenind la importanța textului, fie el excesiv intelectualizat, până la ermetism, sau, dimpotrivă, senzorial pe alocuri, rafinat până la neputință, sau virginal și sălbatic e cert că acesta reprezintă puntea de legătură, între realitatea intimă, personală și cea obiectivă, exterioară, a autorului. Ceea ce nu impune, textul sugerează, prin intermediul metaforelor, care pot trăda, la rândul lor, idei și sentimente
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
imagini, partitura muzicală servește drept instrument al interpretării, catalizator ce face posibilă transformarea haosului în ordine. În al doilea caz, bâlciul rezumă, în chip parodic, nonsensul lumii întregi, făcând ca neînțelesul să fie expus și explicitat ca neînțeles. Muzica interpretează rafinând, dând un sens coerent unei experiențe haotice. Ea este în primul rând o realizare a inteligenței, și abia după aceea una a sensibilității. În schimb, metaforele scripturale ale interpretării încearcă să descrie o explicație de tip total, cu conținut aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
alimentară și dietetică, dar perioada sa de consum nu este, în foarte multe cazuri, decât de săptămâni sau de luni. În extrasezon rămân trei alternative de consum, produsele păstrate în depozite, produsele aduse din import sau produsele conservate. Produsele alimentare rafinate hipercalorice de tipul biscuiților, chipsurilor, dulciurilor fără fibre (dropsuri, bomboane, anumite batoane și prăjituri) și o serie de preparate tip fast food cu un gust atractiv se situează la polul opus, caracterizate generic ca „gunoaie alimentare” nenutritive, fiind doar calorice
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
asemenea idee? Grecii au inventat dêmokratia, democrația este o creație a spiritului modern. Democrația nu este dêmokratia. A vorbi, precum o fac eminenți istorici moderni, de "democrație antică" și de "democrație modernă" este un nonsens. Nu e, oare, o manieră rafinată de a încerca justificarea regimului politic care caută să se impună la scară planetară? A considera cuvîntul democrație drept traducerea grecescului dêmokratia înseamnă a admite, în mod obligatoriu, că democrația este un imposibil pentru omul modern. Am putea purta discuții
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
niciodată neutră. Cercetările lui Edward Hall asupra limbajului gestual și a discursului despre corp ca fiind intim legat de discursul despre spațiu (proxemie) completează fericit fundalul teoretic din care autoarea și-a putut extrage informațiile pentru a-și delimita și rafina apoi propriul instrumentar metodologic. Odată bagajul conceptual bine asimilat și structurat, Lidia Cotea se apropie analitic de opera literară a celor trei scriitori francezi menționați, cu toate nuanțele și diferențierile ce se impun. Astfel, personajele lui Jean-Philippe Toussaint, care ar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Cioran, om al intervalului. Lipsit de fericirea de a se pierde în divinitate, sau de cea a coincidenței cu sine, gînditorul alege provocarea, exasperarea diferențelor, în speranța ascunsă de a-i atenua importanța. Această diafora, această fractură de sine, desigur rafinată de-a lungul timpului, nu e mai puțin prezentă de la un capăt la altul al operei sale, înnobilată de un stil ucigaș, tonic și jubilator, de precizia aproape clinică a observației psihologice, a sentințelor istorice, a decorticării mizeriei umane. E
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de barele metalice orizontale din plafonul arcuit, o să sar cu ușurință, dân-du-mă peste cap, de la o bară la alta, și ea o să mă observe în sfârșit și o să i se topească inima după mine. Cu timpul, visele, închipuirile s-au rafinat și le-am trecut în poezie. Câteva, care mă obsedează: Visez că sunt închis într-un diamant și diamntul e însuflețit, doarme. Visez că mă prăbșesc în gol, iar eu sunt deopotrivă și cel care cade, dar și spațiul în
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
Sofocle)17. În cazurile citate mai sus, nu ne confruntăm cu textura strânsă și sugestivă a unei terori în accepțiunea contemporană a termenului, ci doar cu exemple de acțiuni stranii sau supranaturale, care nu sunt orientate asupra generării unei anxietăți rafinate în psihicul lectorului. Scrierile menționate au, fără excepție, alt scop: unul religios, moralizator sau chiar de encomion eroic 18. De aceea mie mi se pare mai prudent a identifica germenii terorii moderne abia în perioada elisabetană 19, în dramaturgia lui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
nuvelele și romanele care apar aici nu mai diferă nici sub aspect artistic, nici sub acela al problematicii sau al atmosferei de cele produse în tradiția terror din Apus. Elementele psihologiste, prezente viguros încă din romantism sau din naturalism, se rafinează, iar obsesivul este exploatat la maximum. Deși teroarea impune un anumit convenționalism scenariilor epice, care trebuie, conform definiției intrinsece, să se grupeze în jurul ideii de anxietate, există numeroși autori români care nu ezită să abandoneze cadrul consacrat (spațiile malefice, definite
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
liberalismul. Reflecțiile despre educație includeau și opinii despre rolul religiei în viața oamenilor. Locke a dezvoltat empirismul, lansat anterior de Bacon și Hobbes. Francezii Etienne Bonnot de Condillac (1715-1780) și Ideologii secolului al XVIII-lea, apoi Hipollyte Taine (1828-1893) vor rafina în secolul următor empirismul. În Eseu asupra intelectului omenesc, din 1690 (17), Locke susținea ferm că senzația este singura demnă de crezare. Pe baza ei ne formăm cele două categorii de idei: simple și complexe. Căci ideile de "veșnicie", "infinit
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ombilicală, în zona stomacului. În centrul acestui medalion avem, de asemenea, un motiv decorativ floral. Urmând regula implacabilă a simetriei, doi lujeri se desfac de o parte și de alta, lăsând în mijloc un pistil stilizat. Avem o stilizare extrem de rafinată într-o ideogramă florală a trompelor uterine, o serie de linii se desfac din centrul anatomic al acestei figuri idealizate, o parte urmând traseul centurii pelviene. Kolo Moser stilizează această anatomie intimă conferindu-i demnitatea sacrului, sublimează decorativ ceea ce ține
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de redarea unei sensibilități pe care umanitatea o relevă prin suferință, sensibilitate care dobândește la artistă conotații maternale, ocultând uneori chiar un sens mariologic. Feminitatea nu face obiectul revendicării unei sexualități virtual punitive, a unui erotism pervers, a unei senzualități rafinate în registru decadent, ci dimpotrivă, se dorește spiritualizată în căutarea unui sens superior. Mai mult, se poate observa dramatizarea unei atitudini protectoare din rolul pe care-l joacă personajul-confident în picturile Ceciliei Cuțescu-Storck, cel care-l separă pe cel îndurerat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să filmezi și lucruri de care nu prea ești sigur și le lepezi după aia la montaj. E mai bine așa, decât să te gândești, ah, ce bine era dacă aveam și aia sau ailaltă. Acum, după ce mi-am mai rafinat oarecum stilul și estetica, acum nu aș mai folosi ce este simbolic sau, dacă aș face-o într-o primă machetă, aș scoate absolut tot la montaj. Pentru că simbolicul nu își are locul în film. Cel puțin nu cel de
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
unicitatea ființelor vii, complexitatea lor excepțională, emergența de noi calități la niveluri mai înalte de integrare a sistemelor. Subliniind cât de mult îl îndepărtează experiența activității sale pe cercetătorul evoluției nu numai de vitalism, ci și de forme oricât de rafinate de reducționism, Mayr nota: „Să reamintim că indeterminarea nu înseamnă lipsa cauzei, ci doar impredictibilitate.“ Este adevărat că în Originea speciilor Darwin vorbește de „legi“ cu referire la relații cauzale, obiectiv controlabile. În realitate, explicațiile din biologia evoluției nu se
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
1) ponderea noilor veniți la ocuparea poziției de parte politică: partidele ecologiste, mișcările feministe, dar și cele fundamentalist-neototalitare; 2) diferența calitativă dintre cetățeni, persoanele civic angajate și indivizii masificați și manipulați; 3) dimensiunea internațională. Cele trei aspecte sunt menite să rafineze și să operaționalizeze paradigma părților și a întregului. Între diferitele părți, ca și în interiorul acestora, între părți și întregul social, există tensiuni generate de anumite predispoziții și forțe dinamogene: egoismul de factură biogenetică, pragmatismul rațional al compromisului de sumă non-nulă
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
îndeobște, drept un spațiu al tristeților provinciale, Bacăul a fost, în egală măsură, și un oraș al petrecerilor, în sensul burghez al cuvântului. Cele dou) etichetări, departe de a se anula reciproc, întregesc aproape perfect imaginea unei comunități ce-și rafinează, destul de lent, „tabieturile” societale, ce capătă, pe cale mimetică, obiceiuri așa zis aristocratice. Mai mult ca sigur, viața mondenă a orașului a dobândit forme și „ritmuri” occidentale sub impulsul tradiționalelor manifestări cazone (baluri, recepții) organizate, inițial, de ofițerii ruși (prezenți în
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
propriei fabule Boul și vițelul care îi confirmă anumite experiențe de genul celor care atrăgeau lui Eminescu strigătul: Mi-e silă! Mare lucru-n lume e și-nvățătura! Ține loc de multe, chiar și de talent; Printr-o bună școală, rafinezi natura: Din vițel poți scoate un bou eminent." Surprizele privindu-l pe Caragiale nu se opresc însă aici. La Iași, la a XV-a aniversare a Junimii își citește Noaptea furtunoasă și Iacob Negruzzi notează: "Nu-și poate cineva închipui
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
conjugare de factori. Astfel, imaginația se conjuga, subtil, cu forme de inspirație atât în contextul viziunilor empirice (în care prima modelează și extinde conținuturile senzoriale furnizate de ultimă), cât și pe parcursul procesului de creație artistică (în care prima organizează și rafinează datele estetice furnizate de ultimă). Tocmai de aceea exegeții ar putea detecta cu ușurință o combinație paradoxala de explozii spontane de creativitate lirica și o revizuire atentă, uneori chiar obstinata, a eboșelor presupus revelate. În opinia mea, nici rolul imaginației
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de fuziune între imaginație, ca putere internă, si inspirație, că forța externă, prima contribuind la expansiunea și la intensificarea viziunii induse de o instanță transcendență. Acest scenariu se aplică atât în cazul viziunilor empirice (în care imaginația își apropriază și rafinează conținuturile vizionare generate de inspirație), cât și în cel al viziunilor estetizate (în care imaginația transforma eboșa artistică oferită de un agent extern). În continuare, voi aplică toate aceste premise teoretice asupra operei profetice a lui Blake. Voi incepe prin
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
-l accepte și pe care îl poate cultiva, în primul rând prin îndepărtarea obstacolelor și prin anularea conceptelor" (1974, pp. 176-177). Tezele lui Schleiermacher, mai ales, nu rămân fără ecou în exegeza secolului al XX-lea. În tentativa de a rafina argumentația hermeneutului german, Abrams argumentează că momentul inspirației pulverizează temporalitatea comună și proiectează eul creator în afara acesteia: "Mulți scriitori romantici au mărturisit că au trăit o experiență încărcată de semnificații, în cadrul căreia un fapt de conștiință sau chiar un eveniment
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de a aprehenda conținuturile deja estetizate ale experienței vizionare și de a le traduce material în opera de artă tangibilă. În contextul imaginației, trebuie menționat că datele vizionare care trebuie să fie incorporate într-o opera de artă finisata sunt rafinate de facultatea imaginativa, care implică participarea activă a eului creator. În contextul inspirației, conținuturile vizionare sunt livrate direct, unica funcție a eului creator fiind aceea de a le aprehenda cât mai fidel. Atâta vreme cât se manifestă starea de inspirație, eul creator
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]