27,753 matches
-
buni și de săritori fuseseră cu mine intelectuali ca Silvian Iosifescu, Eugen Schileru, și ceilalți citați rîndul trecut. În schimb, în ședință, un ziarist bucureștean al cărui nume trebuie să fie trecut în stenogramă, m-a atacat cu o violență rară. Față de rafinamentul și blîndețea celorlalți intelectuali amintiți, acesta semăna leit, ca mod de a gîndi și limbaj, cu mitocănimea de azi a băieților de prăvălie servind la T.V. Faima mea de exclus, în loc să mă izoleze, mă făcuse să fiu apreciat
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
Cronicar Curele paralele Judith Mészáros e o excentrică în sensul etimologic al cuvîntului: o personalitate neînseriabilă, trăind poezia cu o fervoare și o forță expresivă rare, dar fără nici o dorință de publicitate, onoruri, relații. Ignoră lumea literară, cu vanitățile, imposturile, ambițiile și concurențele ei, fără să-i pese că e - cu unele excepții - ignorată de cei ce stabilesc clasamente, eșaloane și împart superlative. De exemplu, dacă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17081_a_18406]
-
și coleg de universitare, Corneliu Bogdan, fost ambasador la Washington, îmi făcuse legătura cu un profesor din Los Angeles al cărui nume îmi scapă. Planul fusese să vorbesc înaintea studenților uneia din universități. Profesorul m-a primit cu o amabilitate rară. Le-am vorbit unor studenți de la o secție socială, cam despre cele de mai sus. A fost un succes neașteptat. După conferință, un grup de studenți vietnamezi din sud și de evrei europeni, dintre care unul știa binișor românește, m-
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
și temeinică asupra publicisticii românești, ziariștii de la Realitatea evreiască țin să menționeze că există "nu puține publicații admirabile, străine de virusul xenofobiei și antisemitismului", iar dintre acestea e citată la loc de frunte România literară: "...trebuie să subliniem că, deși rare în presa cotidiană, în presa literară articolele consacrate unor personalități evreiești ale literelor, din România sau din alte țări, sunt frecvente și că publicații cum sunt , și <22> au o adevărată strategie în acest sens (s.n.). Numai în ultimele două
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17099_a_18424]
-
uriaș talcioc, unde, cînd plouă, diverși negustori îți oferă pe loc umbrele care costă trei dolari. Tot acolo, cu nouăzeci și nouă de cenți, poți lua un lunch. Și cultural New Yorkul e un oraș de nedefinit. Librăriile sînt mai rare și mai greu de găsit decît oriunde. în chioșcurile de ziare, e mai lesne să-ți procuri suveniruri stupide decît un ghid ca lumea al orașului. Despre cărți, new-yorkezul n-a mai auzit din anii de școală. Dar la Metropolitan
New York by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17117_a_18442]
-
să scrii? Și, totuși, ce citim în avion? Viteza și ritmul călătoriei nu sunt cîtuși de puțin indiferente cînd ne referim la lectură. în avion, se citesc ziare și reviste. Mai rar, cărți. Desigur, cititorul de cărți este o pasăre rară în lumea noastră. Călătorul nu citește cărți pe drum și fiindcă nu citește nici acasă. Dar chiar și călătorii care au biblioteci personale (și ar putea spune ca Flaubert: "Eu și cărțile mele, în același apartament, ca un castravecior în
Cărți și călătorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17135_a_18460]
-
mai curând una a înțelepților zen - la vârste foarte fragede. Este vorba, mai întâi de toate, despre un mod de viață bine statornicit și despre un complex de atitudini în raport cu lumea și cu puterea birocratică, promovate și ele cu o rară consecvență. Despre un idealism "fără cauză" și despre un pragmatism al mijloacelor care dovedește o uluitoare eficacitate. Este vorba apoi despre o filosofie, concretizată într-o sumă foarte consistentă de crezuri (cele mai multe ale libertății, precum cele ale lui Steven Levy
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
Despre clovni: dictatorul și artistul, carte apărută în 1992 în SUA, publicată în 1997 și la noi, care cuprinde și controversatul eseu despre episodul legionar, de tinerețe, al lui Mircea Eliade. Numește jurnalul semnat de Alice Voinescu Jurnalul unei ființe rare. Adaugă la obiectivitatea obișnuită o doză de ironie atunci cînd realizatorul unei ediții se contaminează nepermis de ideile autorului și se transformă într-un apărător necritic al acestuia, fie că este vorba de scrierile cu evident caracter reacționar, retrograd chiar
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
fost adoptată, la noi, civilizația apusului îl trădează pe autor ("am luat luxul, corupția și formele exterioare a Europei, dar și ideile de dreptate"). Fragmentul de roman se încheie tocmai cînd e adusă în scenă Elena, femeie de o frumusețe rară ("tipul cel mai ideal al frumuseții"). Descrierea ei e excelentă, ca și a lui Tachi Mătiescu "necapabil de a se împotrivi la cea întîi ochire a unei femei ceva frumușele". Recitite azi, încerci, poate, un sentiment de regret că autorul
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
super-neobișnuitei cărți Te pup în fund, conducător iubit, semnată de Daniel Bănulescu, sau al volumelor de proză scurtă ale lui Cătălin Mihuleac. Acestea și altele ar fi trebuit să provoace valuri, să stîrnească dispute - nu s-a întîmplat așa. Cu rare excepții, cronicile - dacă au existat - au fost asigurate de relații amicale, mai ales că majoritatea scriitorilor lucrează în presă. De altfel, cîți critici români mai fac azi cronică de întîmpinare? " Există o explicație!" - vorba unui personaj contemporan (și reprezentativ). Există
Apel patetic by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15882_a_17207]
-
fără putință de scăpare, la toate firele posibile ale unei uriașe centrale de unde suntem dirijați automat prin simple 'impulsuri' ideologice. Robotizarea noastră poate fi dusă însă și mai departe, adică spre o robotizare 'multilaterală'." (aprilie 1980, p. 549); " Tot mai rară până și puterea de a face haz de necaz; necazul e atât de incredibil încât îți vine cel mult să... rânjești sau să urli. Cumințenia românească a ajuns în momentul de față una din slăbiciunile cele mai rușinoase." (decembrie 1982
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
aici." Tresar la auzul numelui. Pornim într-acolo și constatăm că Porto nu este nici plajă, nici vreun loc monden, nici un golf imens, ci o mică adîncitură pe care marea a săpat-o în uscat. Dar lumina este de o rară limpezime, iar la apus totul devine grandios. Văd niște femei, unele așezate pe bănci răsturnate ori sfărîmate, altele stînd pe vine în nisip. Sînt dantelărese pricepute, iar acul jucăuș saltă în mîna lor. Casa lui Niezsche! Un poeta tedesco,5
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
pare nouă întîmplare în viața lor nu e decît apariția vizitatorului radios care le bate la ușă purtînd mereu alte haine. Ceea ce e miraculos în destinul acestor ființe vine din interiorul lor... Așa mi-a vorbit Bergson la una din rarele întrevederi cînd mi-a fost dat să rămîn fără glas în fața blîndei măreții a concepțiilor sale.
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
ochii multora care au văzut (și văd încă) în acest critic doar un militant, un fel de �manager" al generației sale, arătînd în acest fel cît de puțin l-au citit. Doritorii vor găsi în aceste cărți o combinație extrem de rară la noi: noutate și ton temperat, ipoteze imprevizibile și rafinament interpretativ. I.B. Lefter, Scurtă istorie a romanului românesc (cu 25 de aplicații), Editura Paralela 45, 2001, 262 p., f.p.
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
ușor de recunoscut, datorită unui lexic prețios, lucrat desăvîrșit. Dacă nu ar fi și un exercițiu al inteligenței, virtuozitatea de limbaj ar aluneca în verbozitate, în manieră obositoare, într-atît stă pe muche de cuțit ingeniozitatea. Practicînd această orfevrerie a cuvintelor rare, mai ales din registrul neologistic (cum făcea, memorabil, G. Călinescu și cum reușesc și astăzi cîțiva critici, extrem de puțini, cei ce pot să-și rafineze discursul, astfel încît să ilustreze realmente critica expresivă), iubind, cum spuneam, scriitura poeților, Al. Cistelecan
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
mai tîrziu, în 1912, într-un amplu studiu despre opera dramatică a lui Caragiale publicat în Convorbiri literare și reluat, puțintel revăzut, în volumul al III-lea din Critice, din 1915, la Editura Ancora, scria fără să clipească: "Cu toată rara intuiție și puterea de creațiune - darul cel mai prețuit al unui scriitor - opera lui Caragiale ni se pare săpată într-un material puțin trainic. Timpul a început să-l macine încetul cu încetul. Lipsită de adîncime, de orice ideologie, de
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
revenind, precizează: "Părerea lui Zarifopol, care vede în viziunea lui Ion Luca un om caricatural, ni se pare insuficientă; după cum rezistențele tuturor criticilor care au redus valoarea comediilor la document social sunt fundamental eronate. Într-o intuiție monovalentă, de o rară nuanțare, cît privește tipurile și indivizii, Caragiale a văzut concret multiplicat, o unitate umană, dintr-o tulpină robustă a urmărit, cu luciditate, ramificațiile ei numeroase, într-o desăvîrșită arborescență". Iată o judecată de valoare dovedind pătrundere în înțelegere pentru marea
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
în DEX), sau, inițial, "cal (de călărie) de rasă arabă" ( DA), cuvînt de origine turcească. Azi bidiviu e menținut în vocabularul pasiv al multor persoane mai ales datorită prezenței sale în limba populară (în bună măsură convenționalizată) a basmelor; mai rarul bididiu, în schimb, e probabil netransparent pentru cei mai mulți vorbitori. Bidiviu este unul dintre primele cuvinte argotice românești înregistrate și puse în circulația publică, în secolul al XIX-lea, de N. T. Orășanu (1861) și G. Baronzi (1872), care îi indicau
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
spune, contrarul ei, naratorul care le prezintă e un cîrcotaș molipsit el însuși de un comportament verbal tipic femin: "Cealaltă, T., spre care mă îndrept acum, o blondă vaporoasă extrem de bine îngrijită și răspîndind mirosuri de parfum dintre cele mai rare și scumpe, T., deci, e decoratoare doar, nemăritată, cu un iubit, scenograf, rămas în Canada. Cam rău. Unii o ocolesc. Evenimentul e prea aproape. Prietena ei, urîtă, cum se împrietenesc și adoră urîtele frumoasele, prietenii de nezdruncinat și de o
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
grea literatura...". Fulgerat de gânduri sumbre", dezamăgiri, tristeți, poetul nu-și pierde încrederea totuși, în nobila-i îndeletnicire "Cât timp în mână tot mai ții condeiul/ În tine află-ți rostul și temeiul/ Și-n plopii tăi înalți cu frunza rară." Dar nu atât nostalgia timpului trecut impresionează aici, cât mai ales un fel de umor trist, aș spune, aproape macabru, un fel de râs printre lacrimi, datorat împrejurărilor, așa ca în Sonetul 20: Rezist și eu cum pot, să nu
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
sau detașată, de persiflare, dincolo de gândul sfâșietor al zădărniciei și, cu toate că "scrisul e-o povară" și: O noapte dau pe-un vers, în disperare/ Cu gestul unui rege: - dați-mi versul/ Acela chinuitul, ștersul,/ Ca un metal bătut în pietre rare, Ion Horea are, totuși, siguranța creatorului dintotdeauna care-și cunoaște menirea. Și care știe a-și prețui poezia: " Doar versul meu e unicul din multe Cât stă urechea lumii să le-asculte Și-n tot ce fac numai pe el
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
explicabil) Jung, deși nu-i imposibil ca Freud să fie invocat totuși mai frecvent. Cartea atrage prin curajul ei, dar cele două discursuri (de teorie a artei și psihanalitic) par a stabili contacte mai curând întâmplătoare. Excepțiile - ca Pollock - sunt rare, cel puțin aici. Cu toate acestea nici o promisiune nu e încălcată, autoarea rămânând cu consecvență sub semnul conjuncției separatoare din titlu. Anca Oroveanu, Teoria europeană a artei și psihanaliza, col. "Biblioteca de artă. Teoria și filozofia artei", Editura Meridiane, București
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
militanți, toți, de fapt, au fost preocupați absorbant de această dilemă fundamentală. Și o regăsim, în fond, și în deceniile comuniste de la ridicolii lor conducători, la ideologi și gînditori. Aici, repet, în această dilemă fundamentală, se consumă, de fapt (cu rare excepții, ca, de pildă, amintita carte a lui Mircea Florian sau cărțile de indianistică ale lui Mircea Eliade) zbaterea întregii cugetări românești de aproape două secole. Un bun portret i se creionează lui T. Maiorescu, de numele căruia se leagă
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
Alin Gheorghiu, Cornel Radu Constantinescu s-a stins din viață după o lungă suferință și după un zbucium continuu în istoria măruntă. Apariție exotică în spațiul nostru public și în sălile de expoziții, cu chipul său palid și cu barba rară a unui mandarin oriental, cu trupul împuținat, pierdut sub faldurile unui trenci fără vîrstă și apăsat de baierul aceleiași genți de umăr, cu ochii umbriți de niște ochelari prea mari pentru un chip atît de fragil și cu țigara fumegîndu-i
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
contextele și în semnificațiile sale mai largi, tăcut și, aparent, retractil ca prezență imediată, CRC se manifesta, în fața colii de scris, într-un mod nestăpînit și devastator. Avînd o perfectă proprietate a termenilor, o capacitate firească, și cu atît mai rară, de a distribui ironia, sarcasmul și spiritul polemic în construcții retorice grave și cu o bogată substanță analitică, el a acoperit, de-a lungul multor ani, atît nivelul criticii de întîmpinare și al textului de receptare, cît și pe celălalt
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]