712 matches
-
sfârșitul care să încoroneze opera? Iarăși mă supraevaluați crezând că pot răspunde la o astfel de întrebare. "Ratarea" nu-i întotdeauna descalificantă. Nu scrie Mircea Ivănescu o epopee a ratării? Dar cine, în afara lui, ar îndrăzni să-l considere un "ratat"? Nu vorbea Faulkner despre "bravura eșecului" și nu-și prefera el, între propriile cărți, Zgomotul și furia tocmai pentru că era "cea mai bună ratare"? Fiecare se ratează singur, nu pentru că i-o spun ceilalți. Pentru că ratarea se face în funcție de propriul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
reușit în proiectul "Familia". Am o teorie despre ratare. Doar mari scriitori au ratat, au ratat rotunjirea operei, din cauza alcoolului, femeilor, aburilor tari ai succesului, morții sosite intempestiv. Dacă aș avea timp aș scrie o carte despre cel mai mare ratat din istoria literaturii universale: Balzac. Ce proiect măreț a avut și cum l-a realizat el doar pe sfert! Mă rog, sfertul ăsta face cât proza unei nu știu cărei literaturi de două sute de ani, dar tot de o ratare vorbim... De ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
oficial, "purificarea" ideologică. Am evocat de mai multe ori acest episod, deoarece consecințele lui mi-au măcinat tinerețea. Până în apropierea vârstei de 30 de ani, mă simțeam captiv al unor împrejurări vitrege, fără nicio speranță. Eram convins că sunt un ratat definitiv. Sărăcia făcea un înfiorător parteneriat cu izolarea de lumea civilizată, cu un climat al subculturii. Negura părea că va dăinui o veșnicie. Revenit în presă, în 1965, când am ajuns redactor al revistei "Familia", atunci reînființată, am avut în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ratări necesare? Asta nu e treaba mea, ci a destinului și a criticilor și istoricilor literari. Ar trebui să aflu cine sunt cei care au izbutit și cine cei ce s-au ratat. Ar trebui să aflu rațiunile pentru care ratații sunt considerați ratați. Și, pentru a răspunde aici întrebării care urmează, am să spun că în mare parte poezia mea s-a construit pe ratări existențiale, iar izbânzile din viața mea s-au construit (și) pe ratări în poezie. Aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ce câștig? Vorba filosofului Alexandru Dragomir, reluată de Patapievici: "Ce se pierde atunci când ceva se câștigă?". Bahluiul literar, cu o anumită periodicitate, fie că plouă sau nu dă peste margini cu întreaga mocirlă a invidiei, resentimentelor, dușmăniilor celor nerealizați, a rataților, animați doar de pofta de a distruge orice încercare de afirmare a unei tradiții literare, a unei direcții culturale, în genere, în contra celor care se străduie să edifice. Ei nu propun nimic în loc, dar s-ar simți bine dacă am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de viața reală". Nu spun că poezia mea a fost extrem de greu acceptată de critica literară, a trebuit să aștept șase ani să debutez editorial (în 1974, după o serie de șapte tentative de sinucidere din 1973, considerându-mă un ratat incurabil, mi-am definitivat și dactilografiat primul volum de versuri, după ce m-a prezentat, cu clarviziune, în revista Familia, Ștefan Aug. Doinaș; nu contează că la 21 de ani am fost un ziarist care publica texte cu acoperire estetică, valabile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un veleitar, un impostor în literatura pe care o scriu (nu mai pun la socoteală dușmăniile, jignirile publice, reaua-credință dusă la extrem, acuzarea că sunt supraevaluat, sau fără talent, sau mediocru), motiv să mă gândesc la ratare, că sunt un ratat dar mă agăț iar de faptul că am avut noroc, de-a lungul vieții am primit premii acordate de jurii literare extraordinare (cu critici mai mult decât credibili), și asta m-a salvat, m-a făcut să cred că merită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
autoritate. De-a lungul istoriei ei, literatura română a avut și are mii de nume de scriitori de calitate, dar numai unii intră în prim plan, ce-ar însemna să-i trecem pe cei mai puțin răsfățați de soartă, la ratați? E aberant, sensibilitatea e atât de diversă în poezia scrisă în limba română, încât n-aș arăta niciodată cu degetul pe un poet că e ratat poate fi mai puțin accesibil, sau mai neinspirat, dar nu un ratat. Apropo, eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
soartă, la ratați? E aberant, sensibilitatea e atât de diversă în poezia scrisă în limba română, încât n-aș arăta niciodată cu degetul pe un poet că e ratat poate fi mai puțin accesibil, sau mai neinspirat, dar nu un ratat. Apropo, eu am scris în toate genurile literare, mai puțin am scris critică literară, cronici, recenzii (pentru care consider că trebuie să ai școală, critica și teoria literară având legătură și cu știința, nu numai cu intuiția). Din acest motiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu schema”, cineva care să pună la cale combinații și să le spună exact ce să facă. Cum nici un „tip cu schema” nu ar fi vrut să aibă de-a face cu niște oameni atît de vădit inepți, ghinioniști și ratați, Își continuau căutarea, fabricînd minciuni sfruntate despre marile lor lovituri, „revenindu-și” ca spălători de vase, vînzători de răcoritoare sau chelneri, prăduind din cînd În cînd cîte un bețiv sau poponar temător și căutînd, căutîndu-l mereu pe „tipul cu schema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-ne operele lor: Anghel, Iosif, Pătrășcanu, Galaction, Goga, Macedonski, Oresti, Davidescu. Diamandy era foarte deștept, cult, plăcut și simpatic, unul dintre rarii români spirituali și știind să stea de vorbă într-un salon, dar dezechilibrat, ambițios și, în rezumat, un ratat. În București se agita mult Alexandru Beldiman; a ținut la Fundația Carol I o întrunire pentru a se consfătui ce atitudine să ia România. Numai cu invitațiuni se putea asista și acestea, nominale, trebuiau depuse la intrare pentru a controla
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Vâlcu (3), Ciuraru (3), Vântu (2), Niga (2), Câlici (2), Ilișescu, Chelaru, Ciorâță. Antrenor: Ion Arsene. SPARTAC: Zaman - A. Marin (8), Vlad (4), Chirigiu (4), Georgescu (3), Gheorghișor (2), Marinescu (1), Mocănița, Țigănuș, Poșircă. Antrenor: Dan Cărămizaru. 8 DECEMBRIE Derby ratat: CSM Ploiești - Știința Bacău 33-23 (9-10) Handbalistele de la Știința Bacău au pierdut categoric derby-ul cu prima clasată din seria A a eșalonului secund, după o primă repriză pe care o încheiaseră în avantaj. “Am avut o primă repriză foarte bună
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
sau să discute cu un vecin. Sau mai are ocazia să reguleze și el ceva prospătură. De cele mai multe ori, jurnalistul ăsta resentimentar e gata să-ți povestească: „Ce-ar fi fost el dacă...”. De fapt, el nici măcar ratat nu e. Ratatul are un anumit farmec. El e un mediocru. Și abia acești mediocri resentimentari sunt niște inși extrem de periculoși. Țucălarul ăsta e exact individul care: „A avut de gând să...”. Ce-ar fi fost el dacă. Pentru el, cele mai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
asta mai târziu, când s-a lămurit, și-a luat calabalâcul. Problema e că noi întreținem toată cocina asta făcând reclamă an de an facultății, trimițând alți și alți nefericiți la pregătire. Ne e jenă să recunoaștem că suntem niște ratați, că n-avem nici un viitor. Io măcar am scăparea asta cu scrisul. Dar sunt atâția colegi tabula rasa. Și io am nevoie de oameni care să mă incite, care să-mi piște orgoliul, să mă oblige să-i cuceresc, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a pus niciodată nimic la suflet. Nu l-a afectat nimic de a putut trăi atât. E ultimul argument al tipilor care au trăit degeaba până atunci. Faptul că acel profesor desconsideră elevii ascunde crunte complexe. Profesorul se consideră un ratat, nu-i place absolut deloc ceea ce face, îi vede pe puștii care probabil speră să învețe, mai și citesc, mai au încă iluzii, cai verzi pe pereți, iar el îi tratează acru. Ce, mă, vreți să ajungeți și voi ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Berceni piticul. L-am împachetat în mașină și el ne făcea bezele. Mă, copii, doar voi țineți la mine! Pif i-a dat și un bilet de tramvai. Du-te, tată. Pupa-ți-aș protofelul! Un fel de solidaritate a rataților. A alcoolicilor. Pif și dacă s-ar lăsa de băut tot psihologia asta de alcoolic ar avea-o. Odată chiar s-a lăsat Pif de băut și i-am explicat că și abstinența asta e tot o formă de alcoolism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
șederii lui În Germania, unde și-a petrecut șase ani de cafenea müncheneză fără să-și fi luat un doctorat oarecare, ca cel din urmă dintre români, Nae Ionescu făcea totuși față oricărei si tuații, cu scăpările și piruetele proprii ratatului, unii i-au zis [ratat] superior, dar, mai sigur, de o inteligență asimilatoare, ingenioasă și, de aceea, cu ce ritoare, compensând cu priso sință, ba chiar Întrecând inteligențele noastre medii, ale celor din „galerie“. Iată pentru ce nu l-am
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
merge de partea norocului. E ca și cum ar fi avut de ales între dreapta și stânga și un fix negativ al minții i-a tras mereu spre stânga, unde au dat numai de fundături. M-am gândit adesea la câțiva dintre ratații de prestigiu ai generației mele dintr-un motiv pe cât de banal, pe atât de șocant: când ne întâlnim, toți se miră că lucrez zilnic, că scriu zilnic. Parcă s-ar fi vorbit să-mi pună aceeași întrebare: „Cum, tu chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cunoscut mai mult de o sută de iepe, Dhaulagiri e tatăl a abia 25 de mânji. Prea puțini. Se vorbește urât de Dhaulagiri, veterinarii apreciază că fecunditatea lui tinde spre zero, proprietarii îl disprețuiesc, toată lumea înțelege că armăsarul e un ratat, un neputincios. Atunci, importatorii lui hotărăsc - cu majoritate simplă de voturi - să-l omoare, pentru că parazitismul nu poate fi acceptat într-o herghelie. Pac - Dhaulagiri e împușcat în septembrie 1967. Câteva luni mai târziu - lovitură de teatru: Dhaudeviri, un fiu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
împlinească, n-a fost pentru mine. Ulterior, anumiți indivizi care aveau interesul sau erau puși să mă denigreze, mi-au făcut ,,loby” cum că n-am fost în stare să-mi fac o familie, că eram un însingurat, adică un ratat care se izolase de ceilalți datorită frustrărilor. Din nou, nu eram ca ei. Acei indivizi mă blamau pe la colțuri, dar tocmai golănimea securistă era cea care îmi făcuse tot timpul probleme din umbră, era la originea acestor neîmpliniri în plan
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Dar nu vezi, sunt o mie de nebuni care se droghează și fac rău tuturor. E un război psihologic, care dacă îl începi nu se mai termină. - Eu îmi doresc totdeauna să fiu eu însumi. Nu omul visurilor. Nu un ratat sau o epavă. - Îmi spui niște lucruri care mă uimesc! Dar de fapt ce învârtiți voi acolo, mai exact? - De toate, în afară de a practica hoția și de a omorî pe cineva. - Sună cam periculos, chiar îngrozitor. - La început, atunci când mă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
spre această platitudine, spre mediocritate. Un ideal comun este un ideal mediocru. Prezența lui Petre țuțea are sens, desigur, dar mai degrabă ca un fel de ipostază fizică a ideilor lui Cioran ; în fond, pe Cioran l-au atras întotdeauna ratații (în episodul al II lea, două secvențe cam lungi înfățișează un nebun și un bețiv). Un sfânt, în bestiarul cioranian, își are, așadar, locul : este de presupus că acest lucru va da un nou impuls țuțomaniei ce ravajează Bucureștiul (și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Cu bine, Petre! Am să mai trec... Vreau să plec, dar Graur îmi mai ține încă mîna într-a lui: Cît privește piesa de teatru, construiește-ți eroii cum vrei. Dar nu uita un lucru: pentru inventatori, fie ei și ratați, nu s-au făcut prea multe, ca să vii tu acum și să-i beștelești. Orice idee tehnică neaplicată e ca un manuscris literar nepublicat, numai că manuscrisul, dacă e bun, înfruntă timpul și rămîne al celui ce l-a creat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Costel, Îți scriu cu întîrziere; de data aceasta însă am prea multe motive. După revenirea la Iași (acele trei zile au fost o evadare liniștitoare) asupra mea s-au abătut furtuni mari. Situația s-a agravat chiar, deoarece nulitățile și ratații (dintre care unii țin încă în mîini puternice frîne) au totuși un talent: de a se găsi cu ușurință și a face gașcă. Ai văzut că impotentul intelectual Sîrbu a publicat cîteva rînduri contra mea, crezînd că se recunoaște în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de încărcată de o căldură exotică, tropicală, nefirească, ar fi fost mai cuminte să fi rămas la hotel unde era liniște și răcoare. Dar nu am știut niciodată să-mi folosesc timpul liber și să-mi stăpânesc înclinațiile de vagabond ratat. Fără să mă gândesc, am coborât la Crângași, am urcat treptele către Piața Crângași și, lovit de căldura toridă, năucitoare, mi-am găsit o masă la o terasă umbroasă, destul de dubioasă, nelipsită de farmecul tuturor teraselor bucureștene "destul de dubioase". Sorbeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]