725 matches
-
lui Paul, cu o farfurioară în mână, ceru permisiunea să treacă printre masa lor și masa învecinată căci locul de trecere se pare că era prea strâmt. Paul fu nevoit să de ridice și să-și tragă scaunul. Când se reașeză, privirea Getei parcă se mai îmblânzise. Îi spuse: Trebuie să recunosc însă că tu n-aveai ochi nici pentru altele. Cel puțin, eu nu cunosc vreo colegă care să te fi cucerit. Deși au fost vreo două care au încercat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
foarte mari, decesuri ale persoanelor dragi nouă, boli grave și tot felul de probleme trebuie să mulțumim, sincer, lui Dumnezeu pentru că ni le-a trimis, ajutând astfel evoluției și purificăirii noastre. Rugăciunea este o mare forță ce restabilește echilibrul organic, reașezând toate celulele și funcțiile corpului în fața puterii infinite a lui Dumnezeu. Astfel putem obține vindecare, liniște și refacere. Rugându-ne. Nu întâmplător cea mai cunoscută rugăciune creștină, Tatăl Nostru conține 7 cereri în cuprinsul ei. Rostirea ei activează cei 7
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
de cap decât să-mi fie de vreun folos. Nu înțelegi. Tot... — Mă duc să fac o baie. Urăsc șahul. Unde ieșim? N-am chef de indian sau chinezesc. Sau grecesc. Vreau la Kreutzer. — Dacă acolo îți place. Mi-am reașezat piesele pe tablă. — Ai un păr groaznic. Ar trebui să mă lași să ți-l tai. — Știu. Chiar în aceeași după-amiază dădusem douăzeci de lire pentru capul meu. Micul poponar mi-a căutat prin bucle, apoi și-a strâns buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
soarele dogorea ca niciodată: totul se învârtea și era încins. A trecut amețeala. Apoi febra. A rămas o sfârșeală. Donna Iulia zicea că o lene. Spre toamnă a prins ceva puteri. A lucrat o broderie complicată. A spălat geamurile, a reașezat lucrurile în dulap. Poate se întorcea Tim. Încă patru ani, scrisorile acestuia - tot câte una, pe la Crăciun - nu au adus nimic nou. Dar ultima schimba totul. În câteva rânduri, Tim dădea drept sigură, absolut sigură, întoarcerea sa în anul următor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nouă construcție, mai ales că el îndreptase multe din omisiunile unor arhitecți grăbiți să-și încaseze onorariul. Nu era orgolios, dar acum, când această clădire putea fi socotită cea mai somptuoasă din urbe, crescuse chiar în proprii săi ochi. Își reașeză cravata, bău zorit cafeaua răcită, care avea toate deliciile unei băuturi fade, verifică apa, gazul, lumina și ieși în stradă. Privi o clipă trecătorii care se perindau prin fața sa ca pe ecranul unui cinematograf. Dacă ar fi avut mai mult
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ambii. Deci, acea mulțime de pușcăriașe, acceptau, aplaudând acel gest, profund uman, al celor doi. Desprinzându-și mâinile, degetele, delicate și ușor, ca un frumos nor, bântuind cerul unei zile de vară, s-au desprins, unul de altul, frumoasa deținută reașezându-se pe scaunul de pe care se ridicase, iar șeful statului Ioio,întorcându-se la pupitru și continuându-și lecția de educație, pe care o dădea, locatarelor închisorii, dar, și lumii de telespectatori. A urmat un scandal enorm. Răscolitor. Parte din
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Cu toate că nu era prea curios din fire, de data aceasta, drumețul, întârzie cu privirea asupra hârtiei, ca un steguleț, pe iarbă. Privea insistent. Se ridică, făcu doi pași, se plecă, smulse mesajul vremii din capătul crenguței, reveni pe bancă, se reașeză și începu să citească: Nu m-a învățat nimeni. M-am învățat singur să iubesc. Să fac dragoste. Doar o dată, i-am văzut, pe mama și pe tata, făcând lucrul ăsta. Ea s-a așezat pe spate. Și a desfăcut
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Și cum vă gândiți să procedați când veți dori chiar dumneavoastră să puneți o întrebare doamnei acuzatoare? Avocatul acuzării: Păi este foarte simplu. M-am gândit și la asta... Mă ridic foarte repede din scaunul inculpatului, pun întrebarea, apoi mă reașez, nu tot atât de repede... timp în care mă gândesc la răspuns. Asta simplifică mult lucrurile... Pentru că eu cunosc deja răspunsul la multe din întrebările ce ar putea surveni, nu mai e necesar să le pun. Doar dacă ar fi absolută nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
precizare. Din nou în fața auditoriului.) Avocatul acuzării: Clienta mea încă mai speră să găsească un partener loial lângă care să-și petreacă zilele senectuții. (Râsete în auditoriu. Avocatul, ușor jenat.) Eu nu fac decât să reproduc dorința doamnei acuzatoare. (Se reașază în scaunul inculpatului. Picior peste picior. Își drege vocea.) Judecătorul: Starea civilă a doamnei acuzatoare este de minimă importanță. În sfârșit, să auzim plângerea dumneavoastră către doamna Dora. Avocatul acuzării (pe post de Cleopatra): De bună seamă, trigamie și tulburare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ale "locuinței noastre", cum spunea ea, așa cum ar face o soție iubitoare ce urma să plece într-o călătorie lungă. Și, dintr-o dată, haosul din camera mea, cel pe care-l las adesea în urmă de câte ori călătoresc, pare să se reașeze, să se ordoneze, acum, că este amintit și restructurat de ea, până la cele mai mici detalii: facturile neplătite, poșta nedeschisă, cămășile neduse la curățat, corespondențe neterminate. Și, în timpul acesta, îmi strânge mâna de câteva ori, îmi mângâie în treacăt obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de douăzeci de ani. Celelalte cărți i-au făcut loc reverențios, semn că i-au păstrat poziția de cinste în tot acest răstimp, fără să se prăvălească leneș una peste alta, puțin îngrijorate de îndelunga ei absență, apoi s-au reașezat, înghesuite, pregătindu-se pentru somnul lor îndelung. Acest pasaj probabil că s-a instalat în memoria ei fără ca ea să-l conștientizeze, să se gândească la el vreodată. Știa că el există, fără să și-l poată aminti așa cum și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
l-a putut aminti, dar l-a recunoscut, l-a recunoscut încă din primele rânduri. Conferința doctorului Krokowski este o disertație despre boală, suferință și iubire. A intuit instantaneu că tocmai acest fragment îl căuta. De data aceasta l-a reașezat în memoria ei pentru totdeauna, era sigură de-acum că textul va rămâne în răbojul amintirilor ei, dincolo de acele trei luni care i-au mai rămas, dincolo de timpul ei. Boala se instalează numai în absența sau imposibilitatea iubirii. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la fel cum se amestecă cărțile de joc într-o ședință de prestidigitație... Apoi o închide brusc, pleznind-o cu zgomot și pornește cu ea pe culoarele librăriei către o zonă în care spațiul se reorganizează: corpurile de bibliotecă se reașază pe o dimensiune verticală, rafturile foarte lungi se îngustează și urcă ca o viță-de-vie, culoarea lor de lemn natur devine subit neagră. Dintr-o dată, suple și lugubre, rafturile adăpostesc cărți de colecție, monocrome, îmbrăcate în piele, cu încrustații. Din loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a neputinței. Da, putem sta oricând de vorbă cu Dumnezeu; condiția este să discutăm despre vreme, despre poezie, despre patimile firii. Nu trebuie să cutezăm să știm mai mult. Întreabă-te mai mult și ascultă cum se așterne tăcerea! Mă reașez lângă îngerul ușor contrariat, gata să-și desfacă aripile. Ești un înger complet nesincer! îi mai spun. La fel de nesinceră ți-e înfățișarea; nu se poate spune dacă ești înger sau pasăre. Mă uit semnificativ la mâinile ce-i freamătă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
au uscat, și-au pierdut strălucirea. Pieptul mi s-a răsucit înăuntru, într-o scobitură. Deschid ușa. Pe prag, zace, sfâșiat, cel mai tânăr dintre sentimentele mele. Cel mai jalnic și mai mic. Îl recompun bucată cu bucată și-l reașez la locul lui, în scobitura pieptului, rotundă ca o lingură. E mai bine așa. În fond, așa e mult mai bine! New-York 2008 Cuprins Prefață ............................................................................ 5 Scurtă dare de seamă (Prolog) ............................... 13 Ciclul Animus ............................................................ 17 Sub semnul Aspidei ..................................................... 19 Okurina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
brățări ar fi remarcat cât erau de prețioase, dar nu i-ar fi dat niciodată prin minte că femeia avea cu zecile. Astfel, etalarea lor devenea acoperirea cea mai bună a secretului. În fantezia lui Dante, toate amănuntele poveștii se reașezau, precum piesele din mozaicul lui Ambrogio. Ura lui Acquasparta față de această femeie, Încercarea lui de a o acuza de erezie ca să o poată aresta, urmărirea meșterului la Roma, iar apoi uciderea lui. Asasinarea lui Teofilo, care descoperise secretul aurului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Și apoi, Dina m-a rugat să o las să se spele de vânătăile și de atingerile ăluia și, de fapt, asta am rugat-o și eu... Și apoi, Dina și cu mine am ajuns acasă, iar Dina s-a reașezat pe covor și s-a hotărât să se demachieze, să-și scoată din pori toată scârba și obida fondului de ten al blestematelor zile. Când a adormit, din nou, în patul nostru comun, am sărit într-un picior, m-am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-i face cu mîna, dar Paula mă apucă de cot. — Charles... — Ce-i? — Controlează-te. Te preocupă mai mult Bobby Crawford decît propriul tău frate. — Nu-i adevărat. M-am dus după ea În dormitor, unde s-a apucat să reașeze În valiză hainele pentru Frank. Dar Crawford e un tip interesant, i-am spus. El și Estrela de Mar sînt totuna. Am vorbit deunăzi cu Sanger - el crede că reprezentăm prototipul tuturor comunităților nelucrative din viitor. — Și ești de-acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-lea până În zilele noastre. În consecință, alte nuanțări ale tipului și stilului dandy, alte aproximări (prin extensia ori restrângerea sensului); cât să i se piardă Însuși conturul, și așa tremurător. Din nou, Împăciuitorismul senin al lui Carassus (la care subscriem) reașază lucrurile În matcă: „La Început dandy-ul a fost un tip plasat În istorie și limitat ca atare prin configurația sa anecdotică. Dar mai există un soi de dandysm ideal, o concepție imaginară și, de altfel, variabilă a dandysmului, căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În toate trenurile și face parte din toate modele până la moarte”1), Încercarea noastră de a ordona un fenomen În disoluție se dovedește mai mult decât riscantă. Armistițiu, revoluții, reîmpărțirea lumii, avânt economic, progres: un peisaj În care arta se reașază spasmodic, topind de-a valma curente, tendințe, școli, grupări, stiluri. O coexistență câtuși de puțin pașnică În care, Întrebuințat din nou ca hârtie de turnesol, dandysmul distinge și se distinge tot mai greu. Pe de-o parte, „marii seniori” ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de om1. Alți autori, mai aplecați spre interpretări sociopsihologice, Îi refuză dandysmului și aura de Narcis, dar și tinicheaua de vanitos. Într-un spirit ceva mai pedestru, ei deslușesc În dandy produsul tipic al unei societăți În care clasele se reașază precum plăcile tectonice. De cele mai multe ori descins din burghezie, cum s-a văzut deja În excursul nostru istoric, el Încearcă să Își găsească o nișă aristocratică. Fapt Îngăduit de „slăbirea” frontierelor sociale datorită democratizării. Voința de ascensiune, uneori de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
crezut sau, mai degrabă, cine ar fi putut să nu prevadă așa ceva? Schimbarea aceasta s-a produs În sensul coborârii unei pante continue. Victimă a vieții sale istorice, Anglia, după ce a făcut un pas spre viitor, a revenit să se reașeze În trecut. Atât de sus, navigând pe mările timpului, ea nu rupe niciodată cu totul - precum Corsarul celui mai mare poet al său - lanțul care o leagă de țărm. Pentru ea, care reține totul, păstrează totul, obișnuința supune Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
chiar atunci, se auzi o voce din sală: —Violet! De când nu te-am mai văzut! Violet se roti pe un călcâi, răsucindu-și gâtul cu puțin mai mult avânt pentru ca pletele sale lungi să se arcuiască și apoi să se reașeze într-o perdea bogată. —Exerciții pentru o reclamă la șampon, le spuse lui Hugo și lui Sally. —Philip? spuse ea, uitându-se cu atenție spre sală. Dumnezeule, sunt ani de zile. Mă tem că ne-ai prins într-un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cuvintelor sale... El este unica noastră șansă, el este Mesia, el este ultimul mare învins al cerului... A venit, a văzut, a luptat, a învins! (Îl sărută pe frunte.) Atât! (Personajele sunt impresionate; totul se petrece în sobrietate; GUVERNATORUL se reașază; face un semn; CĂLĂUL este atent; ridică satârul; lumina scade; mâna guvernatorului coboară; CĂLĂUL lovește; capul lui ARTUR se rostogolește jos, ca în filmele desuete, proaste, de groază; pe capul tăiat a rămas o expresie ciudată, ca și cum ARTUR, în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să te ții pe rând, când cu o mână, când cu alta... PARASCHIV: Am vrut să te omor astă-noapte... (Scrâșnind.) Era cât pe ce să te omor astă noapte... MACABEUS (Continuă operațiunea cu sticlele.): Și? Ai adormit? PARASCHIV: Da... MACABEUS ( Reașază câteva cioburi.): Din moment ce nu m-ai omorât... (Sparge o sticlă.) aș putea spune că mi-ai salvat viața... PARASCHIV (Aruncă găleata și se agață și cu cealaltă mână; MACABEUS prinde găleata din zbor.) MACABEUS: Așa! Acum ai tot ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]