1,916 matches
-
Regatului În opera construcției naționale. Lucrurile, În privința istoriografiei constituirii Regatului, aveau să stea cu mult mai rău după 1945 și, decis, odată cu „manualul Roller” din 1947. Rechizitoriul sever făcut „soluției monarhice”, ca gir dat „alianței burghezomoșierești”, teză „cominternistă” indicând caracterul „reacționar” al instituțiilor și politicii românești, de Lucrețiu Pătrășcanu În Un veac de frământări sociale <ref id="12">12 Lucrețiu Pătrășcanu, Un veac de frământări sociale, București, 1945. </ref>, „acoperea” lipsa de referințe argumentate asupra momentului 1881. Până la tratatul academic de
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
contravenind „comunismului național” și „protocronismului cultural” <ref id="13">13 V., pentru critica fenomenului „protocronist”, Alexandra Tomiță, O istorie „glorioasă”. Dosarul protocronismului românesc, București, 2007. </ref>, s-a făcut treptat, până spre 1989. Dar și degajate de „teza caracterului definit reacționar al regimului monarhic”, referințele asupra constituirii și, În genere, a istoriei Regatului au avut de suportat până la evenimentele din decembrie ’89 un alt „clișeu ideologic”, anume, primatul „valoric”, de semnificații afine lui, al ideii de republică la români <ref id
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
Ion Mihăileanu, Petre Solomon, Vladimir Colin la ancheta organizată de B. Elvin și adăpostită în numerele 8 și 9 din 1948, pe tema „Cum vedeți modalitatea de creație a tinerei generații artistice?”. „Lupta” se dă acum „împotriva rămășițelor unei educații reacționare, a unui mediu de cultură viciat și a unei origini sociale predispunând la rătăcire în mlaștina idealismului” (Paul Cornea), iar problema artistului tânăr „e una de eficiență în prezența lui fermă, răspicată, structurală, pe acest șantier care e țara de
STUDENTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289989_a_291318]
-
Un prilej pentru o anchetă cu vizibile conotații eticiste se întâlnește în Un mincinos în plus... (1985), unde personajele se împart, aproape de la început, în serii maniheiste: „cei buni și drepți” (un milițian și un portar, fost boxer) împotriva celor „reacționari” (un bigot perfid și un șofer afemeiat, vinovat moral de moartea unei fete înțepate de un roi de albine). Are loc și o dezbatere privind existența lui Dumnezeu, uzând de „ironiile” ieftine ale ateismului. Motivul accidentului este reluat și în
TANASACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290049_a_291378]
-
urmat, țarismul și-a intensificat ofensiva Împotriva mișcărilor naționale din imperiu și, În mod implicit, și asupra celei din Basarabia. Manifestări de rezistență ale românilor basarabeni În cadrul politicii asimilatoare În perioada reacțiunii țariste În perioada de după iunie 1907, politica șovină reacționară țaristă a atins apogeul. Unul dintre principalii „teoreticieni” ai naționalismului velicorus, M. Menșikov, susținea că „statul rus este stat al rușilor”, iar celelalte naționalități sunt de mâna a doua <ref id="43">43 A. M. Avereh, P. A. Stolâpin i sudibî reformî
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
spera să realizeze întemeierea ideologică a curriculumului. În anii ’80, „uraganul Wexler” s-a abătut asupra așa-numitei „noi sociologii” în Social Analysis of Education: After the New Sociology (1987)69. După el, reprezentanții noii sociologii educaționale sunt, de fapt, reacționari. Îi avea în vedere pe Bourdieu, Passeron, Bernstein și pe emulii lor americani. În legătură cu Apple și Giroux, nu i s-a părut suficient calificativul „reacționari”, considerându-i pur și simplu „schizofrenici”. În anii 2000, Wexler și-a nuanțat această poziție
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
After the New Sociology (1987)69. După el, reprezentanții noii sociologii educaționale sunt, de fapt, reacționari. Îi avea în vedere pe Bourdieu, Passeron, Bernstein și pe emulii lor americani. În legătură cu Apple și Giroux, nu i s-a părut suficient calificativul „reacționari”, considerându-i pur și simplu „schizofrenici”. În anii 2000, Wexler și-a nuanțat această poziție vehementă. În 1989 s-a auzit o „voce cu alt timbru” în teoria politică a curriculumului: Elizabeth Ellsworth. Prilejul i-a fost oferit de cea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
noii ideologi (filosofie, istorie, litere, drept). Legea lui numerus clausus a acționat implacabil, în anii de început, ca o tactică a partidului de selecționare a celor devotați și „lichidare” a celor ce se puteau opune. Reprezentanții vechii elite erau etichetați „reacționari”, „renegați”, „dușmani ai poporului” și - în numele unui discurs politic voluntarist - li se opunea noua elită, livrată obligatoriu de clasa muncitoare. Discriminarea mergea până acolo încât se făcea o distincție clară între „cadre” (de partid), ca aparat înarmat cu competență ideologică
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
izgoniți în insalubrul subsol, erau cel mult tolerați drept chiriași în propriile case. Dar, pe lângă aceștia, erau vizați «exploatatorii» de diverse categorii (inclusiv, repet: familiile celor arestați și condamnați sau ale celor «fugiți»; dar puteau fi șí mic-burghezi, funcționari etc. - «reacționari», rău-văzuți, oricum, nu din cinul Puterii fățișe sau ascunse. Prin acest procedeu (în fond ilegal, deși conform noilor legi „strâmbe”) se dădea o soluție urgentă, facilă, confortabilă din punctul de vedere al regimului, fără a se construi, imediat, noi imobile
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a prevalat intenția de a institui un control asupra vieții cetățenilor, în detaliile vieții casnice și chiar intime (cine vine în casă, cu cine „au relații”, dacă mai respectă „Sărbătorile” - Paștele, Crăciunul -, ascultă «Radio străin», «Europa Liberă» etc., dacă fiii «reacționarilor» își mai vizitează părinții - de care ar fi trebuit să se dezică, și unii au făcut-o -, cât cheltuiesc - deci mai dețin aur, nedeclarat, «cocoșei», ceea ce a fost șí motiv de arestări, multă vreme, sau, poate, au surse de venit
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
care politizează în grad maxim literatura și - cum s-a spus - „literaturizează politicul” (M. Nițescu) prin apropierea sloganului de un limbaj cât mai literar, figurat și parabolizat. Nefast exponent al dogmatismului proletcultist, îl consideră pe Eminescu un tip de intelectual reacționar și nu va ezita să îl declare superior pe D. Th. Neculuță sau să îl elogieze pe Sorin Toma când acesta îl va denigra pe Tudor Arghezi, nici să îl considere pe G. Călinescu „teoretician al formelor descompuse ale artei
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
sociale, un fenomen istoric revolut. Repere bibliografice: Ibrăileanu, Opere, IV, 419-423, 447-450, 468-474, V, 114-123, 140-148, 182-185, 555-574; Duiliu Zamfirescu, Poporanismul în literatură, București, 1909; Victor Iamandi-Adrian, Poporanismul literar al „Vieții românești” , pref. N. Iorga, Iași, 1913; H. Sanielevici, Poporanismul reacționar, București, 1920; Lovinescu, Ist.civ.rom., I-III, 80-119; II, 67-71, passim, IV, 108-135, passim; Ralea, Scrieri, II, 376-379; Lovinescu, Ist.lit.rom.cont., I, 80-119, II, 67-71, passim, IV, 108-135, passim; Mihail Dragomirescu, Sămănătorism, poporanism, criticism, București, 1934; Lovinescu, Ist.
POPORANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
cosmopolite arse la picioarele mediocrităților”, care împreună cu „încrucișarea multicoloră a atâtor reflectoare, trâmbițarea atâtor genii improvizate și prăbușirea atâtor zei adevărați împrumută societății românești o înfățișare trivială, caracteristică doar balurilor mascate”. Gata să-și asume riscul de a fi considerată reacționară, O. nu a putut decât să-și anunțe orientarea și să publice câteva texte meritorii. În articolul Setea de autoritate, Octavian Goga descrie criza socială și morală a epocii, S. Mehedinți analizează însușirile omului de stat. La „Caleidoscop”, ascuns sub
ORIENTARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288573_a_289902]
-
ei o erudiție încă mai fastuoasă, ostentativă chiar, capitonând uneori până la înăbușire firul evenimentelor care precedă, însoțesc sau succedă Revoluția. Cronologia întreruptă, cu deplasări bruște înapoi sau înainte, vocea naratorului-rezoneur care trăiește teama și teroarea aduse de mișcările sociale: un „reacționar” în fond, culisând între relatarea aproape cinică datorită sicității ei, participarea sentimentală și distanțarea ironică - toate acestea definesc o narațiune insolită. Descrierile, portretele ample, prezentările, rezumatele și dialogurile se nasc din alăturări de propoziții scurte, sincopate și gâfâite, cu o
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
mulți autori evocă Înfierarea antropologiei ca ,,știință burgheză” sau ,,imperialistă” În epoca de supremație ideologică a materialismului istoric (Josef Kandert și P. Skalník, Cehia, Lia Melikishvili, Georgia; vezi și Grażina Kubica, Cehia), situație similară cu statutul de ,,pseudoștiință burgheză și reacționară” a sociologiei În România Între 1948 și 1965 (cf. Gheorghiță Geană). În postcomunism, În schimb, antropologia este proclamată (ca În Ungaria, cf. László Kürti) a fi o ,,știință democratică”, venită din afara lumii academice centralși est-europene, sau chiar exaltată (ca În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
tuturor (2001; Premiul special pentru debut „Laurențiu Ulici” al Uniunii Scriitorilor), protagonist este autorul însuși, arestat în 1959, sub acuzația că ar fi negat valoarea unei cărți a lui Zaharia Stancu, Rădăcinile sunt amare, că vădește „ploconire” față de literatura occidentală reacționară, în fine că ar fi participat la un complot studențesc contrarevoluționar. De la Uranus, Jilava, Salcia, Strâmba, Grindu până la penitenciarul Gherla acest element „dușmănos”, „ostil”, „descompus”, „complotist”, cum este etichetat de anchetatori și torționari, cunoaște toate formele de umilire, toată panoplia
PAVLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288741_a_290070]
-
verbală, de tip pamfletar, prin spiritul partizan care le însuflețește. Omul, cu toate că boieria lui e una de rang secundar, ceea ce îl face să arunce priviri piezișe protipendadei, are o teribilă aroganță a castei sale, privilegiile nobiliare fiind pentru dânsul sacrosancte. Reacționar îndârjit și agresiv, el vede revoluția ca pe o zaveră pusă la cale de oameni de rând pentru a surpa vechea și buna rânduială. Cu toate acestea, zelosul militar nu apare mai niciodată ca o figură antipatică. Veșnica lui fanfaronadă
LACUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
ev țesut din reconcilierea săracilor și bogaților a fascinat mai ales ideologia comunistă, care a transformat politica de stat într-o religie de mase. Prețul plătit a fost libertatea a milioane de cetățeni, chemați să se lepede de orice trecut reacționar în scopul eticii revoluționare a Partidului pus în locul Bisericii, Liderul Suprem - sacerdot și profet, deopotrivă - a înlocuit figura Mesiei, iar organele de securitate și control au jucat rolul îngerilor păzitori. Utopia secolului XX a pavat drumul către infern. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de popularitate este tocmai substanța crucialei contribuții a lui Tönnies la teoria socială: cei mai mulți cred că savantul german a propus o antinomie, iar destui consideră că el opta, nostalgic și regresiv, pentru comunitate; ba, susțin criticii săi mai vehemenți, pleda, reacționar și periculos, pentru o comunitate care nu diferă prea mult de cea propusă de fascisme, chiar de nazism 4. Ca și în cazul altor autori stigmatizați astfel, după lecturi sumare și tendențioase, nu s-au reținut mai multe elemente probatorii
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ultima vreme anatemizată de postmoderniști, a dat în America de Nord unele dintre ultimele expresii ale enciclopedismului, prin inițiative precum colegiile de arte liberale, studiul „marilor cărți”, „marilor idei” etc.1 Programul de la University of Chicago - o instituție considerată conservatoare și chiar reacționară în mediile de stânga - a fost ilustrat de personalități ca Hannah Arendt, T.S. Eliot, Hayek, Leo Strauss, Leszek Koßakowski, Edward Shils, Arnaldo Momigliano, Paul Ricoeur, Mircea Eliade, Allan Bloom, Saul Bellow, Franșois Furet și alții. Astăzi, când acest Committee nu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vitală în marele proces de regândire permanentă a fundamentelor culturii și societății; când postmodernismul devine exclusiv autoreferențial și conformist - „disciplinându-i și pedepsindu-i” până și pe militanții săi ocazional sceptici sau șovăielnici -, acest curent devine la fel de conservator (și eventual reacționar) ca și adversarii săi. Singura speranță se leagă de extrema eterogenitate a postmodernismului, din care se nasc din când în când și tensiunile creatoare, autocriticile, vectorii ieșirii din impas. Din acest motiv, ca în toate celelalte curente, câștigăm mai mult
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
față de comunism, de pildă, este considerată de critici ambiguă (asta ar explica și absența unui personaj cu cheie care ar fi echivalentul autorului, precum și unele luări de poziție de după 1989); în fine, pe când mulți occidentali l-au considerat pe Mißosz reacționar, destui polonezi l-au considerat stângist. Ca întotdeauna, e util să cunoaștem personalitățile internaționale și de pe terenul lor de emergență: pentru a rămâne în context, amintesc și figurile altor disidenți est-europeni, mai prețuiți în străinătate decât acasă, unde se cunosc
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
paleoliberalism”, un fel de idolatrie a mâinii invizibile, și 2. culturaliste, mergând de la apologia culturii clasice, trecând prin filozofia politică elină, apoi prin cea liberală clasică europeană (devenită în America tot mai conservatoare), ajungând până la adoptarea unor formule antimoderne, chiar reacționare, de confesionalism, în unele cazuri de fundamentalism 3. Ceea ce a unit toate aceste opțiuni și angajamente până în anii ’60 a fost comuna lor înrădăcinare în înalta cultură și centralitatea educației în viziunile lor sociale, civice și politice. Într-un anume
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Cele două revoluții îi inspiră lui Bloom o analiză contrastivă a Statelor Unite și Europei: pe când clasa mijlocie americană este considerată de toți un factor de progres, burghezia europeană este văzută invariabil negativ - Stânga și Dreapta îl urăsc deopotrivă pe burghez; reacționarii, dezmoșteniții Vechiului Regim, nu au avut pondere în America; religia a fost domesticită durabil în Lumea Nouă, fiind transformată într-un fel de religie civică. și în aceste puncte, Bloom se întâlnește cu Tocqueville; aș putea spune chiar că, dincolo de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Aceeași combinație atașantă și persuasivă de amintiri (cu un minunat pasaj despre falsul gotic de la University of Chicago, singurul gotic accesibil adolescentului Allan David Bloom) și sentințe idiosincratice, de analize judicioase și interpretări riscate, de nostalgie cu ocazionale nuanțe aproape reacționare, nu doar conservatoare. Bloom deplânge declinul universităților europene din vremea sa, care au încetat să mai inspire America, intrată și ea în declin. Sarcina esențială a universității - „a menține întrebările permanente în centrul atenției” -, ca și, legat de aceasta, funcția
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]