1,394 matches
-
25 George Moore a reținut, în însemnările sale la lecțiile lui Wittgenstein, observația acestuia că disconfortul intelectual pe care ni-l poate produce confruntarea cu probleme ale filozofiei tradiționale, cum ar fi cele care constituie miza confruntării dintre solipsist și realist, va putea fi înlăturat numai prin dobândirea unui synopsis asupra multor banalități, a unor lucruri știute de toți oamenii. Este înșelător să credem că ceea ce ne poate ajuta când suntem într-o asemenea situație este analiza, așa cum este ea practicată
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pretutindeni era numai cenușă" etc. Dincolo, nucleul parabolei din Nouă variațiuni pentru orgă este asigurat de mecanica transferului identitar. Deși poate fi citit și în cheie intertextuală (amintind, vag, de tratările cele mai cunoscute ale temei în fantasticul romantic sau realist Lermontov, Poe, Maupassant, Dostoievski ș.a. dar și de scene sau arhetipuri religioase din mai multe culturi), poemul lui Danilov este unul de o frapantă originalitate. O dovedește în primul rând felul în care știe să își pună în valoare calitățile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a suferit metamorfoze mari. Spre sfârșitul secolului aproape nu mai întâlnim imaginea Muzei, Madonei sau Îngerului. Ele se preschimba spre sfârșitul secolului în soție morocănoasa, mama castratoare, amantă sufocanta, femeie insolenta, femeie devoratoare. Românul premodern, de la cel antic până la cel realist, se caracterizează prin valorizarea femeii că muză sau madona, ființa care guverneaza destinele masculine. Această aureola a femeii va fi disputată de românul realist, care-i refuză femeii postura de erou, readucând-o în câmpul realului. Școală realistă caută să
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
belle, riche, élégante et spirituelle est Parisienne" [p.IX]. Fiind de acord, în principiu, cu fiecare dintre aceste epitete, vom observa, la o analiză mai atentă a componentelor acestei formule, relativitatea lor, în pofida adverbului cu semnificație categorica réellement. În ciuda atașamentului realiștilor și naturaliștilor, portretul Parizienelor în românul secolului al XIX-lea nu insistă asupra prozopografiei; el este, de regulă, foarte vag, reprezentând o ființă vaporoasa, purtând amprenta unui tablou impresionist: "Mme Arnoux părut. Comme elle se trouvait enveloppée d'ombre, îl
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
scrisă, regizată și interpretată de ea) în cadrul unei macroficțiuni literare, o ficțiune de gradul ÎI înscrisă într-o ficțiune de gradul I, o punere în abis puternic contaminată de "teatral": coliziunea dramatică, cadrarea scenei, temporalitatea legată, mișcarea spațială. Interpretarea românului realist/naturalist că teatru duce la lectură textului că "text al spectacolului". Fiecare scenă romanesca miniaturizează în felul său teatrul existenței în care Pariziana își trăiește propriul eu că spectacol prin construcții ludice de sine. Am incercat sa intelegem modurile în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
comediei urbane permite elucidarea mecanismelor secrete ale intrigii românești. 2.1.1. Modelul dramatic al românului modern Legăturile literaturii secolului al XIX-lea cu teatrul sunt multiple și complexe. Contrar scriitorilor din secolele clasice (cu excepția lui Voltaire), romanticii și unii realiști și naturaliști din secolul al XIX-lea sunt și autori dramatici sau lansează proiecte dramatice. Exemplar în acest sens este Hugo, iar în jumătatea a doua se cunosc preocupările teatrale ale lui Baudelaire, Flaubert și Villiers, dineul autorilor "șuierați" (Zola
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
esențială pentru descifrarea lumii: "Le théâtre devient vision du monde" [Bury, p.81]. Metaforă teatrului revine frecvent în românul secolului al XIX-lea pentru a denunța ipocrizia societății care ascunde sub aparențele de onestitate diferite ticăloșii. Acesta este laitmotivul românului realist/naturalist, care are ca obiectiv să pătrundă și să dezvăluie realitățile în profunzime. Lumea esențelor se transformă în lumea aparentelor, este vorba despre o nouă percepere a lumii fondată pe "predicatele înșelăciunii și falsității" [v.Giacetti, p.123]. Relațiile sociale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
aparențelor, nici rușii, la rîndul lor, nu-i acordă multă atenție, socotindu-l "ucrainean". Kurkov a ajuns faimos, prin urmare, în Apus, unde volumele sale au fost traduse și publicate la edituri prestigioase. Aici, critica îl vede ca pe un realist tîrziu al societăților postcomuniste. Ironic, nici măcar un astfel de clișeu (pozitiv, în intenția sa) nu rezumă partea viabilă a scrisului kurkovian. Ca și Conrad altădată (care a denunțat superficia litatea apuseană în relațiile cu Răsăritul european, într-un roman politic
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de observator și să căutăm așa cum a făcut-o fizica clasică o reprezentare clară a proceselor fizice în coordonatele de spațiu și de timp." Se întîmplă deseori ca realismul și empirismul să se confunde. De exemplu, oricît ar fi de realist, Albert Einstein susține cu putere că teoria e cea care determină ce anume poate să observe omul de știință. Iată ce scrie într-o scrisoare adresată lui Born: "Am ajuns, prin speculațiile noastre științifice, fiecare la polul opus. Tu crezi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fost făcută ca să o gîndim/ (A gîndi înseamnă a avea ochii bolnavi)/ Ci ca s-o privim și să cădem de acord 163..." Termenul reprezentare este folosit adesea într-un sens relativ diferit. Este postulată existența a ceva exterior (suntem realiști în plan epistemologic), dar se presupune că oamenii au percepții, își formează imagini diferite ale realității. Să ne gîndim la importanța pe care o acordă sociologul, istoricul, psihologul acestui tip de reprezentare. Potrivit modului în care științele umane întrebuințează noțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
există două clase de situații: cele care ar reclama realismul (M1) și cele care ar apela la o viziune constructivistă (M2). Suntem liberi, deci condamnați la alegere. Bineînțeles, suntem tentați să spunem că trebuie să fii nebun ca să nu fii realist atunci cînd, de exemplu, traversezi o stradă. Nebunia și sinuciderea nu fac însă parte și ele din ființa umană? Iată cum, de fiecare dată cînd studiază, scrie, vorbește cercetătorul alege. El optează pentru o abordare realistă sau constructivistă. Nu avem
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
stagnările și regresele. Termenul de "avangardă" a fost preluat din tactica militară. Acolo, el indica formațiile care cercetau situația inamicului înaintea începerii atacului propriu-zis. Artiștii moderniști s-au intitulat astfel pentru experimentele preconizate în noile Manifeste, menite să depășească operele "realiștilor" și "tradiționaliștilor" secolului al XIX-lea. Unul din motivele opoziției față de înaintași era principiul mimesis ului, asociat cu voința de conservare a vechilor mituri ce ar garanta vigoarea unei opere. Dimpotrivă, avangardiștii susțineau superioritatea imaginației și a simbolurilor care surprind
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
care au slăbit virtuțile morale necesare în luptele cu migratorii și cu răsculații. La mijlocul mileniului al doilea, tradițiile medieval-creștine încep să se destrame. Științele medievale tradiționale erau deja uitate în secolul al XVII-lea. Filosofia își încheie aprinsele dispute dintre realiști și nominaliști, care au prefigurat căderile ulterioare în doctrine reducționist-empiriste ori raționaliste, prelungite până în zilele noastre. În Răsărit, Bizanțul a supraviețuit prin combinarea rezistenței armate cu diplomația, prin cooperările cu bogații venețieni și prin ideologia politică mai flexibilă față de aceea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
devin distorsiunile simboliste care se insinuează în arta lor, refuzul mărturiei naturaliste și a fidelității față de lumina zilei la Carrière, eliminarea aspectelor documentare și portanța simbolică la Edvard Munch în Friza vieții sau transcrierea angoasei în măștile sociale purtate în cadrul realist al aspectului monden al Christianei în Aleea Karl Johan seara. Cu angoasa se strecoară în pictura lui Munch și sensibilitatea decadentă și interesul pentru grotescul terifiant al măștilor, carnavalizate în pictura lui Ensor. Munch procedează într-o serie de picturi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Plasa Vaslui - 625 de tineri; Plasa Pungești - 426; Plasa Codăești - 280 și Plasa Negrești - 431”. Raportorul nu uitase să specifice că acești tineri fuseseră „...încadrați pe bază de noi adeziuni”. Totalul de 1756 de tineri ni se pare și nouă realist față de peste 5.000 câți fuseseră recenzați la începutul anului 1946. Visând cu ochii deschiși și dormind cu gura căscată, tov. Bighiu n-a uitat să mai sloboadă un porumbel propagandistic cu ciocul roșu: „...perspectivele de viitor sunt frumoase”. Făcând
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
se hrănește apoi, așa cum am mai arătat, înainte de toate, din analiza sentimentelor și a pasiunilor, este un realism psihologic." Ea e importantă doar în măsura în care cercetătorul de azi, specialist în literatura comparată, ca Ion Breazu ieri, caută pe acel mare scriitor realist european căruia Slavici să-i fie tributar. Să fie Balzac sau Stendhal, Dostoievski, Tolstoi sau Gogol?!" Una din cele mai mari reușite ale acestui prim studiu detaliat consacrat creației lui Slavici constă în delimitarea între biografia și opera scriitorului pe
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
urmă ,,Moara cu noroc este deci o scriere cu tendință, ca și Popa Tanda și Budulea Taichii. Și în ea însă tendința e întruchipată în elemente din viață, zugrăvite cu uimitoare măiestrie realistă. Și, cum se întâmplă adeseori la marii realiști, puterea de observație și analiză, supunerea la obiect a scriitorului depășește (sau chiar contrazice) ideea urmărită de el"31. Viitorul autor al unei Istorii a literaturii române (Epoca marilor clasici) (1980) va adânci în articolul din 1968, Slavici necunoscutul, o
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
naturalism. Tot ce a scris Nicolae Manolescu despre Liviu Rebreanu -naturalistul în Liviu Rebreanu ou le roman tragique (1979) sau în Arca lui Noe (1980) regăsim și la Slavici. Nicolae Manolescu observă referitor la Ion de Liviu Rebreanu: "Titlul de realist, în sensul strâmt care i s-a acordat de la început lui Rebreanu, trebuia privit deci cu circumspecție și legat oricum de maniera lui obiectivă de a zugrăvi lumea mai mult decât de viziunea profundă. El are, în Ion, care este
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
alternativ a înțelegerii fiind strin eticii kantiene. Aspectului formalist, personalist și intelectualist al eticii kantiene, (rupte de orice legtur cu realitatea, dar prețuite cum se cuvine de Ralea: acesta îi va opune Nikolai Hartmann, o moral întemeiat pe existența obiectiv, realist a valorilor, valorile nefiind determinate de dorințele noastre subiective ori de dificultatea de a le îndeplini. Dar cu toate c atît Scheler cât și Hartmann susțin (primul c Actul moral are nu doar o existenț real, obiectiv și aprioric, iar
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
mult activitatea teoretică decât cea productivă; 5. „Munca productivă este grea” (I. Dumitrescu, 1980, p. 217). Un studiu mai recent efectuat în SUA a arătat că mulți liceeni aflați în anii terminali au cunoștințe limitate despre profesii și nu sunt realiști în ceea ce privește planurile legate de educația vocațională sau de meseria pe care o vor urma (D. Papalia, S. Wendkos-Olds, 1986, p. 330). Concluzia care rezultă este că adolescenții au o motivație crescută față de munca intelectuală, dar nu au întotdeauna o percepție
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
o cameră video pentru a înregistra ceea ce văd în jur; (3Ă • Ceilalți îmi cer câteodată să explic sensul cuvintelor pe care le folosesc când scriu sau când vorbesc; (1Ă • Îmi place să port haine din materiale natural; (8Ă 69 • Sunt realist în privința punctelor mele tari și slabe (datorită feedback-ului primit din diverse surse; (7Ă • Cele mai bune idei îmi vin când mă plimb, fac jogging sau desfășor o activitate fizică; (4Ă • Prefer să joc Monopoly sau bridge decât să fac
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
a sentimentelor, a sincerității și dăruirii totale, în numele unicei și eternei iubiri. La Dan Plăeșu, partenerii se întâlnesc, conviețuiesc (au sau nau copii), se trădează, se despart sau se reîmpacă într-un mod bizar. Veți spune: Dan Plăeșu este un realist, oglindește viața conjugală (sau cea extraconjugală) în toate fațetele vieții reale. Nu se spune adesea că viața este precum un roman? Atunci, de ce n ar fi și romanul o oglindire a vieții reale?! și în atare situație, pare explicabilă descrierea
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
iluzia adevărului, deoarece: [...] adevărul poate fi cîteodată neverosimil [...]. A crea adevărul înseamnă cîteodată să dai iluzia adevărului în întregime, urmînd ordinea logică a faptelor și nu să le transcrii cu servilism în învălmășeala succesiunii lor. Am ajuns la concluzia că realiștii cu talent ar fi trebuit să se numească mai degrabă iluzioniști [...]. Fiecare dintre noi își face deci pur și simplu o iluzie despre lume [...]. Iar scriitorul nu are o altă misiune decît cea de a reproduce cu fidelitate această iluzie
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
totdeauna pîrlite cu fierul de călcat și fișiuri destrămate. H. de Balzac, Moș Goriot, p. 18 Trebuie, de asemenea, adăugat faptul că este necesară asocierea acestor descrieri funcției matezice. Într-adevăr, ele servesc la ilustrarea teoriilor filosofice și științifice ale realiștilor (influența mediului asupra animalelor sau asupra oamenilor). Scrierea realistă: metaforă și comparație În construirea unei ficțiuni realiste, în ciuda celor spuse de Jakobson mai sus, metaforele sînt foarte prezente și utile la diferite niveluri. S-a văzut că informanții 17 contribuiau
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
descriptive cele mai diverse (literare, publicitare, jurnalistice, enciclopedice etc.), tema-titlu explicită la începutul sau la sfîrșitul textului sau al secvenței, mai rar implicită pînă la capăt orientează interpretarea și asigură, în parte, lizibilitatea enunțului. Lucrul este valabil atît pentru discursul "realist" convențional, cît și în cazul delirantei creații de monștri celebri, precum cei din Războiul stelelor (20). S-a văzut că introducerea drept temă-titlu, la începutul secvenței descriptive, a hiperonimului "creatură" și a izotopiei "forma unui stomac bolnav, în delir" determină
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]