928 matches
-
din vecinătatea continentală (fig. 91). Juxtapunerea calitativ-spațială a trăsăturilor derivate din potențialul geopolitic al statelor arabofone, precum și al statelor de pe continentele învecinate (Europa, Asia, Africa), configurează geografia politică a tablei de șah pe care se “joacă”, se compun și se recompun echilibrele de putere în macrospațiul euro-afro-asiatic. Avem de-a face așadar la începutul secolului al XXI-lea cu o repartiție spațială relativ simetrică ca poziționare a potențialului geopolitic în spațiul arab, deși asimetrică ca “greutate”. Este simetrică pentru că cele două
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
2002; Marius Oprea (coordonator), Securiștii partidului. Serviciul de cadre al PCR ca poliție politică. Studiu de caz: arhiva CM al PCR Brașov, Polirom, 2002. Mai adaug și "studiile de caz" ale lui Stelian Tănase care, încet dar sigur, par să recompună "arhipelagul terorii". 2 Emmanuel Todd, La Chute finale. Essai sur la décomposition de la sphere soviétique, Ed. Robert Lafont, Paris, 1976. După știința mea, cartea nu este încă tradusă în românește, fapt regretabil dacă ne gîndim că tînărul Todd stabilea irefutabil
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
mai bine separate (s-o fi obișnuit urechea, o fi intrat în joc deprinderea de analiză fonetică, exersată de-a lungul atâtor ani, lecturile din Hlebnikov și Fonágy intervin ca un ciur al sunetelor) aud invariante și variabile, disting silabe, recompun cuvinte, înțeleg replici. E clar, am trecut pragul dintre regnuri... *** Mă aflu într-un heleșteu, mormoloc-bac, trecut prin plasa admiterii în Lacul Semnelor Vocale și Scriptice. După o scurtă vreme de buimăceală euforică (trecut-am dintr-odată, sunt unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
și frustrări erotice de tiran feudal, găunos și desfrânat. Naratorii, marcați definitiv de atingerea letală a monstrului, își susțin fiecare depoziția, preluată și pusă-n pagină de autor, astfel încât diverse puncte de vedere, perioade de timp și fragmente de viață recompun și limpezesc o imagine dominantă (devenită obsesie, repulsie, spaimă), cea a domnului ministru. Personajele se eliberează autonarându-se în chip de inchizitori (anchetatori-judecători), exorciști ai diavolului, dar și ca exponenți ai sufletului și imaginarului colectiv, fascinat de Molohul istoriei. Inchizitori și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de eșantioane feminine, se vindecă de incontinență înălțând imnuri și epitalamuri pe adresa femeii adorate, ca alternativă la episoade de depravare, violență și deznădejde. Departe de a fi doar simple exerciții de stil, fișele lui Esterházy, o galerie de portrete-robot, recompun personalitatea femeii din tușe fizice și biologice, din nuanțe psihice și culturale. Ea, iubita cu inițiativă à l'américaine este omniprezentă și ațâțătoare (în acest climat de pansenzualism) posesivă, reflexivă, dar și ultimativă. Pe urmele ei, decontractat, naratorul-protagonist monitorizează nemilos
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
directă, nemediată a omului cu divinul. Din această perspectivă, volumul său de debut (Plaja, Editura Cronica, Iași, 1996) constituie un avertisment. E adevărat că, la o lectură expeditivă, s-ar putea crede că opul conține mai degrabă crochiuri predilect marine, recompuse cu un penel senzorial și deopotrivă metaforic, mânuit pe pânza textuală cu o ușurință ce nu împiedică cititorul să observe că marca acestei poezii este totuși o euforie de esență reflexivă: "Nopți la margine/ plutire de umbre înalte// Un cal
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aclimatizării deloc forțate, deloc fortuite, sensibile și sensibilizatoare, cu erosul conjugal; așezate într-o linie descinzând din idilele maritale ale lui Arghezi și ajungând până la (să spunem) studiile de amor conjugal ale lui Radu Vancu, ultimele poeme ale Radu Andriescu recompun liric jurnalul fericirii domestice alături de zeița Miruna (atenție, "nu o regină/ a morcovilor, ci una a cărților. O regină adevărată, dragă Miruna!" Pagina lipsă), efigie a feminității eterne, poate unica certitudine a faptului că, așa "chior, șchiop și bătrân, sunt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
între o exterioritate tumefiată și o interioritate egal vulnerată de o capacitate perceptivă hipertrofiată, aproape enormă ("am uitat de hipnoza zilelor/ tumefiate-n lumea de jos.// vibrația lor nu-mi mai taie respirația,/ nu-mi mai/ accelerează pulsul// doar retina recompune întruna/ aceeași imagine,/ aceeași păpădie deschisă ca o gheară.// încerc să depistez exact/ clipa în care realitatea s-a spart/ și a-nceput să rupă din șira spinării" frica), fie înscenările ambigue ale alterității, care transformă interioritatea într-o scenă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
doar faptul că, în această questa până la urmă eroică, Ovidiu Nimigean pare a-și fi găsit adevărata identitate poetică, o identitate construită tocmai pe principiul rupturii, al dizolvării. Căci "Aici, în locul fără dimensiuni, ființa mea se destramă pentru a se recompune"... Referințe critice (selectiv): Nichita Danilov, Apocalipsa de carton, 1993; Al. Andriescu, în "Convorbiri literare", nr. 4, martie 1994; Mircea A. Diaconu, în "România literară", nr. 20, 1994; Radu Andriescu, în "Timpul", nr. 2, 2000; Romulus Bucur, Poeți optzeciști (și nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
schimba. Cu recuzita și simbolistica specifice (pe de o parte, puști și gloanțe, cuie și bastoane, răni și alte forme de tortură psihică și fizică; pe de altă parte, porumbelul, corbul și tigrul, ca avataruri ale identității sau alterității), textele recompun liric un destin christic ale cărui dureroase "noduri" trebuie citite ca trepte ce pregătesc actantul poetic "pentru vremile ce vor să vină/ pentru clipa înghețată/ când Temnicerul va veni" (Clipa înghețată). Reiterând tiparul cunoscut, al suspendării lui Iisus între cer
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
identitară, și o complicată aventură a redescoperirii poemului perfect, pierdut odinioară, cu excepția unui distih splendid ("Și-a răstignit vecia în ochiul meu ateu/ Și-i singur, fără mine, în ceruri, Dumnezeu"), Balada petalei de roză (adâncul blasfemiei) din același op recompune, din perspectiva adultului aflat la o vârstă a limitei, portretul unui tânăr din stirpea romantică a marilor revoltați, însetați de cunoașterea totală: "Mă părăsesc iubirile pe rând/ M-am părăsit și eu de ce m-aș teme?/ Eram un zeu de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ultima carte de poezii a lui Nicolae Turtureanu împrumută forma de jurnal liric al neuitatei iubiri pentru Rodi, veritabilă summa a feminității eterne. Ascultând de pulsația febrilă ori, deopotrivă, tandru-nostalgică a unei inimi temporar împietrite de durere, poezia de aici recompune în tonalități diferite, deopotrivă de sensibile, fețele Femeii pierdute prin moarte și eternizate prin dragoste și creație. Prietena, iubita, soția, mama și muza trec pe rând în prim-planul amintirii împrospătate de un Eros la rândul lui total, cumulând inclusiv
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trimite la suflul Creatorului (Geneză, 2,7): Din plante pietre ape / se nasc ființele / la adierea slavei (Uitând de moarte, trad. MB).349 Regăsim motivul amintit ca semn al primăverii în poezia Berbec: Anotimpul se arătă: fraged în vânt, (...) și recompune vocile-ngropate / ale prundișului, pâraielor / ale zilelor încărcate de hâr (Berbec, trad. MB). Focalizând atenția strict asupra momentului tainic al renașterii din ritmicitatea ciclica a naturii ce se regenerează, motivul vântului introduce, la fel ca în unele contexte leopardiene, imagini auditive
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
incertitudini, contradicții și paradoxuri. Organizarea complexității este un proces dinamic și nu un program predeterminat. Ea utilizează factori aleatori și prin aceasta poate deveni mai inventivă, mai creatoare. Pentru a analiza complexitatea, ea poate fi descompusă, dar nu poate fi recompusă potrivit axiomelor care exclud contradicția. Problema haologică a hazardului, accidentului, reprezintă baza schimbărilor calitative, a constrîngerilor și a evoluției sistemelor economice complexe. Căci instabilitatea este inerentă fenomenului complexității. Ea induce costuri mari ale sistemului, costuri ale informației, reglării, erorilor, entropiei
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
cod intertextual al literaturii postmoderne (aplicație pe Levantul de Mircea Cărtărescu) (Iași, [2006], 2007), Ruxandra Oana Buglea Intertextualitate și mass-media. O perspectivă asupra presei germane (Timișoara, [2010]). 1.3. Câteva delimitări taxinomice Demersul lui Gérard Genette de a demonta și recompune mecanismul transtextualității chiar a introdus în arhitext: a deschis o Cutie a Pandorei plină de taxinomii în căutarea definirii perfecte, care populează spațiul tipografic, dar mai ales cel al comunicărilor științifice și al site-urilor în domeniu. Poate că acum
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dobândită asupra lucrurilor a căror origine o cunoaștem. Alfabetul magic, hieroglifa misterioasă răzbat până la noi incomplete și deformate, fie de timp, fie chiar de cei care au tot interesul să rămânem ignoranți; să regăsim litera pierdută sau semnul șters, să recompunem gama disonantă și vom afla puterea asupra lumii spiritelor (Aurélia). (...) mitul nu e decât un simbol, o hieroglifă (Ms. 2257). Semnele arabe din nuvela Sărmanul Dionis, a căror apariție intratextuală o remarcăm și în Povestea magului călător în stele, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
se rupeau, jumalțul lor albastru se despica, și Dan se simți trăznit și afundat în nemărginire (Eminescu: 2011, II, 55). Poate că principiul holografic l-a ajutat pe eroul pe jumătate luciferic să ocolească radiațiile lui Hawking și să se recompună după dezintegrare. Chiar dacă amnezia l-a ferit și de amintirea Paradisului, și de dramatismul căderii din el, informația rămâne stocată undeva, ca un vag ecou oniric. I se pare că s-a trezit din niște vise lungi, obscure, fără de înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
curent, apoi cel din pagina de literatură funcționează ca niște filtre, ecrane interpuse între real și ficțiune. Elementele primului nu se regăsesc identice în cel de al doilea spațiu [și intertextualitatea demonstrează adevărul din non idem in ipso], unde se recompun conform unei noi logici. Regulile jocului, despre care vorbesc mai toate teoriile legăturii hipertext/hipotext, dictează re-morfologizarea pânzei din pagina de carte (văzută etimologic) înnoite după inserția și integrarea prin fuziune a unei noi celule textuale. Tot cu gândul la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în engleză, locus suspectus în latină) doar acel fragment al id-ului ("suconștientului") nostru care, din rațiuni adesea neinteligibile, fiind familiar și apropiat identității noastre ("conștiinței", ego-ului), a ajuns în postura neverosimilă de a fi reprimat. Ca atare, el se recompune în însăși negația sa, identificîndu-se drept nefamiliar. Morbiditatea povestirilor lui Poe nu reprezintă altceva, măcar în plan strict psihic, decît această "răsturnare" axiologică, proiectînd în grotesc ceea ce, în faza inițială a percepției, era frumos și acceptabil, probabil chiar sublim. Angoasele
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sau de cuvânt trebuie să renunțe la sine, punându-și sufletul pe tava realității exterioare, transformând-o într-o mai frumoasă realitate interioară, pe care să o scoată, ulterior, din nou, la vânzare. Lucrurile și întâmplările existențiale sunt descompuse și recompuse cu mijloacele unei alchimii verbale, fiind, astfel, filtrate de toate impuritățile și devenind ele însele pure, adică demne de a se transforma în text. Desigur, estetica urâtului promovează, într-un fel, această menire a artistului, fie el scriitor, sau de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Având ca premisă biografia, și desprinzându-se ulterior de ea, Ana Blandiana, asemenea celorlalți colegi de generație, încearcă să reconstruiască o nouă realitate, acea realitate creată prin cuvânt și prin puterea de exprimare a cuvântului. Incapacitatea cuvântului, însă, de a recompune realități, de care se izbește autoarea și întreaga Generație '60, este resimțită tot mai acut, pe măsură ce există o permanentă căutare a absolutului. Stările și trăirile, exprimate prin vers, sunt năvalnice, poeta încercând, practic, să-și închidă viața întreagă în poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
valorile stilistice ale liricii psalmice, pe linia simbolisticii romantice a nopții. Alura mistică a metaforelor sugerează o sensibilizate sacralizată, tulburătoare totuși prin intimitatea dialogului (...) Senzuală în esență, tensionată până la crispare de obsesia extazului și a lucidității, poezia Anei Blandiana se recompune potențial într-un spațiu de pură sugestivitate lirică. Potențarea retorică a tonurilor, care caracterizează lirismul Anei Blandiana, devine, paradoxal, seducție stilistică. Farmecul acestei poezii ține, oricât ar părea de neașteptat, de un oarecare manierism, dar nu la nivel formal, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a greșit ca să-i port lauri-vina?/ tot ce-ating se preface-n cuvinte/ Ca-n legenda regelui Midas". Stând sub semnul cuvântului prim, al cuvântului creator de lumi (motiv subordonat temei condiției poetului), traseul poeziei capătă două direcții: de a recompune realități și de a ordona realitățile existente deja. Învestind cuvintele cu suflet, Marco Cugno subliniază, făcând referire la acest poem: Există pe de-o parte materialitatea cuvântului, percepută ca "dar tragic" ("Tot ce ating se preface-n cuvinte / Ca-n
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ele transformându-se în pretexte sau instrumente prin care se argumentează o iubire imposibilă. Retorica, vine, de asemenea, să susțină această nouă viziune asupra iubirii. "Senzuală, în esență, tensionată, până la crispare, de obsesia extazului și a lucidității, poezia sa se recompune potențial, într-un spațiu de pură sugestivitate lirică. Potențarea retorică a tonurilor, care caracterizează lirismul Anei Blandiana devine, paradoxal, seducție stilistică. Farmecul acestei poezii ține, oricât ar părea de neașteptat, de un oarecare manierism, dar nu la nivel formal, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ci o dublură a sa, având adesea atribute malefice, în jurul oglinzii elaborându-se numeroase superstiții"110. Fiind o formă de reconstituire a trecutului, prin intermediul oglinzii, Ana Blandiana folosește oglinda ca memorie involuntară, imperfectă însă prin imaginile noi pe care le recompune. Asociată oglinzii este apa, care funcționează, uneori, mai vag chiar decât aceasta, în procesul reconstrucției. Apa, element primordial, prezentă cu această semnificație în aproape toate mitologiile, este substanța nașterii și a morții: "...receptacul al tuturor germenilor, apele simbolizează substanța primordială
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]