664 matches
-
declarație a celor patru articole" și își afirmă independența față de Roma. Totuși, chiar după ce papa a condamnat declarația din 1682, regele se ferește să meargă pînă la ruptură și, imediat după moartea lui Inocențiu al XI-lea în 1689, se reconciliază cu succesorul acestuia. În același timp, în interiorul regatului, încearcă să mențină sau să restabilească unitatea de credință, indispensabilă unității regatului. Se străduiește mai întîi, după cum a spus-o chiar el, "să distrugă jansenismul și să împrăștie comunitățile unde se ațîța
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
clerului. Agitația continuă totuși, parlamentarii pretextînd o nouă înviorare a afacerii janseniste pentru a se pune la adăpost împotriva despotismului (1752-1756). Războiul de Șapte Ani. În plus, după o spectaculoasă răsturnare a alianțelor care, în 1756, determină Prusia să se reconcilieze cu Anglia și, ca urmare, Franța cu Austria, guvernul lui Ludovic al XV-lea se găsește angajat într-un nou război care, o dată în plus, trebuie să fie dus pe mare și în colonii și în același timp în Europa
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
bugetul statului este echilibrat. Încadrarea societății... și, pentru aceasta, calmarea spiritelor, fixarea regulilor jocului social și, pe termen mediu, menținerea unui spirit tînăr. Bonaparte, pentru care religia nu este "misterul Întrupării, ci cel al ordinii sociale", înțelege că trebuie să reconcilieze statul și catolicismul, la care ține foarte mult cea mai mare parte a populației. El negociază deci, nu fără greutate, în 1801, cu Pius al VII-lea, un *concordat care, în ochii papei, umple prăpastia care se săpase între papalitate
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
retezate; numai așa noul partid putea deveni realmente independent (vezi Tismăneanu: 1984, 78; Fischer: 1989, 32). În plus, dezideratul industrializării masive se regăsea atât în naționalismul românesc, cât și în leninism. Ceaușescu nu avut deci nici o problemă să îl recupereze, reconciliind de asemenea leninismul cu naționalismul într-o mixtură ideologică sui-generis. O afirmă fără echivoc Michel Hamelet, un jurnalist francez, autor al unei elogioase biografii a dictatorului: "Președintele Ceaușescu este [...] continuatorul patrioților și, în același timp al revoluționarilor din secolele trecute
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
eurocomunismul pleda pentru un "compromis istoric" între toate forțele politice, numai că dacă toate partidele politice ar guverna la un moment dat prin acest "compromis istoric", cine ar rămâne să constituie opoziția indispensabilă democrației parlamentare? Și cum ar putea fi reconciliată naționalizarea economiei, la care eurocomuniștii nu renunțaseră, cu pluralismul politic (Leonhard: 1979, 350-351)? În orice caz, nu se poate afirma despre eurocomunism că a reprezentat o pură strategie, o tactică politică în vederea cuceririi puterii adaptată culturii occidentale, după care ar
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
comunismului polonez. Îndemnând-o "să fie folositoare statului și poporului", Jaruzelski spera că "Biserica va putea să armonizeze misiunea ei pastorală cu respectarea intereselor interne și internaționale ale orânduirii noastre de stat". Nu ni se spune însă cum putea fi reconciliat ateismul declarat al PMUP cu credința catolică inflexibilă a enoriașilor, o parte dintre ei membri de partid. Probabil printr-o conștiință schizoidă și acceptarea fără rezerve a directivelor centrale, așa cum reiese din următorul frament: "Cu cât mai mult Biserica va
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
-le doar ca idealuri cu rol orientativ în viața de zi cu zi, nu ca realități a căror fezabilitate este dincolo de orice îndoială. Toleranța ca atitudine socială și componentă a filosofiei politice plurale nu are nicio șansă de a fi reconciliată cu intransigența revoluționară tipică regimurilor leniniste. Este esențialmente "contrarevoluționară" deoarece slăbește coeziunea "monolitică" a partidelor leniniste, unitatea lor de "granit", și permite astfel inamicului ideologic să câștige teren prețios, o eroare care va compromite în cele din urmă întreg proiectul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mai sanctifice vreun adevăr, preferând truda resemnificărilor permanente), caracterul dialectic (ceea ce înseamnă că tânărul recuză gândirea dihotomică și încearcă să decanteze „bobul de aur” posibil în oricare dintre alternative), caracterul sistemic (care se referă la strădania adultului tânăr de a reconcilia tendințele antinomice în cadrul aceluiași sistem). Respectând distincția pe care o operează R.B. Cattell între inteligența cristalizată și cea fluidă, Horn și Donaldson (1976) și Papalia și Wenkos Olds (1986) susțin că inteligența cristalizată cunoaște o traiectorie ascensională de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
mai sanctifice vreun adevăr, preferând truda resemnificărilor permanente), caracterul dialectic (ceea ce înseamnă că tânărul recuză gândirea dihotomică și încearcă să decanteze „bobul de aur” posibil în oricare dintre alternative), caracterul sistemic (care se referă la strădania adultului tânăr de a reconcilia tendințele antinomice în cadrul aceluiași sistem). Respectând distincția pe care o operează R.B. Cattell între inteligența cristalizată și cea fluidă, Horn și Donaldson (1976) și Papalia și Wenkos Olds (1986) susțin că inteligența cristalizată cunoaște o traiectorie ascensională de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
evoluționist] a lui Darwin susține c] existența noastr] se datoreaz] milioanelor de ani de evoluție în care organismele care au l]sat mai mulți urmași au supraviețuit, iar cele care nu au făcut acest lucru au disp]rut. Poate fi reconciliat] etică cu un astfel de proces? Implic] evoluționismul ideea c] morală ar trebui s] permit] celor slabi s] dispar]? Sau, si mai drastic spus, implic] evoluționsmul ideea c] ar trebui s] respingem morală în întregime? Marx împrotriva moralei ALLEN WOOD
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
suflet și trup. Totuși, se pare c] dualismul servește că premis] pentru anumite subiecte de discuție, în special pentru opinia noastr] despre alte animale. Aristotel l-a înfruntat pe Platon propunându-i o metafizic] mult mai puțin discordant] care s] reconcilieze diversele aspecte atât ale individualit]ții umane, cât și ale lumii exterioare. Sfanțul Toma a mers pe aceeași linie, iar gândirea recent] a urmat, în general, acelasi traseu. Ins] aceast] abordare mai monist] nu a reușit s] conceap] cum este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Discuțiile morale și forțele intelectuale care au luat naștere prin juxtapunerea și integrarea acestora în noi începuturi, facilitate de prezență înv]taților evrei și creștini, au stimulat o preocupare pentru modul în care perspectivele morale și religioase ar putea fi reconciliate cu modalit]ți de investigare intelectual]. Apariția unei tradiții de cercetare intelectual] bazat] pe aplicarea mijloacelor raționale în procesul de înțelegere al injuncțiilor coranice a dus la practicarea, în rândul musulmanilor, a unei discipline devotate studiului vorbirii literale (kalam, adic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
filosofie, comentatori și exponenți ai tradiției clasice, pan] la Aristotel și Platon. Discursul public adab, bazat pe limbaj și preocup]ri filosofice și morale, reprezint] o parte important] a moștenirii cosmopolite a eticii în Islam și reflect] eforturile de a reconcilia valori derivate din religie și scripturi cu fundamentele etice având baze intelectuale și morale. Tradiția filosofic] musulman] are dubl] semnificație: deoarece conținu] și dezvolt] filosofia clasic] greac] și pentru c] se angajeaz] s] sintetizeze Islamul și gândirea filosofic]. Al-Farabi (m.
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
oricât de copleșit ai fi, în starea de neliniște, agitație și cu mintea împr]știat], dominat] de dorința de a-l înecă. De aceea, nu ai nici un motiv s] îneci copilul. Probabil c] am spus deja multe lucruri pentru a reconcilia obiectivitatea și caracterul practic al judec]ții morale. Judec]țile privind corectitudinea și incorectitudinea sunt judec]ți despre ceea ce suntem motivați s] facem și s] nu facem. Dar ce fel de fapt] este aceea pe care suntem motivați s] o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
despre ceva ce sunt motivat s] fac, pe când a avea acele percepții face că eu s] am în mod rațional dorințele corespunz]toare. Și dac] nu este nici o problem] în a acest lucru, atunci nu este nici o problem] în a reconcilia caracterul practic al judec]ții morale cu pretenția c] judec]țile morale exprim] percepțiile noastre despre motivele pe care le avem. Totuși, acestea nu sunt suficiente pentru a rezolva problema cu care se confrunt] realistul moral, deoarece judec]țile morale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cale justificabil] de a stabili o prioritate cu privire la cele dou] tipuri de bine. La urma urmei, nu ar trebui s] fie surprinz]tor dac] gamă de bunuri umane este pur si simplu prea bogat] și divers] pentru că acestea s] fie reconciliate într-un singur ideal din punct de vedere moral. Un astfel de argument ar putea fi suplimentat de o explicație asupra motivului existenței moralei. Morală servește dou] nevoi umane universale. Ea rezolv] atât conflictele de interese dintre oameni cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
au modele de reacție moral] diferite de b]rbați. Annette Baier, o voce feminist] influent] în filosofia contemporan], preia aceast] cercetare pentru a sugera c] etică tradițional] masculin] se axeaz] pe obligație, pe când cea feminin] pe dragoste. Baier sper] s] reconcilieze aceste morale într-o etic] a încrederii (vezi și capitolul 43, „Ideea unei etici feministe”). F]r] a susține toate aceste teorii, putem înv]ta multe de la antiteoreticieni. Critică pe care o aduc concepției dominante ne oblig] s] regândim relația
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
asemenea istoriei individului, observă Brown, este condiționată de tensiunea dialectică a două forțe contrarii, una care caută unificarea și interdependența sau instinctul vital, cealaltă care caută separarea și independența sau instinctul morții. Marea provocare În față civilizației este cum să reconcilieze aceste două forțe contradictorii. Brown schițează trei etape În istoria conștiinței umane. El arată că pentru majoritatea istoriei, ființele umane au trăit ca vânători-culegători. Existența paleolitică era prin Însăși natura ei, trăită Într-o participare strânsă și profundă cu lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
schimb, politica biosferei este bazată pe ideea că Terra este un organism viu constituit din relații interdependente și că fiecare dintre noi supraviețuim și ne dezvoltăm Îngrijind comunitatea lărgită din care facem parte. Care este sugestia lui Barfield pentru a reconcilia tendința spre individualizare și dorința de unitate oceanică? Dacă nu ar fi existat instinctul morții, nu ne-am fi separat nici odată suficient de unitatea oceanică pentru a crea un sens al eului și, odată cu el, conștiința de sine. Fără
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Rouveret (1998: 46) ajunge la două întrebări: (a) care este explicația absenței aproape sistematice a verbului a avea în limbile ergative? și (b) cum se legitimează cazual argumentul Temă în construcțiile cu a avea? Autorul (Rouveret 1998: 47-48) încearcă să reconcilieze, prin teoria Principiilor și a Parametrilor, cele două interpretări legate de încorporare: apariția lui a avea în structura de suprafață presupune o dublă încorporare, în proiecția AgrO, a verbului a fi și a prepoziției abstracte. Această încorporare permite atât activarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
era prezent pontiful, chiar și atunci când Papa Sixt al V-lea a reluat celebrările în bazilicile și bisericile romane. Așadar, sensul originar al sintagmei canto-a-capella indica execuțiile muzicale din liturgiile pontificale. Mai târziu, Papa Sixt al IV-lea (1471-1494) a reconciliat cantorii de origine romană cu cei de origine franco-flamandă, contrastanți între ei, și a creat în Vatican capela mai apoi numită Sixtină. Pentru bazilica San Pietro s-au ales doisprezece cantori, care, înlăturați de Sixt al V-lea și readmiși
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
statală de care populismul a fost atașat din punct de vedere istoric (Dornbusch și Edwards 1991). Deoarece noi lideri cu tendințe populiste și-au făcut totuși apariția în anii 1990, savanții au dezbătut dacă și cum ar putea fi populismul reconciliat cu liberalizarea pieței (vezi Roberts 1995 și Weyland 1996 și 2001 pentru o trecere în revistă a acestor dezbateri conceptuale). Ascensiunea meteorică a lui Chávez a trecut dincolo de aceste dezbateri, demonstrând fără nicio urmă de îndoială că formele de populism
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ba chiar mai mult se poate constitui într-o paradigmă pentru aplicarea cu succes a managementului diversității la nivelul vieții culturale, sociale, economice. Paradigma conjunctivă "unitatea în diversitate pentru o evoluție a societății" încearcă să pună în corelație și să reconcilieze cele două dimensiuni contradictorii ale Europei și ale lumii actuale: unitatea si diversitatea. Este o formulă care ne permite să înțelegem coexistența paradoxală a unității si diversității în configurația culturilor postmoderne. Trecerea de la paradigma disjunctivă la cea conjunctivă nu semnifică
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
polemica, tensionată și vehementă, între Gabriel Andreescu și Octavian Paler, din care a rezultat și o carte subscrisă de primul: Naționaliști, antinaționaliști... (1996). Două atitudini, una pledînd pentru adoptarea necondiționată a normelor occidentale, în numele unui proiect integrativ, alta căutînd să reconcilieze acel proiect cu valorile autohtone. Dosarul polemicii cu-prinde și alte nume, atrase pe parcurs ori numai menționate ca repere utile în definirea pozițiilor: Alexandru Paleologu, Fey Laszló, Daniel Vighi, Liviu Andreescu, Laurențiu Ulici, Dan Oprescu 33 etc. Ansamblul definește
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
1930 și apoi cel de-al Doilea Război Mondial, fiind acompaniată în paralel de o reconversiune a mediilor intelectuale. La intelectuali, tonul seamănă adesea cu cel al lui Max Weber care, în Germania, se laudă cu faptul de a fi reconciliat elitele, clasele și partidele antrenate de "acest mare și minunat război"300. Naționalismul războinic va duce la extrem pasiunea șo-vină inițiată de imageria bunilor alsacieni persecutați de stupiditatea feroce a prusienilor. Încă înainte de declanșarea luptei, primul număr din august 1914
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]