903 matches
-
se întâlnește la fiecare pas, provocându-i mulțimea de întrebări pe care mi le adresează. Îi supraveghez cu atenție jocurile improvizate și desfășurate cu multă imaginație, îi stimulez curiozitatea și inițiativa, astfel că orele petrecute împreună cu ea sunt plăcute și reconfortante pentru mine. De altfel, studiile de gerontologie au evidențiat faptul că persoanele vârstnice care își petrec mai mult timp în compania copiilor îmbătrânesc mai lent, sunt mai optimiste și au mai puține probleme de sănătate. Trăirile afective pozitive provocate de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
albă, intensă și clară, ce importanță are că e clădită pe cadavre, iar autorul ei este un nemernic? Oricum, peste o sută de ani nu mai e nimic din ființa autorului, rămâne opera, dacă rămâne, zice Criticul. E o afirmație reconfortantă, mai ales pentru un critic. Căci, ia să ne gândim, ce-ar însemna ca Mihai Eminescu, renăscut prin clonare, dacă-i mai găsim pe undeva o șuviță sau o unghie la fel de bine conservată ca scrierile către Veronica, să stea față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
intonează mulțumiți „I-a zis-o!”, șterge în capul urîtorului ani de lașități și de obediențe mizere. Urându-te, potaia își afirmă demnitatea de sine... Devii o stănoagă ontologică prețioasă, care îi preface și îi păstrează nimicnicia într-o potențialitate reconfortantă - dacă n-ar fi Popescu ăsta care se pune mereu de-a curmezișul, eu aș fi cel mai mare gazetar, cel mai mare scriitor, omul politic providențial pentru această țară. Doar cei mai proști dintre urîtori îți doresc moartea. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
învăluia ca o lumină și-i dădea aripi.. Da, dumneata? Ai terminat maratonul de dimineață prin capitalele lumii? Ei, aș! protestă el. Sunt abia la-nceput. Ascultă-ncoa, dacă vrei să te amuzi. După o noapte bună, oricum, o veste reconfortantă din București nu strică. "Ieri, 21 curent, după-amiază, a avut loc inaugurarea noului restaurant al Consiliului de Patronaj, instalat în subsolul palatului Ministerului de Interne." Ai idee? Pe unde vine asta? Solemnitatea a avut loc în prezența doamnei mareșal Antonescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vorbește despre cartea care, de 70 de ani, este reeditată mereu, ține să spună când a citit-o pentru prima oară și cum a reacționat atunci la ea. După această piatră de hotar, alibiul ignorării adevărului, al legănării în iluzii reconfortante, și-a pierdut credibilitatea. Nimeni nu mai putea să pretindă că n-a avut de unde să știe că realitatea sovietică nu-i anticamera imaculată a unui viitor luminos. Dând în vileag monstruozitatea proceselor măsluite și descriind în premieră absolută obnubilarea
Maniheism la două capete (3) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6252_a_7577]
-
scăzut melodioasă, de violoncel, a frazării, precizia și abundența descrierilor configurează o proză de atmosferă și semnalizează, constant, prezența ficțiunii, faptul că ne aflăm pe domeniul ei de elecție, perfect protejat. Aerul acesta "de modă veche", mărturisim, este tonic și reconfortant, într-un climat în care nu puțini încearcă ștergerea granițelor dintre ficțiune și realitate, ficțiunea străduindu-se adesea din răsputeri să mimeze realitatea "tutelară", minându-și propria autonomie. Colonelul, personaj pentru care întregul destin exterior nu a fost decât declicul
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
exterioare și spațiul securizant al spectatorilor: Acolo e rău, dar aici e foarte bine. La Delphi nu se întâmplă nimic grav. După ce a urmărit variatele frământări ale actualității, Oedip constată că diversitatea chipurilor sub care apare răul e cel mai reconfortant spectacol. Degringolada imaginilor de pe ecran - prefigurare a fenomenului mediatic modern - îi sugerează o soluție pentru salvarea orașului multă vreme prosper pe seama nevoii oamenilor de a-și cunoaște viitorul: informațiile despre evenimentele care se petrec chiar în clipa de față pot
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
pe scriitor în postura de precursor al psihanalistului, prin puterea-i dovedită de surprindere a dinamicii sufletești), Karen Horney, Erich Fromm - și, ieșind întrucâtva din acest club al psihanaliștilor culturaliști, rebeli sau ortodocși - Julius Evola și Gilles Deleuze. Este foarte reconfortant să constați că aproape toate aceste fragmente sunt "împrumutate" din traduceri deja existente, rod al ultimilor unsprezece ani. Ceea ce, desigur, nu scade câtuși de puțin din importanța și prestigiul ideii reunirii lor. Volumul este completat cu numele lui Gabriel Kohn
Între literatură și psihopatologie by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16644_a_17969]
-
anxietate similară aceleia a lui Pomponescu. Avea sentimentul intim că, în vizită sau la restaurant, bătrânețea n-ar fi putut s-o atingă. Timpul o aștepta numai acasă, în vreme ce ea, isteață, evita domiciliul. Somnul nu i se părea doamnei Farfara reconfortant. Dimpotrivă, producea o destindere a mușchilor și cartilagiilor care o prăbușea, și dimineața era nevoie de ore dificile pentru repararea daunelor nopții. Madam Farfara scurta noaptea mergând la teatru sau la reuniuni, dormea puțin și fugea repede în oraș, îndată ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai crede în idee, a simți că s-a dus timpul visării fără a fi făcut o o-pe-ră! Pomponescu rărise iarăși, important, ultimul cuvânt. . - Ce, tu n-ai o operă?Ministrul deveni interesat. . . - Crezi? Indolenta însă nu făcu nici o destăinuire reconfortantă și lăsă toată răspunderea celuilalt. - Tu știi mai bine decât oricine! - Părerea noastră! oftă Pomponescu. Numai atât n-ajunge!În tinereță am făcut poezii pe care le declamam cu glas tare prin odaie, crezîndu-le niște capodopere. Când le-am regăsit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și bureți, și apă fierbinte din belșug. La el acasă nu avea baie și nu mai făcuse baie de cînd venise, iar acum îsimțindu-se murdar și pe-afară, și pe dinăuntru) se gîndi că o baie ar fi minunat de reconfortantă. Se duse pînă în capătul holului și urcă treptele acoperite cu un covor moale. Etajele erau cufundate în întuneric, și el dibui drumul cu ajutorul luminii din hol. Un coridor începea la al doilea palier. La jumătatea lui, un triunghi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ele. Nu pot citi ce spune Wullie pentru că au fost acoperite cuvintele cu un creion colorat, dar taică-său... — Vrei să zici că-i amuzant? — Aș vrea să poți vedea imaginile. Au o alură umoristică și plăcută, ceea ce e foarte reconfortant. — Nu mai ai nici o altă carte? — Doar una. Deschise Nu sînt orhidee pentru domnișoara Blandish și citi: „Totul a început într-o dimineață de vară din luna iulie. Soarele răsărise devreme prin ceața zorilor și trotuarele scoteau deja aburi de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
munți și orașe, spre casa în care te-ai născut. Acum știi de ce sînt oracol. Descriindu-ți viața, voi scăpa din închisoarea propriei vieți. De pe tărîmul nonentităților în care mă aflu, orice există, orice lucru care nu sînt eu pare reconfortant și minunat, chiar și acelea pe care majoritatea lumii le consideră banale sau oribile. Trecutul tău e în mîini bune. îți promit că voi fi foarte precis. Lanark se gîndi o vreme și zise: — Povestea ta conține o contradicție. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
n-aș da-o înapoi dac-aș primi-o plocon. Știe cineva cum o cheamă? — Eu știu. Kate Caldwell. Situația s-a îmbunătățit după-amiază, cînd au avut ora de engleză și profesorul era un tînăr care semăna într-un mod reconfortant cu comicul de film Bob Hope. Fără nici un fel de introducere, le-a spus: — Azi e ultima zi în care puteți preda materiale pentru revista școlii. O să vă dau niște foi și puteți să scrieți ceva. Poate fi proză sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sau criteriul moral cu un puseu „inchizitorial”? Tocmai, și deloc Întâmplător, cei care nu au prea știut nici ieri și nici azi nu prea știu să aleagă Între „bine” și „rău”, imperfecte, dar opuse, totuși, chiar și pentru orbi. Ce reconfortantă regăsire de sine devine, În acest context, regăsirea adevăratului prieten, de ieri și de azi! Am căutat printre hârtii vechi să găsesc vreunul dintre biletele pe care mi le scrisese de-a lungul anilor. De pildă, extraordinara pagină așternută În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sa ca director al Centrului Cultural Român a fost o plăcută surpriză. M-a căutat imediat și ne-am revăzut cu emoție. Prezența sa constituia pentru mine, În zilele furibundelor atacuri ale presei din țară Împotriva „trădătorului” de peste ocean, o reconfortantă găzduire În trecutul meu românesc cel mai bun, Încărcat de duioșie și decență, de inteligentă afectivitate și de un enorm, inegalabil bun-simț. Ne vedeam des, În oraș sau la noi. Niciodată În sediul său oficial. Liviu intenționase să-și inaugureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și fragilă, a scriitorului, În vremuri de exaltare legionară, ca și În cele de derută și urgie comunistă. I-a conferit coerență... morală. Urâțenia, barbarul, vulgaritatea și prostia În care eșuează repede marea Înscenare totalitară s-au dovedit, cât de reconfortant!, refuzate de Frumusețe. Cu firesc dezgust și justificată spaimă, refuzate. Cele două excelente volume memorialistice ale prietenului său de-o viață, Nicolae Balotă, autentifică În Caietul albastru fascinanta forță „negativă” a frumuseții ca pavăză contra degradării, ca reacție dezgustată, ireconciliabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dintotdeauna. Barbara își dădea întotdeauna seama, mai bine decât Karin, ce-și dorea Mark, chiar și atunci când nici măcar Mark nu-și dădea seama. Datorită Barbarei, clinica de recuperare semăna mai degrabă cu o pensiune turistică de familie. Era atât de reconfortantă, încât amândoi frații Schluter încercau să-i facă pe plac, arătându-se mai sănătoși decât erau de fapt. În preajma Barbarei, Karin se pomeni că începe să creadă în vindecări totale. Mark se îndrăgosti de ea în câteva zile, iar Karin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ia uită-te la ele. Se înmulțesc ca gândacii. Ce nevoie are un orășel așa mic de atâtea biserici? Avem mai multe secte din astea decât oameni. Bonnie se strecoară în spatele lui și-l masează pe spate. Ar putea fi reconfortant. Dar Karin cea contrafăcută se așază lângă el și-i ia aerul. Ce este, Mark? Ce vrei? Putem să te ajutăm. El se face stană de piatră. Pot să fac câte două în fiecare duminică, le spune. Pot să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ea etală același calm profesional pe care-l arăta și față de cei mai detracați clienți de la Wayfinders. Ajunseră înapoi acasă întregi. Sylvie avusese dreptate: nu-l aștepta nici o încercare. Cavanaugh îl sună cu câteva recenzii, cifre și oferte de traduceri reconfortante. Dar până la sfârșitul verii, Weber mai avea de înfruntat turneul de promovare a cărții. Lecturi, interviuri pentru ziare, radio - încă o dovadă, dacă echipa sa de cercetare mai avea nevoie, că omul nu poate fi slugă la doi stăpâni. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
profesionale, cel mai tare îl tulbura cea mai simplă dintre ele: experiența primară era pur și simplu greșită. Senzația noastră de întrupare fizică nu venea de la trupul propriu-zis. Aici interveneau mai multe straturi ale creierului, cârpind din semnale brute iluzia reconfortantă a solidității. Apa fierbinte îi șiroia pe gât și pe piept. Își simți umerii relaxându-se, dar nu acordă senzației prea multă încredere. Hărțile corporale ale cortexului erau în cel mai bun caz fluide și se descompuneau ușor. Putea speria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai simplă întrebare posibilă. Viscerele, suspendate în aer, răspunseră în locul lui. Ajunseră amândoi într-un restaurant din Kearney, unul dintre lanțurile alea concepute în Minneapolis sau Atlanta și trimise prin fax în toată țara. America istorică, dispărută, reîncarnată în francize reconfortante. Ăsta ar fi trebuit să fie o mină de argint din 1880, deplasată cu vreo șase sute și ceva de kilometri. Dar până la urmă, Weber fusese la unul identic din Queens. Ușurința conversației lor îl derută. Vorbeau în frazele stenografiate, comice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tapiserie portocalie, citind cu voce tare dintr-o carte supradimensionată, cu poze țipătoare, unui copil de patru ani pe care-l ține în poală. —Te-ai întrebat vreodată cum a început miracolul care ești tu? Citește cu o voce dulce, reconfortantă. Nu te tragi din maimuțe. Nici din vreo meduză din mare. Nu! Tu ai început când Dumnezeu a hotărât... Își ridică ochii și e ca și cum voința lui i-ar fi dat ei ființă, acolo, în fața lui. Sora, în mătase verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
liber. Nici n-o să pornesc aparatul de taxat înainte să te urci. Această ultimă ofertă era unică în istoria taximetriei. Și Nelson Mandela, dacă ar fi fost taximetrist, ar fi pornit aparatul înainte să înceapă cursa efectiv. Era o certitudine reconfortantă într-o lume a neprevăzutului. —Mulțumesc..., m-am uitat la cartea de vizită, Alfie. A sărit să-mi deschidă portiera. Timp de o secundă, inspirată de filme, am crezut că va refuza banii cu un gest al mâinii. Dar nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pară rău că am întrebat, dar unde ai vrea să mergem? McDonald’s? Standul cu floricele de porumb de la grădina zoologică? Camioneta cu înghețată din fața locului de joacă din apropiere? Știam că mă tachina și-mi plăcea. Era familiar și reconfortant, la fel cum mă tachinează și Mark, mă tachina. Înainte. —TGI Friday’s, am propus eu, alegând un loc unde serveau alcool, era deschis toată ziua și nu suna prea sofisticat pentru urechile mele iremediabil nesofisticate. Faptul că mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]