886 matches
-
în mod evident, nefericirea personală era unul dintre ele. Mă duc să aduc niște chips-uri, spuse Mark ridicându-se brusc. — Pot să aduc și eu ceva? întrebă Kieran disperat. Phil mă privea așteptând o replică spirituală sau un clișeu reconfortant. Eu eram cât pe-aci să-mi calc pe inimă și să-i spun ceva care să-l facă să se simtă bine, când se auzi soneria de la intrare. Era Lisa și se vedea că băuse. — Îmi pare extrem de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
din cel mai fin voal lăsau lumina soarelui să invadeze camera, luminând tapetul cu motiv floral discret și ilustrațiile cu peisaje marine locale alese cu grijă. Patul era vechi și moale după cum mă avertizase și Ed, dar vechimea lui era reconfortantă, un simbol al rezistenței. Și mă chema cu o voce plângăreață: „Vino să te întinzi, Jenny“ - zicea el - „pernele sunt umflate și moi, cearșafurile sunt răcoroase și proaspete, plapuma ușoară și învăluitoare“. — Vrei să tragi un pui de somn? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
parcurgând și revizuind ceea ce scrisese dimineață, Înainte de a se retrage și a adormi, legănat de șoapta stinsă a valurilor spărgându-se de țărm. Șederea la Osbourne se dovedea a fi, după cum Îi scrisese lui Anne Ritchie, atât productivă, cât și reconfortantă. Îi era dator cu o scrisoare, dar ceea ce Îl Îmboldi să o scrie era asociația mentală pe care o făcuse Între Norris și Leslie Stephen, cumnatul ei după prima căsătorie. Încheie, semnă și lipi plicul, pe care Îl dădu recepției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prea multă liniște; În plus, era la o distanță neconvenabil de mare de Londra, cu mijloace de comunicație slabe. Visul de a-și găsi un cuib undeva, la țară, rămânea neîmplinit. Dar șederea temporară În Suffolk se dovedi atât de reconfortantă și odihnitoare, Încât se simți, În fine, capabil să atace articolul despre George Du Maurier. Era și timpul. Marțianul ajunsese la final În Harper’s și fusese publicat În volum, atrăgând recenzii aproape fără excepție defavorabile (moartea prematură măcar Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ecleziastului nu era interesantă: avea părul castaniu, iar fața cu totul inexpresivă Îi era rotundă. Eu Îl priveam Însă cu oarecare invidie. Cei care, din nefericire, am pierdut credința omului simplu și a copilului nu găsim În inteligența rece balsamul reconfortant pe care Biserica Îl dăruiește turmei sale. La urma urmelor, ce datorează veacul nostru, copil blasé și cărunt, profundului scepticism al lui Anatole France și Julio Dantas? Tuturor ni s-ar potrivi, mult stimate don Parodi, un strop de nevinovăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Harry nu-i răspunse. Norman se Întoarse din nou către cele două femei. — Pentru numele lui Dumnezeu, Îmi spuneți și mie ce se Întâmplă? țipă el. Apoi sirenele tăcură. Ecranele se stinseră. Liniștea nu mai era tulburată decât de sunetul reconfortant al muzicii clasice. — Îmi pare rău pentru ce s-a Întâmplat, spuse Tina. — A fost o alarmă falsă, preciză Fletcher. — Dumnezeule, oftă Norman, lăsându-se să cadă Într-un fotoliu și trăgând adânc aer În plămâni. — Dormeați? Norman Încuviință din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mintea mea pe-atunci? O nevropată tînără În halat liliachiu și cu ruj strident Întins provocator pe tot obrazul, Împreună cu care mă uitam seara la televizor la meci. Un măr În floare. Naveta pe care-o reluasem de curînd, gîndul reconfortant al sinuciderii, coperta primei mele cărți, iepurele personal de la dispensar, silueta superbă a Mașei, ochii, părul, seringa cu care dormea sub pernă, cronicile pe care le-așteptam cu Înfrigurare prin reviste, năpîrlirea, rostul vieții. Greu de spus dac-am căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Bătrînica stă cu spatele la noi. O putem colora. În ceva cu „play-boy” mic, nudurile sînt atît de clare, Încît s-au șters de pe pagină. Totuși sînt prezente peste tot, stînd lîngă, lucru nemaivăzut, oameni de stat și de partid. Rămîn cu reconfortanta senzație că după ce voi citi revista și voi Încerca să descifrez unde este bustul și unde continuarea lui, nu voi rămîne cu nimic. Urmează ceva indian, cu una, yoni. E foarte complicat. Bine că pe ultima pagină vin Înțelepții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu suprafața prin una sau mai multe deschideri (guri) este un instrument muzical pretențios. Vedeta-și aduce aminte cu nostalgie orală de Festivalul de la Mamaia și-i spune locotenentului-major Leaua că, Împreună cu Anca Țurcașiu, a-ncercat să dea „o notă reconfortantă, dar În aceeași măsură de distincție și eleganță prezentării”. Ramona ne reconfortează din decolteu povestindu-ne că locotenentul care-i ia interviul este „drăguț asemeni tuturor militarilor pe care-i iubesc foarte mult” pentru că „militarii sînt minunați”. Militarii minunați trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îl roagă pe Vadim să țină fruntea sus și „să nu se aplece la nici o omidă tîrÎtoare plătită din afară cu dolari, care vrea să roadă rădăcina partidului”. Uite că-ncep să apară și alte animale, Îmi creează un sentiment reconfortant, de variațiune, iar o cititoare care disprețuiește și ea omizile tîrÎtoare, mamele fluturilor, Îl imploră pe același om să țină sus altceva. „Steagul.” Trec imediat pe Bordel, pentru armonie: „Grație revistei noastre, pentru prima dată cuvintele anus și vulvă Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Întreagă va fi fericită. A better place to live. 2. Considerați că soarta cărților dumneavoastră depinde (și În ce măsură) de eforturile promoționale ale editorilor? Soarta cărților noastre nu depinde de efortul altora. Cum spune Adriana Bittel, timpul va aranja lucrurile. E reconfortant, dar dac-o va face cînd ne vom găsi În regnul mineral, s-ar putea să nu ne mai pese. Am citit că, post-mortem, corpul tău astral migrează În sus. Ajungi, așa, ca un fel de lumină, ca un clăbuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
încărcate, ciocnindu-se unii de alții, copii sărind în pătratele aproximative ale șotroanelor desenate cu cretă albă și roșie pe trotuarul lat, o vânzoleală fără sfârșit al cărei ecou se înălța ca un zumzet, un uruit statornic, necesar, blând, copleșitor, reconfortant al imensei inimi ce era orașul. Ridicându-și privirea spre cartierul de peste drum - blocuri vechi de două-trei etaje, vile cu ziduri groase îmbrăcate în haine de iederă și acoperișuri în pantă din olane înnegrite de timp, rana țuguiului dispărut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
minibar. Whisky-ul dă fierturii din iad o notă de distincție susținută. Zăresc o femeie bătrână În oglinda din baie și mă uit În altă parte. În dimineața asta, mă Îmbrac pentru bătălie În armură Armani completă. E incredibil de reconfortant să pun pe mine o bluză albă scrobită, o jachetă și o fustă maro de culoarea biscuiților digestivi, cu margini atât de ascuțite, că ai putea scoate un apendice cu ele. Mă Încalț cu pantofii LK Bennett maro-caramelă cu toc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
după-amiază, Patrick. Voi scrie articolul despre FdRÎ în avion și-l voi transmite prin e-mail în dimineața următoare. Nu trebuiau să știe neapărat că-s plecată. În acel moment, era singura soluție viabilă pentru cariera mea instabilă. E atât de reconfortant să fii capabil să iei deciziile corecte într-o situație de criză. Patrick a sunat la interfon la cinci fix. Mi-am înșfăcat valijoara și am zburat pe scări în jos. Un Mercedes închis la culoare mă aștepta în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
casă ceva mai modestă; s-a mutat În ea, dărâmând gardul ce-l despărțea de grădina noastră, asta ca să nu-l Înțelegem greșit. Așa că Andreea, Cristina și fetele ei au rămas În curtea noastră, copilele erau fericite, pentru noi era reconfortant să le avem În preajmă, a fost cea mai reușită vacanță a lor, cât mai rămăsese din ea. Apoi, când a Început școala, Cristina le-a Înscris la cea din comună, mult mai relaxată, cu frecvență redusă aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
patrimoniul latinității, desena un soi de concurs bine venit, unde ne produceam, într-o emulație euforică, reprezentanți de pe meridiane disparate, de la Jorge Amado, gloria prozei braziliene, și Luis Jaime Cisneros, președinte al Academiei peruane, care înfășura evenimentul în acolada unor reconfortante, fraterne identificări filologice, pînă la savanți devotați scrupulului experimental, Philippe Lazar, de pildă, director la I.N.S.E.R.M. și responsabil al Consiliului European de Cercetare Medicală. Asemenea contribuții diverse, alcătuindu-se armonios împreună, ca și trimiterile istorice din texte operînd sub semnături
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
am avut o tresărire de încântare. Iată, mai există locuri pe glob unde se fură cărți! Un articol din "New York Times" stabilește o listă a celor mai furate titluri din America. Cărți adevărate, cu coperte, ilustrații și litere imprimate. E reconfortant, după atâtea însușiri "simbolice" ale muncii altora, să constați că mai sunt oameni care vor să posede obiectul ca atare - acel magic paralelipiped de celuloză. Se fură din librării, din bibloteci (publice și particulare), din târguri de cărți. Se fură
Ce cărți ați furat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8670_a_9995]
-
S Achtele Wine Tavern pentru a degusta cele mai bune vinuri. În Franța, la Chamonix, stațiune situată la poalele vârfului Mont Blanc, tinerii căsătoriți pot petrece o vacanță romantică în inconfundabilul stil francez. Plimbările pe micuțele străzi pietonale pietruite sunt reconfortante, la fel ca și turul de 20 de minute cu telescaunul, regiunea oferind priveliști spectaculoase. Hotelul Mont Blanc este un popas potrivit înainte de plecarea pe pârtiile de schi, dar și pentru petrecerea timpului liber. Câteva zile memorabile, de Dolce Vita
Agenda2005-48-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284439_a_285768]
-
țipete ascuțite al căror vacarm se auzea departe în cartier. Nu, erau copii liniștiți acești bucureșteni și aproape toți bine îmbrăcați, unii chiar prea bine și parcă prea maturi cu mica lor trufie liniștită pe chipuri, cu acea expresie deloc reconfortantă pentru un om mare, că noi nu mai contăm și dacă mai aveam vreun rost acela nu era altul decât să-i slujim pe ci, să le cumpărăm aceste costume elegante și bine călcate, aceste rochițe și gulerașe bine apretate
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ies, deodată mă îmbrățișă. Asta nu spune nimic! Mă înlănțui de-a binelea, mă strânse, își înfipse bărbia în omoplatul meu și mi se păru că nu mai vroia să mă lase să plec. Deloc! Brațe voinice (chiar de zidăriță), reconfortante, liniștitoare și dulci, acaparatoare și sigure, mă reținură îndelung... Avui timp să-i simt prin ele puternica voință de a decide în deplină libertate, de a... dar anticipez asupra firii ei, în clipele acelea în realitate ași fi vrut să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai presus de orice, era fericită să descopere că toate era la locul lor. Amintirea încercărilor prin care trecuse o făcuse să creadă că putea fi altfel, că universul coșmarurilor era real, iar acest glob ospitalier, doar o amăgire. Era reconfortant, familiar, odihnitor, ca un vechi ursuleț de pluș, tocit. Scena era completată de discul palid al Lunii care plutea în plan îndepărtat. ― Cum ne simțim astăzi? Realiză că meditehniciana vorbea cu ea. ― Foarte rău. Anumite persoane îi spuseseră, odată, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
instinct? Dar știu oare ce este inteligența? (Se uită în stânga.) Stai lângă mine, Newt. Ceilalați, utilizați aparatele de detecție. Hai, la drum. Gorman, fii cu ochii pe Burke. Hudson și Vasquez puseră în funcțiune detectoarele de mișcare. Haloul aparatelor era reconfortant în beznă. Roadele tehnologiei moderne încă nu-i trădaseră așadar. Porniră către coridor; cei doi infanteriști mergeau în față. Centrul de exploatare neavând electricitate, Vasquez fu nevoită să împingă ușa. Ripley îi vorbi: ― E ceva? ― Nimic. Vasquez nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de la „Antipa“, înainte de examenul la algebră; beam cot la cot verile pe bordură cu Cezar și Andrei, până când începeam să plângem de nervi, praf și plictiseală; dar o făceam cu detașarea și cinismul marilor derbedei culturali. Acasă, mă așteptau poveștile reconfortante ale literaturii. Deschideam cărțile proaspăt împrumutate de prin biblioteci, dosare fictive ale inteligenței izolate și prostiei universale, pe care le parcurgeam atent și devotat. Găinării ieftine sau ticăloșii de anvergură; realizări mărunte și anonime sau fapte mărețe de glorie, răsplătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de două ori mai mare!“; „Ba a mea, de-un infinit de ori mai mare!“; „Ba a mea, de-un infinit de infinite, boule!“ și tot așa, într-o competiție fără sfârșit și fără câștigător la care, dintr-un amestec reconfortant de silă și demnitate, nu participam. Eu n-aveam nimic de „prezentat“, eram luat la mișto și înainte, și după ce concursul se încheia („Sulache!“, „Arată-ne smârcul!“, „Vezi să nu ți-o pierzi printre floci!“, „Lasă-l, bă, nu vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
printre floci!“, „Lasă-l, bă, nu vezi că-i impotent!“), dar idioții nici nu bănuiau ce gândeam și cu-atât mai puțin ce urma să li se întâmple. Era plăcut să știi că lucrurile merg prost. Îți dădea un sentiment reconfortant că te pierzi în mulțime, că nimeni nu-ți bagă în seamă greșelile (cu-atât mai puțin reușitele), că propria ta existență, lucidă, corectă și detașată, devine un act de curaj suficient pentru a te trezi dimineața și a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]