675 matches
-
-i cunoască bine și să abordeze compensator (stimulativ sau atenuator, mai ales) pentru ca, mereu, comunicarea să nu fie afectată tocmai din cauza acordării unei prea mari atenții - însă nu pe autentice coordonate metacomunicative (Ficher, 1986). Resurse mari și control voluntar asupra redundanței în comunicaretc "Resurse mari și control voluntar asupra redundanței în comunicare" Conceptul de redundanță desemnează, așa cum apare el în teoria comunicării, excesul de informație în raport cu un cuantum de suficiență aferent unui mesaj. Normală și firească, între anumite limite (ca informație
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
atenuator, mai ales) pentru ca, mereu, comunicarea să nu fie afectată tocmai din cauza acordării unei prea mari atenții - însă nu pe autentice coordonate metacomunicative (Ficher, 1986). Resurse mari și control voluntar asupra redundanței în comunicaretc "Resurse mari și control voluntar asupra redundanței în comunicare" Conceptul de redundanță desemnează, așa cum apare el în teoria comunicării, excesul de informație în raport cu un cuantum de suficiență aferent unui mesaj. Normală și firească, între anumite limite (ca informație în plus), redundanța (care, de altfel, apare și-n
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
comunicarea să nu fie afectată tocmai din cauza acordării unei prea mari atenții - însă nu pe autentice coordonate metacomunicative (Ficher, 1986). Resurse mari și control voluntar asupra redundanței în comunicaretc "Resurse mari și control voluntar asupra redundanței în comunicare" Conceptul de redundanță desemnează, așa cum apare el în teoria comunicării, excesul de informație în raport cu un cuantum de suficiență aferent unui mesaj. Normală și firească, între anumite limite (ca informație în plus), redundanța (care, de altfel, apare și-n lumea naturală în care trăim
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Resurse mari și control voluntar asupra redundanței în comunicare" Conceptul de redundanță desemnează, așa cum apare el în teoria comunicării, excesul de informație în raport cu un cuantum de suficiență aferent unui mesaj. Normală și firească, între anumite limite (ca informație în plus), redundanța (care, de altfel, apare și-n lumea naturală în care trăim, ca un surplus precantiv, structural-funcțional - de exemplu, în sistemele vii, dar și în cele artificiale) este intim asociată înseși limbii și limbajului uman, fiind favorizată chiar de structuralismul lingvistic
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de exemplu, în sistemele vii, dar și în cele artificiale) este intim asociată înseși limbii și limbajului uman, fiind favorizată chiar de structuralismul lingvistic și favorizând, la rândul ei, învățarea și utilizarea comunicării interumane. Abaterea, în ambele sensuri, de la o „redundanță optimă”, denumită și „eundanță”, generează mari probleme în procesarea mesajelor și în sesizarea informației strict necesare, căci: - la o redundanță mult exagerată, informația de bază se diluează periculos; - la o redundanță cvasiabsentă, informația rămâne neprotejată. În ambele cazuri se precarizează
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
chiar de structuralismul lingvistic și favorizând, la rândul ei, învățarea și utilizarea comunicării interumane. Abaterea, în ambele sensuri, de la o „redundanță optimă”, denumită și „eundanță”, generează mari probleme în procesarea mesajelor și în sesizarea informației strict necesare, căci: - la o redundanță mult exagerată, informația de bază se diluează periculos; - la o redundanță cvasiabsentă, informația rămâne neprotejată. În ambele cazuri se precarizează la recepție, până la autoanihilare chiar. Suntem obișnuiți să conectăm gradul de redundanță al unei persoane mai ales cu amprenta ei
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
utilizarea comunicării interumane. Abaterea, în ambele sensuri, de la o „redundanță optimă”, denumită și „eundanță”, generează mari probleme în procesarea mesajelor și în sesizarea informației strict necesare, căci: - la o redundanță mult exagerată, informația de bază se diluează periculos; - la o redundanță cvasiabsentă, informația rămâne neprotejată. În ambele cazuri se precarizează la recepție, până la autoanihilare chiar. Suntem obișnuiți să conectăm gradul de redundanță al unei persoane mai ales cu amprenta ei temperamentală (vezi prima chestiune abordată în prezentul material), dar manifestarea redundantă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
în sesizarea informației strict necesare, căci: - la o redundanță mult exagerată, informația de bază se diluează periculos; - la o redundanță cvasiabsentă, informația rămâne neprotejată. În ambele cazuri se precarizează la recepție, până la autoanihilare chiar. Suntem obișnuiți să conectăm gradul de redundanță al unei persoane mai ales cu amprenta ei temperamentală (vezi prima chestiune abordată în prezentul material), dar manifestarea redundantă în comunicarea curentă depinde, în realitate, de mulți alți parametri, cum ar fi resursele comunicaționale personale (repertoriul de semne, cum s-
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cu vârsta persoanei. Într-adevăr, indivizii adulți sunt sau pot fi incomparabil mai redundanți în conduita lor comunicativă decât tinerii sau copiii, tocmai din aceste motive, însă marile lor resurse comunicaționale, precum și faptul că își pot „manipula” oarecum voluntar „intensitatea” redundanței ce se constituie, în principiu, ca avantaje în„anumite” condiții pot genera, surprinzător, disfuncții în comunicarea curentă. Aceasta pentru că, prin natura ei, redundanța poate fi folosită, în special, în educație, ca o pârghie pentru a asigura un câștig informațional la
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
din aceste motive, însă marile lor resurse comunicaționale, precum și faptul că își pot „manipula” oarecum voluntar „intensitatea” redundanței ce se constituie, în principiu, ca avantaje în„anumite” condiții pot genera, surprinzător, disfuncții în comunicarea curentă. Aceasta pentru că, prin natura ei, redundanța poate fi folosită, în special, în educație, ca o pârghie pentru a asigura un câștig informațional la educabili, atât în educația școlară propriu-zisă, cât și în educația adulților, dar, în mod specific, semnificativ diferit. În timp ce în școală, în fața clasei de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
stau lucrurile sub acest aspect și-n ceea ce-i privește pe educabilii adulți când comunică între ei, în activitatea într-un grup mic sau mare (class discussion), și totuși educația adulților permite, ba chiar reclamă recurgerea la intensificarea strategică a redundanței, tot ca o pârghie intenționată, dar în alt scop, mai ales în ceea ce-l privește pe formator. Totul pleacă de la asumarea și aplicarea de către acesta a principiului de bază în sfera practicii educației adulților, conform căruia experiența și cunoștințele anterioare
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
etc. Aceasta impune, practic, reluarea, reevocarea, reamintirea unor cunoștințe anterioare (mai recente sau mai vechi), adecvate maximal pentru a se conecta ideatic/cu noile conținuturi de învățare ce urmează a fi dezvoltate; or, tocmai acest lucru conduce la așa-numita „redundanță ideatică” din partea formatorului, percepută, nu o dată, de cursanți sub forma „...ni se predă în bună măsură ceea ce știm deja”, cu consecințe atitudinale ușor de bănuit (dezamăgire, circumspecție, nemulțumire). Dacă educabilii adulți pot greși sancționând fireasca „redundanță ideatică”, deja consacrată și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
conduce la așa-numita „redundanță ideatică” din partea formatorului, percepută, nu o dată, de cursanți sub forma „...ni se predă în bună măsură ceea ce știm deja”, cu consecințe atitudinale ușor de bănuit (dezamăgire, circumspecție, nemulțumire). Dacă educabilii adulți pot greși sancționând fireasca „redundanță ideatică”, deja consacrată și recomandată prin studii și cercetări moderne, chiar și în educația formală preadultă, unde tehnici precum „Stabilește un cadru!” și „Avansează un organizator!” au început să devină curente (Attallah, 1991), educatorul de adulți poate greși tocmai prin
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
-i cunoască bine și să abordeze compensator (stimulativ sau atenuator, mai ales) pentru ca, mereu, comunicarea să nu fie afectată tocmai din cauza acordării unei prea mari atenții - însă nu pe autentice coordonate metacomunicative (Ficher, 1986). Resurse mari și control voluntar asupra redundanței în comunicaretc "Resurse mari și control voluntar asupra redundanței în comunicare" Conceptul de redundanță desemnează, așa cum apare el în teoria comunicării, excesul de informație în raport cu un cuantum de suficiență aferent unui mesaj. Normală și firească, între anumite limite (ca informație
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
atenuator, mai ales) pentru ca, mereu, comunicarea să nu fie afectată tocmai din cauza acordării unei prea mari atenții - însă nu pe autentice coordonate metacomunicative (Ficher, 1986). Resurse mari și control voluntar asupra redundanței în comunicaretc "Resurse mari și control voluntar asupra redundanței în comunicare" Conceptul de redundanță desemnează, așa cum apare el în teoria comunicării, excesul de informație în raport cu un cuantum de suficiență aferent unui mesaj. Normală și firească, între anumite limite (ca informație în plus), redundanța (care, de altfel, apare și-n
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
comunicarea să nu fie afectată tocmai din cauza acordării unei prea mari atenții - însă nu pe autentice coordonate metacomunicative (Ficher, 1986). Resurse mari și control voluntar asupra redundanței în comunicaretc "Resurse mari și control voluntar asupra redundanței în comunicare" Conceptul de redundanță desemnează, așa cum apare el în teoria comunicării, excesul de informație în raport cu un cuantum de suficiență aferent unui mesaj. Normală și firească, între anumite limite (ca informație în plus), redundanța (care, de altfel, apare și-n lumea naturală în care trăim
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Resurse mari și control voluntar asupra redundanței în comunicare" Conceptul de redundanță desemnează, așa cum apare el în teoria comunicării, excesul de informație în raport cu un cuantum de suficiență aferent unui mesaj. Normală și firească, între anumite limite (ca informație în plus), redundanța (care, de altfel, apare și-n lumea naturală în care trăim, ca un surplus precantiv, structural-funcțional - de exemplu, în sistemele vii, dar și în cele artificiale) este intim asociată înseși limbii și limbajului uman, fiind favorizată chiar de structuralismul lingvistic
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de exemplu, în sistemele vii, dar și în cele artificiale) este intim asociată înseși limbii și limbajului uman, fiind favorizată chiar de structuralismul lingvistic și favorizând, la rândul ei, învățarea și utilizarea comunicării interumane. Abaterea, în ambele sensuri, de la o „redundanță optimă”, denumită și „eundanță”, generează mari probleme în procesarea mesajelor și în sesizarea informației strict necesare, căci: - la o redundanță mult exagerată, informația de bază se diluează periculos; - la o redundanță cvasiabsentă, informația rămâne neprotejată. În ambele cazuri se precarizează
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
chiar de structuralismul lingvistic și favorizând, la rândul ei, învățarea și utilizarea comunicării interumane. Abaterea, în ambele sensuri, de la o „redundanță optimă”, denumită și „eundanță”, generează mari probleme în procesarea mesajelor și în sesizarea informației strict necesare, căci: - la o redundanță mult exagerată, informația de bază se diluează periculos; - la o redundanță cvasiabsentă, informația rămâne neprotejată. În ambele cazuri se precarizează la recepție, până la autoanihilare chiar. Suntem obișnuiți să conectăm gradul de redundanță al unei persoane mai ales cu amprenta ei
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
utilizarea comunicării interumane. Abaterea, în ambele sensuri, de la o „redundanță optimă”, denumită și „eundanță”, generează mari probleme în procesarea mesajelor și în sesizarea informației strict necesare, căci: - la o redundanță mult exagerată, informația de bază se diluează periculos; - la o redundanță cvasiabsentă, informația rămâne neprotejată. În ambele cazuri se precarizează la recepție, până la autoanihilare chiar. Suntem obișnuiți să conectăm gradul de redundanță al unei persoane mai ales cu amprenta ei temperamentală (vezi prima chestiune abordată în prezentul material), dar manifestarea redundantă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
în sesizarea informației strict necesare, căci: - la o redundanță mult exagerată, informația de bază se diluează periculos; - la o redundanță cvasiabsentă, informația rămâne neprotejată. În ambele cazuri se precarizează la recepție, până la autoanihilare chiar. Suntem obișnuiți să conectăm gradul de redundanță al unei persoane mai ales cu amprenta ei temperamentală (vezi prima chestiune abordată în prezentul material), dar manifestarea redundantă în comunicarea curentă depinde, în realitate, de mulți alți parametri, cum ar fi resursele comunicaționale personale (repertoriul de semne, cum s-
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cu vârsta persoanei. Într-adevăr, indivizii adulți sunt sau pot fi incomparabil mai redundanți în conduita lor comunicativă decât tinerii sau copiii, tocmai din aceste motive, însă marile lor resurse comunicaționale, precum și faptul că își pot „manipula” oarecum voluntar „intensitatea” redundanței ce se constituie, în principiu, ca avantaje în„anumite” condiții pot genera, surprinzător, disfuncții în comunicarea curentă. Aceasta pentru că, prin natura ei, redundanța poate fi folosită, în special, în educație, ca o pârghie pentru a asigura un câștig informațional la
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
din aceste motive, însă marile lor resurse comunicaționale, precum și faptul că își pot „manipula” oarecum voluntar „intensitatea” redundanței ce se constituie, în principiu, ca avantaje în„anumite” condiții pot genera, surprinzător, disfuncții în comunicarea curentă. Aceasta pentru că, prin natura ei, redundanța poate fi folosită, în special, în educație, ca o pârghie pentru a asigura un câștig informațional la educabili, atât în educația școlară propriu-zisă, cât și în educația adulților, dar, în mod specific, semnificativ diferit. În timp ce în școală, în fața clasei de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
stau lucrurile sub acest aspect și-n ceea ce-i privește pe educabilii adulți când comunică între ei, în activitatea într-un grup mic sau mare (class discussion), și totuși educația adulților permite, ba chiar reclamă recurgerea la intensificarea strategică a redundanței, tot ca o pârghie intenționată, dar în alt scop, mai ales în ceea ce-l privește pe formator. Totul pleacă de la asumarea și aplicarea de către acesta a principiului de bază în sfera practicii educației adulților, conform căruia experiența și cunoștințele anterioare
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
etc. Aceasta impune, practic, reluarea, reevocarea, reamintirea unor cunoștințe anterioare (mai recente sau mai vechi), adecvate maximal pentru a se conecta ideatic/cu noile conținuturi de învățare ce urmează a fi dezvoltate; or, tocmai acest lucru conduce la așa-numita „redundanță ideatică” din partea formatorului, percepută, nu o dată, de cursanți sub forma „...ni se predă în bună măsură ceea ce știm deja”, cu consecințe atitudinale ușor de bănuit (dezamăgire, circumspecție, nemulțumire). Dacă educabilii adulți pot greși sancționând fireasca „redundanță ideatică”, deja consacrată și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]