3,182 matches
-
universal în puterea sa de a așeza în formă experiența (universală în a nu exprima nici o cunoștință); nefiind în această condiție, finalității îi rămâne poziția de "concept particular", valabil, altfel spus, pentru o anumită zonă de "experiență". Facultatea de judecare reflexivă, care îl susține, nu se află în structura facultății de cunoaștere concepută de Kant în Critica rațiunii pure, deși filosoful vorbește, în acel context, despre o "facultate de judecare".81 Dar nici nu se confundă cu vreunul dintre elementele acesteia
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Critica rațiunii pure, deși filosoful vorbește, în acel context, despre o "facultate de judecare".81 Dar nici nu se confundă cu vreunul dintre elementele acesteia, anume sensibilitatea, intelectul (împreună cu "judecarea") și rațiunea. Sesizăm doar o apropiere între facultatea de judecare reflexivă și rațiune, în sensul că și conceptele celei dintâi (concepte a priori, cum este finalitatea) și conceptele celei de-a doua (Ideile) funcționează legitim doar în regim regulativ, nu constitutiv; în alte cuvinte, ele trebuie să indice o direcție, un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fenomenală); de fapt, numai în cadrul acesteia pot fi ele împlinite. Nu trebuie nesocotit faptul că finalitatea naturii este concepută numai prin operația de extindere a "legislației" finalității practice asupra naturii și, în urmare, numai ca principiu al facultății de judecare reflexive. Legile particulare ale experienței și avansul gândirii de la particular la general sunt posibile numai prin această operație de extindere și prin conceptul finalității naturale ce-i este rezultat. "Materialul" legilor particulare ale experienței ar lipsi în afara extinderii în cauză; ele
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
depășește simpla încadrare fenomenală; el se dezvăluie, acum, și ca ființă inteligibilă. Ce am putea vedea dincolo de sensurile implicate în reconstrucția conceptului finalității și de regândirea naturii ca sistem de scopuri? Fiind vorba de un concept al facultății de judecare reflexive, ne așteptăm ca el să condiționeze, să facă posibil, un demers reflexiv al omului. Este finalitatea kantiană semnul sau, poate, mijlocul unei reveniri la sine a omului, a unei priviri către sine în sensul recunoașterii de sine? Kant a înțeles
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Ce am putea vedea dincolo de sensurile implicate în reconstrucția conceptului finalității și de regândirea naturii ca sistem de scopuri? Fiind vorba de un concept al facultății de judecare reflexive, ne așteptăm ca el să condiționeze, să facă posibil, un demers reflexiv al omului. Este finalitatea kantiană semnul sau, poate, mijlocul unei reveniri la sine a omului, a unei priviri către sine în sensul recunoașterii de sine? Kant a înțeles că un "om" pierdut dincolo de sine, în lumea fenomenală, pe care, e
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Critica rațiunii pure (nu găsim și finalitatea printre ele); b) părăsirea, de către Kant, a semanticii "clasice" a acestui concept. Categoriile (formele a priori ale intelectului) sunt concepte universale pentru cunoaștere, în vreme ce finalitatea este un concept particular al facultății de judecare reflexive; categoriile nu semnifică și în ordinea moralității decât în măsura în care aceasta presupune și cunoaștere; în spațiul ei propriu, categoriile intelectului sunt inoperante; finalitatea, în schimb, reprezintă un "principiu" în acest spațiu al moralității, așa încât lipsa sa din tabela categoriilor intelectului pare
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
îndeplini o astfel de funcție. Sursa finalității kantiene nu este însă experiența. În plus, omul ca ființă inteligibilă este condiționat prin finalitate. De aceea, sursa finalității nu poate fi decât o facultate omenească; și este, cum știm, facultatea de judecare reflexivă. Aceasta înseamnă că finalitatea practică (inteligibilă) este o condiție a "realității" ființei inteligibile, iar finalitatea naturală (la care se ajunge prin extinderea celei dintâi de la om la natură) nu denumește o "realitate"; ea este proprie ordinii lui "ca și cum". Diferența de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acestui tip de finalitate "finalitatea relativă", care face inutilă ipoteza prezenței în lume a Arhitectului Divin are o origine prekantiană, însă Kant este cel care îl așază în structura logic-formală potrivită, identificând facultatea care îl face posibil (facultatea de judecare reflexivă). Din structura conceptului finalității nu poate fi eliminată ideea unei intenții divine dacă nu modificăm felul de a construi conceptul, mizând, în această nouă construcție, pe o structură logic-formală a sa. Astfel, putem afirma producerea unor corelații de ordine la
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
idei (despre Arhitectul divin), ci din eterogenitatea elementelor care o compun: de o parte experiența, de alta ideea, abstracția, unei ființe care nu poate fi obiect de experiență. Prin ideea despre finalitatea naturii ca simplu principiu al facultății de judecare reflexive, Kant, paradoxal, dezantropomorfizează finalitatea și, prin aceasta, îi omogenizează structura; de fapt, el o antropologizează. Intervenția sa în sensul reconstrucției acesteia este necesară în contextul filosofiei sale, pentru că toate categoriile intelectului (cu funcție constitutivă) sunt neputincioase în a gândi raportul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sau la care ne raportăm din poziția scopului final. Putem detașa două condiții care susțin structura formală a conceptului finalității kantiene: 1) plasarea omului în poziția scopului final al existenței lumii; 2) extinderea finalității (socotită principiu al facultății de judecare reflexive) asupra naturii. Ambele condiții sunt posibile printr-o facultate a ființei raționale, independent de orice conținut determinat: de aici aspectul "formal" al structurii conceptului finalității. Dar, cum s-a precizat, finalitatea nu este o categorie a intelectului și, astfel, rolul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
extinderea asupra naturii a legislației finalității practice, dar nu pentru a face din natură "ființă rațională", ci doar pentru a o gândi ca sistem de scopuri, fapt el însuși posibil datorită prezenței în arhitectura ființei raționale a facultății de judecare reflexive al cărei principiu este finalitatea. Orice scop condiționat (natural), inclusiv fericirea, poate fi împlinit numai în măsura în care situația omului este în acord cu scopul necondiționat ca scop al existenței sale proprii. Scopul absolut (necondiționat) al ființei raționale este, cumva, propria existență
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
naturii să stea sub ordinea Inteligenței supreme, dar, din perspectiva cunoașterii, o asemenea supoziție nu are rațiune suficientă; iar din unghiul moralității, ea poate fi doar gândită (nu cunoscută). Analogia dintre rațiunea pură ("teoretică" și "practică") și facultatea de judecare reflexivă (schițată mai devreme) ne îngăduie să gândim și "lucrarea" acesteia din urmă ca fiind sub semnul sistematicității, asemenea celei dintâi; altfel spus, și facultatea de judecare reflexivă, prin principiul finalității, exprimă o "idee de sistematicitate" asupra domeniului său de referință
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nu cunoscută). Analogia dintre rațiunea pură ("teoretică" și "practică") și facultatea de judecare reflexivă (schițată mai devreme) ne îngăduie să gândim și "lucrarea" acesteia din urmă ca fiind sub semnul sistematicității, asemenea celei dintâi; altfel spus, și facultatea de judecare reflexivă, prin principiul finalității, exprimă o "idee de sistematicitate" asupra domeniului său de referință.98 Într-un opuscul cu titlul Ideea unei istorii universale în înfățișare cosmopolită, Kant așază omul (istoria) și natura în raporturi care par a nu fi în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de o Idee a rațiunii (de o formă a priori a rațiunii). Ideea omului ca scop final al creației trebuie păstrată atunci când gândim structura finalității kantiene, pentru că ea dă sens extinderii asupra naturii a unui principiu al facultății de judecare reflexive și pentru că semnalează, în modul cel mai direct, absența din această structură a ideii acțiunii unei Inteligențe supreme care își realizează scopurile în lume. Structura formală a finalității kantiene (formală, deoarece este posibilă exclusiv pe temeiul unei facultăți a ființei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
prin întregul său mod-de-a-fi. Scop final al existenței lumii fiind, omul depășește și mecanismul naturii (putând să-și propună scopuri) și simpla finalitate a acesteia care, de altfel, este consecința extinderii asupra ei a unui principiu al facultății de judecare reflexive (aparținând omului). Această respecificare a omului are drept consecință, în plan teoretic, construirea teleologiei în forma criticii facultății căreia îi este concept finalitatea: facultatea de judecare. Ca orice critică a unei facultăți a ființei raționale în sistemul kantian, teleologia nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
al finalității enumerat mai sus semnalează, cel puțin parțial și indirect, recondiționarea semantică dobândită de finalitate prin operația de extindere a ei de la om asupra naturii. Toate însă trebuie raportate la înțelesul fundamental: finalitatea este principiu al facultății de judecare reflexive și o putem gândi numai pornind de la ființa rațională, singura în stare să-și propună scopuri. Comentând semnificația conceptului finalității kantiene, Ernst Cassirer afirmă: "Plan și finalitate sunt concepte care nu descriu natura lucrurilor, ci modul nostru de a concepe
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
față de determinismul prin cauzalitate, vor fi dezvăluite justificarea sa formală, întemeierea lui "materială", de conținut, și, de asemenea, confirmarea deplină a sa. In filosofia kantiană, finalitatea reprezintă, cum s-a arătat în capitolul anterior, un principiu al facultății de judecare reflexive; ea pune ordine în natură (în cea organică întâi) căci finalitatea, ca o cauzalitate inversă, în care efectul ca scop determină cauza, este legată de ființa organizată ce "se organizează pe sine însăși și care, din acest motiv, poate fi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
păstrează relieful distinct al existenței umane, ca unitate, în unita-tea universului care cuprinde și "factori" fizici și "factori" psihici și evoluția care diferențiază între aceștia. Aceeași fundare antropologică pare să condiționeze și conceptul finalității al lui Kant. Facultatea de judecare reflexivă aparține omului ca ființă rațională. Aspectul formal al conceptului kantian al finalității constă, cum am stabilit în capitolul anterior, în condițiile logice care îl fac posibil, în operațiile logice prin care conceptul este dat (pentru înțelegere). Între condiții, una este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lucrării Timp și destin, C. Rădulescu-Motru se apropie de Kant chiar și în privința unor sensuri mai determinate ale conceptului finalității. De exemplu, finalitatea apare ca o însușire a oricărui organism. Totuși, ea nu este doar un principiu al unei facultăți reflexive, fără pretenția de a reprezenta o determinantă a realității organice (și nu numai), ca în filosofia kantiană. Și, contrar concepției kantiene, ea este constitutivă înseși realității organice. Schema determinismului prin finalitate este construită în analogie cu structura formală a conceptului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
celor doi filosofi iese în evidență și atunci când vorbesc despre relația duratei cu timpul fizic. Bergson face din acesta din urmă noțiunea duratei; sau, în cuvintele autorului, spațializare a duratei: "Dacă timpul, în forma în care și-l reprezintă conștiința reflexivă, este un mediu în care stările de conștiință se succed distinct pentru a putea fi numărate, și dacă, pe de altă parte, concepția noastră despre număr sfârșește prin a risipi în spațiu tot ceea ce se numără în mod direct, este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fapt o reprezintă rolul predominant al eului în structurarea tipurilor de personalitate. Stadiul difuz al persoanei anarhice și al eului mistic reprezintă "cea mai slabă dintre întrupările omului"192. În această etapă a istoriei, conștiința nu a devenit o instanță reflexivă (nu este conștiință de sine); tot ce se află în jurul omului capătă chipul său, iar "voința spre putere" nu este decât sămânță într-un sol sărac. Cu toată primitivitatea conștiinței și a eului, personalitatea mistică fixează o unitate umană de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
așezări noi a energiei ca natură, ci cu reordonarea sa firească printr-un element zămislit de ea însăși. Astfel, determinismul prin finalitate își dovedește valabilitatea și, în urmare, necesitatea. Iar finalitatea nu este doar un principiu rațional care are valabilitate reflexivă, în ordinea lui ca-și-cum, așa cum este la Kant, ci un principiu de ordine "naturală", adus pe lume prin lucrarea naturii (în om) și făcut să lucreze de către om (propriu-zis și asupra naturii). Ceea ce am putea numi "umanizarea naturii" nu este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
semnalată și prin separația totală dintre om și animal: "A trebuit să punem omul în multe lanțuri pentru a-l dezobișnui să se comporte ca un animal; și, într-adevăr, el a devenit mai potolit, mai spiritual, mai vesel, mai reflexiv decât toate animalele... Numai când boala lanțurilor va fi vindecată, cel dintâi mare țel va fi atins: separarea omului de animal"246. Așadar, această evoluție înspre separarea de animal are sensul îndepărtării omului de viață; aceasta este coruptă, valorile îi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
timp, spațiu și energie"273. Timpul și spațiul nu semnifică decât dimensiuni ale realității unice: energia. Imaginea aceasta este însă mai mult una "fizică". Nu găsim aici o imagine a lumii în care omul să-și recunoască, printr-o atitudine reflexivă, "locul natural"; spațiul și timpul, după cum am văzut, nu sunt eterogene. Totuși, întărind la limită sensurile, putem spune că omul se confundă cu condiționatul natural. Neexistând un reper clar al Absolutului, relativul natural cuprinde totul, deci și pe om. Chiar dacă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
despre care Kant vorbește, de exemplu, atunci când formulează imperativul categoric). Cunoașterea cu sens antropologic este un act prezent, dintr-un punct de vedere istoric, încă în cel "de-al treilea început al filosofiei"305 la Socrate și ea exprimă atitudinea reflexivă, de întoarcere la sine, a omului în vederea autocunoașterii, dar nu oricum, ci și prin aducerea la sine a ființei "abstracte" a lumii. Re-cunoașterea de sine a omului este instituită printr-o atitudine prin care universalul însuși își dobândește sensul datorită
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]