1,138 matches
-
construiește pe baze pozitiviste, pornind astfel de la premisa că obiectivitatea studierii relațiilor internaționale este deopotrivă posibilă și necesară. Ca atare, nu va detecta limitele și subiectivitatea ascunse în abstractizările larg împărtășite ale descrierii lumii internaționale, limitându-se la a fi reformist, nu revoluționar. Pe agenda de cercetare a acestei abordări a politicii internaționale se regăsesc subiecte precum: evaluarea gradului în care drepturile omului, așa cum sunt ele consacrate pe plan internațional, sunt echitabile față de femei; promovarea femeilor în lumea relațiilor internaționale; introducerea
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
observat, naționalismul este și ultima fază a comunismului. Denumit și național-ceaușism, el are explicații și note specifice. A început să se precizeze tot mai mult pe măsură ce, începând cu transformările din U.R.S.S., s-a renunțat progresiv la stalinism. Noul spirit reformist, devenit gorbaciovist, ar fi subminat în mod grav bazele regimului represiv-totalitar românesc. pentru a-l apăra, s-a făcut atunci apel cu remarcabil succes, trebuie recunoscut la vechiul reflex tradițional, naționalist, românesc, antirusesc, antisovietic. ștefan cel Mare și Mihai Viteazul
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
instituție politică nu este admisibilă, nici posibilă, nici durabilă, decât aceea care nici nu depășește, nici nu întrece starea actuală a societății. În ultimă analiză, ideologii noștri, atât de reticenți la imitații și adoptări de instituții străine, apusene evoluționiști și reformiști în politică n-au altă optică, nici alt mod de a gândi, nici alt limbaj. Ar fi, de asemenea, de adăugat, că rădăcinile acestei poziții vin și ele în aceeași ideologie iluministă a secolului al XVIII-lea, de unde pleacă diferite
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și s-au falsificat toate formele civilizațiunii moderne etc. Identitatea de gândire și de limbaj este deci izbitoare. Ni se pare dovedit că Maiorescu este exponentul unei stări de spirit anterioare, generalizate, bine consolidate în cercurile de mentalitate conservatoare și reformistă, sensibilizate prin reformele structurale ale lui Cuza și mai ales de reforma agrară din 1864. Dacă formula ce exprimă neaprobarea ideii de progres social, totala neaderență la noile forme instituționale, la importul superficial de civilizație și cultură i-a fost
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
americane, o asemenea interpretare simplistă și periculoasă a Islamului are un succes social extrem de consistent. Este ușor de înțeles priza socială enormă a acestui fenomen profund negativ. Soluția poate veni în mod special de la adevărații intelectuali ai Islamului. Numai că reformiștii autentici ai Islamului sunt puțini și copios dominați de clericii fundamentaliști. Nu reușesc să aducă o autentică Reformă a Islamului, așa cum am avut noi Reforma și Contrareforma în creștinism cu câteva secole în urmă. Se ajunge în cele din urmă
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
în turnul Londrei, pentru primire de mită, servilism, disimulare și datorii enorme. Francis Bacon Considerat unul dintre creatorii empirismului, acordă toată atenția experimentului. Este întemeietorul metodei inductive, numită și "metoda baconiană a scientismului". Este cunoscut pentru ideile sale liberale și reformiste. Metoda sa de investigație aduce o contribuție însemnată epocii industriale a primei jumătăți a secolului al XVII-lea. Metoda constă în investigarea cauzei fenomenului în trei feluri: a) prin acceptare; b) prin diferențiere și c) prin variație concomitentă. Astfel au
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
pentru a pune apoi mâna pe putere. Pe de o parte, el a conceput și întemeiat, încă din 1902-1903, un partid* de revoluționari de profesie - grupul bolșevic - foarte diferit de partidele social-democrate* europene destul de larg impregnate de cultură democratică și reformistă. Această falangă cu ideologie extremistă, călită în focul continuu al agitației și propagandei*, exersată în subversiune și clandestinitate, este destinată să devină actorul principal al revoluției pus în fruntea sau, mai exact, în locul clasei muncitoare. Pe de altă parte și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de Partid Comunist Bolșevic, aceasta pentru a rupe cu „revizioniștii” și cu „oportuniștii” ostili violenței revoluționare - menșevicii, socialiștii revoluționari, social-democrația*. Sub diverse etichete - luxemburgism, troțkism*, stalinism, bordighism, gramscism, castrism, guevarism, maoism*, ciuce nord-coreean - „comunismul a trasat astfel o frontieră între reformist și revoluționar care, pentru Lenin, „extinde recunoașterea luptei de clasă până la recunoașterea dictaturii proletariatului”. Dar nici o acțiune politică, fie ea și extremă, nu este suspendată într-un vid ideologic. în diversitatea lor comuniștii din secolele al XIX-lea și XX
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1956 -, cea mai mare parte a democrațiilor tolerează comunismul fără a ieși din limitele comportamentului democratic. Totuși, SUA întrețin nuclee anticomuniste în serviciile secrete occidentale - rețeaua Gladio în Italia - în organizațiile de tineret și în sindicate* - în Franța, în urma sciziunii reformiste a CGT, apare CET - Force ouvrière, sindicat creat la sfârșitul anului 1947 și susținut de Irving Brown, reprezentant al sindicatelor americane. în numele luptei contra comunismului și a subversiunii, CIA a susținut multă vreme regimurile dictatoriale din America Latină* - de exemplu, în timpul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
facilitează apariția unei disidențe* politice care va trebuie ulterior înăbușită. Deng are un program clar, numit „al celor Patru Modernizări” - al industriei, al agriculturii, al științei și al apărării - și, pentru a-l realiza, el se va sprijini când pe „reformiști”, când pe conservatorii din partid. Primii, și îndeosebi Hu Yaobang, sunt cei care conduc reformele. în 1985 și 1986, noile orientări sunt însoțite de tulburări studențești. Dar inflația își face apariția, iar aripa conservatoare profită de ea pentru a prelua
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aderarea la Internaționala Comunistă*, este desemnat ca instrumentul sau aliatul contrarevoluției. Odată cu bolșevizarea și apoi stalinizarea PC, termenul „contrarevoluționar” cunoaște unele derapaje, toți comuniștii* fiind adesea asimilați, de la sfârșitul anilor 1920, cu fascismul, fie că sunt autentici fasciști, democrat-liberali, socialiști reformiști - calificați drept „social-fasciști” între 1928 și 1933 -, sau chiar rezistenți împotriva nazismului - ca generalul de Gaulle în 1958. Această noțiune este extinsă și asupra oricărei manifestări de ostilitate, reală sau presupusă, față de sistemul comunist, fie ei „chiaburi” victime ale colectivizării
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a monopolului puterii de către partid, el apasă pe pedala creșterii economice: în ansamblu, succesul este remarcabil. Brusc, bătrânul lider sfârșește prin a neglija în același timp atât nerăbdările și nemulțumirile apărute în societate, cât și neînțelegerile de la nivelul conducerii între reformiști și conservatorii sprijiniți de vechea gardă. Primele tulburări studențești izbucnesc în iarna 1986-1987: el le reprimă și-l înlocuiește pe Hu Yaobang cu Zhao Ziyang. Stupefiat de revolta Primăverii de la Beijing* din aprilie-mai 1989, el eșuează în încercarea de a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
general decât la Congresul al VII-lea al IC, întrunit în august 1935; el este și cel care prezintă raportul principal, definind o politică de front popular menit să se opună ascensiunii fascismului. Reunificarea cu partidele socialiste și cu sindicatele reformiste constituie un obiectiv complementar. în timpul războiului din Spania*, Dimitrov susține cauza Republicii, care ar trebui să se mențină între limitele Frontului Popular și să tempereze elanul revoluționar. El vede în asta un exemplu al „democrației de tip nou”, care ar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Ungaria, „gradualismul” lasă loc în 1995 unor măsuri bugetare radicale: în timp ce în Polonia, planul brutal din 1990 întâmpină o rezistență considerabilă încheiată cu un derivativ: la alegerile din 1993, guvernul ieșit din Solidarność* este învins și înlocuit cu foști comuniști reformiști. în sfârșit, odată încheiată rapid „mica privatizare” - întreprinderi locale și activități de detaliu cedate foștilor gestionari -, toate țările combină mai mult sau mai puțin aceleași metode de privatizare pentru „marile privatizări” care afectează întreprinderile publice: concesionări prin bună înțelegere, privatizare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și înlocuit cu Buharin, care inaugurează o politică de alianțe. în Europa, aceasta se adresează social-democrației, cu propuneri de Front unic, la bază sau la vârf - de exemplu, cu sindicatele* britanice -, dar este însoțită întotdeauna de o ură profundă față de reformiști, precum și de practici de infiltrare. Cealaltă axă este alianța cu mișcările de eliberare națională, susceptibilă de a declanșa un proces revoluționar de mare amploare în spatele primelor linii ale lumii capitaliste, îndeosebi în China*, cu Gomindanul lui Cian Kai-și. în paralel
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
propune modificarea poziției față de social-fascism, dar Stalin continuă să creadă în valaditatea acestuia, cel puțin în ce-i privește pe conducători. Cei doi cad de acord asupra necesității de a suscita o mișcare unitară cu partidele social-democrate și cu sindicatele reformiste, Stalin insistând ca Frontul Unic să fie construit „în mod fundamental” pornindu-se de jos. Criticile bulgarului la adresa funcționării IC sunt contrabalansate de recomandarea finală: „se va stabili o legătură strânsă între conducerea IC și Biroul Politic al PCUS”. Din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
recuperează democrația ca instrument pentru înaintarea spre socialism - deci numai ca instrument tranzitoriu - și pentru apărarea pe plan politic a intereselor clasei muncitoare* în confruntarea cu fascismul. Pe teren sindical, această convergență trebuie să se traducă prin unificarea cu sindicatele reformiste, iar în domeniul politic, prin înființarea unui „partid politic de masă al clasei muncitoare”. îndărătul aparențelor, virajul ascunde o pretenție fundamentală: acest proces de unificare trebuie să se opereze în cadrul comunismului. La fel va trebui să fie și în cazul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
tabăra comunistă. în iulie 1936, sub amenințarea iminentă a războiului civil, este creat Partidul Socialist Unificat din Catalonia, prima fuziune dintre socialiști și comuniști adunați acum în sânul aceluiași partid. în Franța, CGTU comunistă se alătură Confederației Generale a Muncii reformiste în martie 1936, reformiștii fiind majoritari în conducere, dar PCF și SFIO își păstrează totala independență. Totuși, calea unității inaugurată în 1936 prefigurează procesele de unificare forțată a socialiștilor cu comuniștii, înfăptuite după 1945 în democrațiile populare*. Victoriile electorale ale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1936, sub amenințarea iminentă a războiului civil, este creat Partidul Socialist Unificat din Catalonia, prima fuziune dintre socialiști și comuniști adunați acum în sânul aceluiași partid. în Franța, CGTU comunistă se alătură Confederației Generale a Muncii reformiste în martie 1936, reformiștii fiind majoritari în conducere, dar PCF și SFIO își păstrează totala independență. Totuși, calea unității inaugurată în 1936 prefigurează procesele de unificare forțată a socialiștilor cu comuniștii, înfăptuite după 1945 în democrațiile populare*. Victoriile electorale ale Frontului Popular din Franța
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
revoluționară a ideologiei e decisivă - ,Fără teorie revoluționară, nu există nici mișcare revoluționară” - și adoptă versiunea cea mai radicală a marxismului*, pe care o ridică la rangul de știință a istoriei și a societății. El condamnă orice ,revizionism”, orice interpretare reformistă și democratică. El apreciază că revoluția socialistă este posibilă și iminentă în Rusia, aspiră la preluarea puterii prin război civil* și preconizează instituirea „dictaturii proletariatului” - expresie utilizată punctual și de Marx. în materie de organizare, Lenin recurge la un element
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1895, într-o prefață la o reeditare a textelor lui Marx, Engels constată evoluțiile capitalismului și-și pune întrebări referitoare la posibilitatea unei treceri pașnice, pe căi legale, la socialism, ceea ce va sta la originea disputelor dintre revoluționarii și reformiștii din sânul marxismului. în paralel, el încearcă să extindă materialismul istoric la ansamblul fenomenelor științifice și naturale, o viziune mecanicistă pe care Stalin* o va utiliza din belșug pentru a fonda marxism-leninismul*. MARXISM O CONCEPȚIE TOTALITARĂ A POLITICULUI? Dacă termenul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
birocratice ale Partidului bolșevic; este pe fața criticată de Lenin*, care profită de această situație, în timpul celui de-al X-lea Congres al partidului din martie 1921, pentru a interzice fracțiunile în cadrul Comitetului Central. Dacă, din acest moment, unii marxiști reformiști ca Martov și Kautsky le aduc bolșevicilor critici fundamentale, alții sunt criticați de câțiva marxiști revoluționari, dintre care cea mai remarcabilă este Rosa Luxemburg. Născută în 1871, militantă încă de foarte tânără și având legături cu socialiștii ruși, polonezi și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Trei luni mai târziu, ortodocșii se regrupează în Rifondazione Comunista, membru al Partidului Stângii Europene*. PDS pierde un mare număr de aderenți ai ex-PCI și nu obține decât 16% din sufragii în 1992. Dar se impune rapid ca un partid reformist de stânga, este chemat să participe la o guvernare de coaliție încă din 1996, iar de atunci constituie unul dintre stâlpii stângii democratice. PARTIDUL STÂNGII EUROPENE O dată trecute stupoarea și traumatismul care le-au lovit după prăbușirea regimurilor comuniste în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un rol de observator, estimând că „Manifestul Partidului Stângii Europene”, adoptat în mai 2004, nu se înscrie îndeajuns în perspectiva anti-capitalismului. Puternice disensiuni au apărut astfel în timpul întâlnirii de la Atena, din 2005: Die Linke - PDS, purtător de cuvânt al formațiunilor reformiste care au abandonat marxism-leninismul, este partizanul unei linii instituționale și electorale, în timp ce PRC italian vrea să se deschidă înspre mișcările sociale articulate în jurul criticii globalizării, în scopul organizării unei rezistențe europene împotriva neoliberalismului. Dar toate s-au pronunțat contra proiectului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
susținerii țărilor pe cale de dezvoltare, opoziției (critice) a Uniunii Europene neoliberale, apărării serviciului public și a achizițiilor statului social. Criticați pentru propria lor „gestiune a capitalismului”, socialiștii sunt totuși considerați ca niște parteneri firești în cadrul unor coaliții guvernamentale. Varianta comunistă reformistă reunește PCF*, Linkspartei-PDS german, Partidul Muncii elvețian, Partito dei Comunisti Italiani, Movimento dei Comunisti Unitari și o aripă a Rifondazione comunista, Rifondazione comunista din San Marino, PC din Luxemburg, Dei Link Luxemburg, Vänsterpartiet Kommunisterna din Suedia și Özgürlük ve Dayanisma
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]