1,067 matches
-
romantici, la care accentul cade întotdeauna pe individual și subiectiv (nu însă în sens strict personal, cum vom vedea și la Dilthey), caută să se emancipeze construind legi proprii, prin raportarea la un principiu unificator, ideal, cu amplitudine cosmică. Putem reformula și astfel: în vreme ce clasicul rămâne sub "legi" (divine, naturale, ale rațiunii ori ale cetății), romanticul, animat de o incontestabilă vocație demiurgică 44, își elaborează singur legile; tocmai de aceea nu este deloc întâmplător faptul că el apare ca un erou
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
totalitatea datelor obiective") și "zarea interioară" ("conținutul ideativ al întrebării, conținut ce nu-l găsim printre datele obiective ale problemei, și care prefigurează până la un punct însuși răspunsul" s.n.)205, concepte asupra cărora vom reveni în capitolul IV. (Aici Noica reformulează de fapt un gând al lui Pascal, pe care îl citează adesea cu vădită satisfacție: "Nu m-ai căuta dacă nu m-ai fi găsit"206 și care definește sub o formă aparent paradoxală ceea ce autorul înțelege prin "devenirea întru
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cunoașterii, evaluării și acțiunii"63. Așa cum subliniază V. Drăghici, conceptul "care reunește în sine cunoașterea teoretică și practică și care scoate în evidență faptul că științele spiritului nu sunt nici teoretice, nici practice", este introspecția (Selbstbesinnung)64. Aici, autorul citat reformulează, de fapt, o idee a lui Riedel (vezi II, 2Ba). Pe lângă analiza întreprinsă în capitolele anterioare în legătură cu natura introspecției, afirmațiile mai sus confirmă caracterul hermeneutic al științelor spiritului (vezi I, 3F). Iar aceasta cu atât mai mult cu cât conform
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
educație, îl condamnă aceleiași unidimensionalizări fatale rezervate de curricula moderne lui middle man. 10.8. Modelul naturalist al lui Walker (1972)tc "10.8. Modelul naturalist al lui Walker (1972)" Unii cercetători moderni ai curriculumului au încercat să rezolve problema reformulând-o și inversând termenii. Imitând-o oarecum pe Taba, D. Walker a încercat să propună un „model natural al curriculumului”19. Modelul nu arată cum se poate construi un curriculum, ci cum s-a construit un curriculum în realitate. Walker
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să realizeze o sinteză a soluțiilor oferite, până la acea dată, marilor probleme ale curriculumului umanist. Manualul editat de el (Curriculum Handbook: The Disciplines, Current Movements and Instructional Methodology) relua vechea întrebare: „Care este cea mai valoroasă cunoaștere?”. Dar Rubin o reformula în „termeni umaniști”: „Ce trebuie să le spunem noi copiilor?”40. Nu este vorba, aici, despre o reformulare gratuită, nu e „aceeași Mărie cu altă pălărie”. Întrebarea lui Rubin mută accentul de pe „teorie” pe „destinul individual”, concret, al generațiilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
urgentă prioritate a erei postmoderne. De aceea postmoderniștii reclamă un nou mod de a gândi despre om și despre lume. Hlynka și Yeaman (1992) au conturat trăsăturile acestei gândiri postmoderne enunțând „patru idei axiomatice” pe care Wilson (1997) le-a reformulat în expresiile simple care urmează 229. Gândirea postmodernă ar reprezenta: a) o angajare în pluralitatea perspectivelor, a înțelesurilor, a metodelor și a tuturor valorilor; b) o căutare continuă pentru a aprecia dublele sensuri ale rostirii, ale interpretărilor alternative, chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
revistei și Ion Vinea, Al. A. Philippide, Perpessicius. Alți scriitori precum Tudor Arghezi, G. Bacovia, Camil Petrescu trec pe aici doar meteoric. Oricum, eclectismul e principiul călăuzitor al redacției și, la rubrica „Cronica măruntă” din al doilea număr, el e reformulat în termeni categorici. Precizând că G. nu voia să reprezinte „un curent sau o tendință”, autorul anonim al notei anunță: „Vom deschide larg coloanele tuturor scriitorilor” și încheie explicit: „În anemica noastră mișcare literară nu este încă loc astăzi decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
Tocqueville și Mill) întîlnite în cercetările de politologie nu schimbă esențial starea lucrurilor: știința politică contemporană nu a găsit încă modalitatea de a "recupera" întru totul gîndirea clasică. Niciunde istoricii gîndirii politice și filozofii politici contemporani n-au reușit să reformuleze contribuțiile clasicilor, în așa fel încît să le redea într-o manieră relevantă și să le facă ușor de folosit. În locul unei îmbogățiri spirituale reciproce, s-a ajuns la o bătălie neobișnuită între filozofii și cercetătorii științei politice pentru apărarea
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
partidele, și mai ales partidele de stînga, în concepția lui Michels, trebuie să constituie osatura regimurilor politice democratice, devine evident că viabilitatea democrației în sistemul politic depinde de instaurarea și menținerea democrației în partidele politice. Teza cercetătorului german a fost reformulată, într-un mod mult mai complex și mai ales lipsit de ambiguitate, de către Juan Linz [1996 LXIII] în jurul unui grup de fenomene ce pot apărea în organizații și pot da substanță tendințelor oligarhice individualizate de Michels: 1) formarea unui leadership
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
două partide mai mari să formeze singure un guvern. Pe scurt, trebuie ca partidele importante în formarea unui guvern să fie mereu mai mult de două și să existe frecvent guverne de coaliție sau minoritare. Legea lui Duverger a fost reformulată și clarificată de către Sartori. Pentru ca un sistem majoritar cu un singur tur să reprezinte condiția suficientă pentru realizarea unui sistem bipartidist, trebuie să se producă două fenomene necesare și complementare: structurarea sistemului de partide trebuie să fie puternică (sau: cele
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
controleze procesul numai pînă la un anume punct și, deci, vor face apel la schema raționalității limitate. Alteori, ținînd cont de multitudinea variabilelor, a actorilor, a presiunilor și de tot ceea ce au învățat din politicile publice anterioare, vor formula și reformula politica publică după schema extinderii fragmentate. În fine, alteori, în fața unei problematici nemaiîntîlnite, a unei incontrolabile și confuze multitudini de variabile, actori, presiuni și soluții, vor fi obligați să accepte schema coșului. În orice caz, se va urma o politică
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
marginale diferențele între sistemele politice în ceea ce privește punerea în aplicare a politicilor publice și a evaluării impactului lor. Așadar, politica ar reveni în discuție fie în legătură cu eficiența aparatelor birocratice, fie în legătură cu capacitatea oamenilor politici, a partidelor, a guvernanților de a revedea, reformula și reforma politicile publice, urmînd învățăturile deprinse din evaluarea rezultatelor lor. Nu este exclus ca tocmai impactul anumitor politici publice cu o oarecare importanță să poată conduce la o energică și revitalizantă înlocuire a oamenilor politici, a partidelor, a guvernanților
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
chiar un cercetător argentinian, Guillermo O'Donnell, a ajuns să teoretizeze nașterea și consolidarea regimurilor ce pot fi numite birocratico-autoritare, destinate să prindă rădăcini puternice și să dureze mai mult decît predecesoarele lor. Regimurile birocratico-autoritare Caracteristicile distinctive ale regimurilor birocratico-autoritare, reformulate [O'Donnell 1973; 1979, 291-294], sînt următoarele: 1. baza socială este reprezentată de o burghezie oligopolistă și transnațională; 2. specialiștii coerciției, militarii, au un rol decisiv: 3. sectoarele populare sînt excluse; 4. instituțiile democratice și drepturile de cetățenie sînt lichidate
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
au răsturnat ierarhia organizării militare, precum coloneii greci (1967-1974) sau, în condiții diferite, căpitanii portughezi (1974), tranziția se prezintă ceva mai complicată. Pe de o parte, organizația militară ca atare nu este în măsură să negocieze, dacă nu și-a reformulat mai întîi ierarhia internă; pe de altă parte, nu este în măsură să garanteze o tranziție controlată pînă ce ea însăși nu este recunoscută. Colapsul unei instituții militare (destul de rar) poate deschide drumul către revenirea civililor la putere, dar nu
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
astfel, regimurile care au devenit democratice datorează această realizare faptului că sistemele lor socio-economice au depășit aceste trepte de dezvoltare. Teza lui Lipset era, în intențiile autorului, în mod sigur, mai apropiată de o relație cauză efect; ea a fost reformulată în diferite moduri de către cercetători, care consideră destul de relevantă legătura stabilită între condițiile socio-economice și regimul politic, refe-rindu-se în mod special la două aspecte. În concepția unor cercetători, pentru afirmarea democrației nu contează atît caracteristicile agregate ale sistemului socioeconomic, cît
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
vrut să prezică viitorul democratizării ar fi avut succes indicînd pur și simplu țările cuprinse în plaja de tranziție dintre 1000 și 3000 de dolari" [1995, 85]. Dintr-un alt punct de vedere, destul de asemănător, teza lui Lipset a fost reformulată semnificativ de Przeworski și Limongi sub două aspecte. Primul se referă la nașterea regimurilor democratice care, după o analiză aprofundată a condițiilor socio-economice, nu pare a fi influențată de acestea: "democrațiile se ivesc independent de nivelul de dezvoltare, dar mor
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
la o democrație puternic concurențială și chiar la o democrație centrifugă. Pornind de la o importantă schimbare de perspectivă analitică, ce s-a înregistrat în știința politică în ultimii 20 de ani, prin redescoperirea importanței instituțiilor, Lijphart și-a revizuit și reformulat clasificarea regimurilor democratice, acordînd o mare atenție tocmai variabilelor instituționale. Noua clasificare este urmarea identificării a două logici de funcționare complet diferite. Prima, bazată pe principiul majoritar, se axează pe conflictul politic; cea de-a doua, temîndu-se de efectele acelui
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
cu timpul necesar pentru executarea deciziilor și aprecierea efectelor. 6. Evaluarea rezultatelor Evaluarea rezultatelor acțiunii în funcție de obiectivele vizate și de problemele definite. 7. în această etapă: dacă rezultatele obținute sunt nesatiusfăcătoare, se reiau procedurile de la etapa întâia redefinind și reformulând problemele nerezolvate. Obținerea unor rezultate nesatisfăcătoare nu este percepută ca un eșec ci mai curând ca un indiciu în sensul reformulării problemelor și căutării unor soluții mai bune. Rezoluția problemelor este aplicabilă mai întâi unor situații abstracte pentru a realiza
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
Suferința femeilor, vizibilă, este și suferința provocată de statutul lor social minorat, pelerinajul fiind în acest caz o tentativă de vindecare și o reconfirmare a acestuia, concomitent (Derks, 2009 : 130). Femeile nu reproduc în mod pasiv actul religios, ci îl „reformulează” prin actele lor. Poate și din cauza faptului că sunt încărcate cu „vinovății” suplimentare, inclusiv în faptul de a da viață (vezi moliftele de curățare la 6 săptămâni, dacă au născut o fată, și la 3 săptămâni, dacă au născut un
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
76. În 1919, sub titlul semnificativ Popular History of the Jews, opera este pusă, în cinci volume, la dispoziția publicului american 77. Marea popularitate a acestei opere ține, incontestabil, de faptul că a fost citită de evreii care voiau să reformuleze o identitate adesea ruptă de practica religioasă. Într-adevăr, ce-i împinge pe acești rabini să se înhame la sarcina traducerii? Desigur, ei sunt încă deținătorii culturii tradiționale, dar, în același timp, constatând rapiditatea cu care se pierdeau cunoașterea și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
legătură între cele două evenimente. Această variație sintactică indicativ-conjunctiv se asociază cu o diferență semantică (Siegel 2009: 1863). Folosirea indicativului se asociază cu faptul că locutorul consideră adevărată negarea subordonatei (Părinții văd "consideră" că non-P), ceea ce explică posibilitatea de a reformula contextul (54) astfel: (54') Există o legătură între cele două evenimente, dar părinții nu o recunosc. Folosirea conjunctivului este asociată cu nesiguranța/ezitarea locutorului în privința conținutului exprimat în subordonată. Enunțul (53) poate fi reformulat ca mai jos: (53') Părinții cred
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
non-P), ceea ce explică posibilitatea de a reformula contextul (54) astfel: (54') Există o legătură între cele două evenimente, dar părinții nu o recunosc. Folosirea conjunctivului este asociată cu nesiguranța/ezitarea locutorului în privința conținutului exprimat în subordonată. Enunțul (53) poate fi reformulat ca mai jos: (53') Părinții cred că nu există nicio legătură între cele două evenimente, dar nu sunt convinși de acest lucru. 4.2.2.3. Tiparul [a vedea +Gcompldacă]99 A vedea poate primi drept complinire o subordonată interogativă
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
și celelalte tipare, o percepție fizică (138), sau o observație generală, care nu mai are legătura strictă cu percepția fizică, ci se formează pornind de la stimuli variați, care pot fi concreți, fizici, sau abstracți. Un context ca (138') poate fi reformulat ca: (139) Observ/Trag concluzia (privindu-l, ascultându-l, gândindu-mă la ce spune etc.) că nu mai are are niciun interes pentru ce face. 4.4.7.2. Predicativa secundară poate fi introdusă prin complementizatorul să. Tiparul se actualizează
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
mai puțin iluzia cauzală are influență asupra lui. Cu sinceritate sau vanitate, Lamartine, aplecat peste balcon în 1848 și privind coloanele de răsculați, va scrie din miezul evenimentelor: "Am văzut Istoria Girondinilor defilînd în stradă." Pentru 1789, istoricii de astăzi reformulează întrebarea sau răspund mai degrabă cu nu; cei de ieri, mai degrabă cu da; cît îi privește pe actori și pe contemporani, în focul acțiunii, ei iau drept evident ceea ce Alphonse Dupront numește "imageria epică la modul nobil al Revoluției
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dispare în domeniul cărților (1830), autorizarea prealabilă este impusă presei și teatrului. Cînd se renunță la controlul presei (1881), din considerente financiare, și la controlul teatrului, datorită caracterului său inofensiv (1906 și 1945), această măsură se aplică domeniului cinematografiei (1909); reformulată în 1961, ea se află încă în vigoare. Cînd are efecte diminuate în zona cinematografiei (1975), legislația se înăsprește în domeniul radiodifuziunii; contestată și aici (prin posturile de radio periferice), ea se abate, prin intermediul monopolului, asupra televiziunii (unde Le Chagrin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]